3,925 matches
-
fi aruncat din tren. După două zile de mers am ajuns În sfîrșit În Belgia, sîmbătă, 23 decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul nostru s-a dizolvat, toți au fost luați pe sus de belgieni cu pupături, ne-am luat la revedere Încîntați că n-o să ne mai revedem, numai pe noi doi nu ne lua nimeni. Am zăbovit o vreme În gara ce se golea Încetul cu Încetul uitîndu-ne unul la celălalt, căutîndu-ne viitoarele gazde care n-apăreau de nicăieri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liber. De aia ți i-a dat. — Deci să nu mai vin mîine? — Nu. Așa că-și ia negru’ ghemul de sfoară cu care prinde momeala și ochelarii de soare, Își pune pălĂria de paie și pleacă fărĂ să zică la revedere sau ceva de genu’ Ăsta. Era un negru care nu prea dădea doi bani pe nici unu’ dintre noi. — Domnule Johnson, cînd vreți să ne Încheiem socotelile? Îl Întreb. — Dimineață mă duc la bancă și după-amiază putem să ne ocupăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mers mai departe. Înainte să plece mi-a strîns mîna și m-a mai bătut o dată pe spate: — Nu-ți face griji. La Frankie mult politică. Mult afaceri. Mult băutură. Nici un ban. Da’ prieten bun. Nu-ți face griji. La revedere, Frankie. Nici tu să nu-ți faci. Am intrat la Perla și m-am așezat la o masă. Înlocuiseră vitrina În care se trăsese și puseseră la loc rafturile. Erau mulți tipi care beau la bar, și unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și tu nu l-ai văzut cum arăta cînd Îl cuprinseseră flăcĂrile pe dinăuntru. Era un infern dezlănțuit. — Hai, scoateți-l de-aici, interveni un pilot. Iar s-a apucat să scrie pentru Meridian, ziaru’ Ăla din Mississippi. Ei, la revedere. Mersi că ne-ai primit la tine. Ne-am strîns mîinile și pe urmă am plecat. I-am condus pînĂ la scări. Liftul nu mai mergea și m-am uitat la ei cum coborau pe scări. Cheliuță dădea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținea În buletin. Era o fată drăguță, brunetă, lîngă o barcă pe malul unui lac. — Asta-i făcută În Catskills, zise Al. Da. Are o soție drăguță. E evreică. Da. Altădată să nu mă mai lași să vorbesc tîmpenii. La revedere, puștiule. Serios Îți zic, acum mi-e bine. Da’ după-amiază nu mă simțeam bine deloc. — Hai să te conduc, totuși. Nu. S-ar putea să ai probleme la Întoarcere, cînd treci prin Plaza de España. Unii dintre tipii de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La revedere, mătușă Halley. — La revedere, spuse ea și-l sărută. Mirosea foarte frumos. Cum miroase În bucătĂrie cînd se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La revedere, mătușă Halley. — La revedere, spuse ea și-l sărută. Mirosea foarte frumos. Cum miroase În bucătĂrie cînd se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci prostii. — O să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
opri, mecanicii coborîrĂ și tata Își luă rămas-bun de la Fred Cuthbert, care urma să aibă grijă de barcă În adăpostul său. — CÎnd te Întorci? — Fred, nu știu, spuse tata. DĂ-i și tu un strat de vopsea la primăvară. La revedere, Jimmy, spuse Fred. Aveți grijă de voi. — La revedere, Fred. Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Fred Cuthbert, care urma să aibă grijă de barcă În adăpostul său. — CÎnd te Întorci? — Fred, nu știu, spuse tata. DĂ-i și tu un strat de vopsea la primăvară. La revedere, Jimmy, spuse Fred. Aveți grijă de voi. — La revedere, Fred. Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne părĂsește. — O să vin să-mi servesc micul dejun. — Uite, ia-ți Înapoi acest cîștig nemuncit, spuse bucătarul. George Își băgĂ sticla-n buzunar. RĂmas-bun, suflet nobil, spuse apoi. — Ieși dracu’ odată, spuse unul din negrii care jucau cărți. — La revedere, domnilor. — Noapte bună, domnule, spuse bucătarul. După aia am ieșit. Ne-am Întors În vagonul nostru și George se uită pe un tabel - erau afișate două numere, 5 și 12. George trase de o chestie micuță și numerele dispărură. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cu tratamentele n-am nici o problemă. Nu. Absolut nici o problemă. MĂ bucur că sînteți bine. De data asta chiar că am găsit soluția. Ei, hai să nu mai aruncăm bani pe telefon. Transmite-le tuturor cele bune din partea mea. La revedere, papa. Vorbim. — Stevie te salută, Îi spusei băiatului În casă. Acesta zîmbi fericit, amintindu-și de vremurile de altădată. — Drăguț din partea lui. Cum se mai simte? — Bine, spusei eu. Zice că-i bine. Un ținut ciudat este un text care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gândurile despre apariția lui triumfală, în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în mișcare, dar și o strângere de inimă când îl zărise, în spatele mamei care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de aici. Femeia se ridicase de deasupra covățelei în care spăla rufe, își șterse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Sunt eu, Ioan. Se apropie și-i întinse mâna. Grele vremuri, nu? Vezi în ce condiții ne-a fost dat să ne-ntâlnim? Asta-i siuația, suntem nevoiți să ne retragem. Fratele-l îmbrățișă: - Nici nu știi cât mă bucură revederea ta. De câtă vreme nu ne-am mai văzut? Apoi, nedumerit: păi stai frate, unde să te retragi? Atunci Ioan se așeză pe-o piatră mare, își prinse capul între mâini. Adevărat, nimeni nu-i spusese încotro trebuia să meargă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Însănătoșire grabnică și o Îmbrățișare frățească. Voi trece mâine pe la el, dacă va mai fi În spital. ― De vrei să-l vezi, atunci să mergi pe la prânz, fiindcă atunci e oră de vizită. Mă bucur că te-am Întâlnit. La revedere, Petrică. Trebuie să mă grăbesc, fiindcă se Înnoptează de-a binelea. ― La revedere, Lia, și transmite urări de bine la toți cei dragi. ― Mulțumesc, Petrică. Și tu cu ai tăi să aveți tot binele din lume... Privind după el, cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai fi În spital. ― De vrei să-l vezi, atunci să mergi pe la prânz, fiindcă atunci e oră de vizită. Mă bucur că te-am Întâlnit. La revedere, Petrică. Trebuie să mă grăbesc, fiindcă se Înnoptează de-a binelea. ― La revedere, Lia, și transmite urări de bine la toți cei dragi. ― Mulțumesc, Petrică. Și tu cu ai tăi să aveți tot binele din lume... Privind după el, cum mergea sprijinindu-se În baston, Lia reflecta: “Uite ce a putut să facă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Bine. O să te rog Însă să ai grijă În aceste câteva zile, să nu se perturbe cursurile studenților. ― Nu vă faceți griji, domnule profesor... Acum, cu Îngăduința dumneavoastră, am să mă retrag. Sărut mâinile, doamnă. Să trăiți, domnule profesor. La revedere, Despina... După ieșirea doctorului Gruia, Lia a privit la Nicu și apoi la Despina. ― Cu așa oameni e o plăcere să lucrezi. Din câte mi-am dat seama, nu arată că vine de la țară. Totul la el denotă educație și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tânăr absolvent de Conservator să fie Pus să dirijeze o orchestră a Filarmonicii! Bunicilor du-le sărutări și urări de sănătate. ― Bine, tati. Când mă Întorc, după amiază, Îți voi aduce și ceva de mâncare - după prescrierea medicului curant... ― La revedere, Despi. ― Te sărut, tati. Să faci nani. Mai lasă cursurile acelea. Până acum au fost bune și când ai nevoie de liniște vrei să le Îmbunătățești? ― Să știi că ai dreptate, Despi. Și unde mai pui că pacientul trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ți-a dăruit Maria... Din această clipă și până ce scapi de securist, ești stăpânul deplin al timpului... Sper ca totul să se termine cu bine și nu uita să treci mâine pe la mine, să-mi spui cum stau lucrurile. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru tot, domnule profesor... Gruia a ieșit ca vântul din cabinetul profesorului. În câteva clipe, se afla dincolo de poartă... Nici nu și-a dat seama când a ajuns la Maternitate. ― Pe cine căutați? - a fost Întrebat la intrare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și apoi Gruia. ― SÎ trăiț’ domnu’ profisoru’ doctoru’. Iaca cî m-am prezăntat... ― Bine ai venit. Ia loc pe scaunul de colo. ― Mulțămăsc. ― Voi Încerca să lămuresc unele lucruri privind soțul ei. Dacă va fi cazul, te voi chema. La revedere, doctore Gruia . În timp ce o cerceta pe țigancă cu zâmbet pe buze, aceasta aștepta cu privirea ațintită asupra profesorului ca spre icoană... Atunci, el a pornit să-i explice pe Îndelete și pe Înțelesul ei pricina pentru care a invitat o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dacă-i așa, am toată nădejdea că nu ai să mă faci de rușine. ― Da’ sî poati sî fac eu di rușâni pi domnu’ profisoru’ doctoru’? Ferita Sfântulu’! ― Acum mergi sănătoasă acasă. Mâine e zi de vizită... ― Am Înțăles... ― La revedere! ― Rămâi sănătos, domnu’ profisoru’ doctoru’. Cu aceste vorbe, spuse chiar cu afecțiune, s-a ridicat, și-a făldurit poalele fusteicii, ca să nu-i rămână printre uși, și a pus mâna pe clanță, dar n a deschis-o... S-a Întors
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prea mult dacă vă rog ca după discuția cu securistul să mi comunicați și mie ora la care trebuie să fim prezenți la el... ― Nu Încape nici o Îndoială, domnule profesor. ― Atunci, cu Îngăduința dumneavoastră, voi pleca la treburile mele. La revedere, domnule director. ― La revedere, domnule profesor... ... A doua zi, Îndată după ora zece, a sunat telefonul din cabinetul directorului. A răspuns secretara. ― Alo! La telefon colonelul Zdup. Directorul a venit de la școală? ― Bună ziua, tovarășe colonel. Încă nu s-a Întors
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rog ca după discuția cu securistul să mi comunicați și mie ora la care trebuie să fim prezenți la el... ― Nu Încape nici o Îndoială, domnule profesor. ― Atunci, cu Îngăduința dumneavoastră, voi pleca la treburile mele. La revedere, domnule director. ― La revedere, domnule profesor... ... A doua zi, Îndată după ora zece, a sunat telefonul din cabinetul directorului. A răspuns secretara. ― Alo! La telefon colonelul Zdup. Directorul a venit de la școală? ― Bună ziua, tovarășe colonel. Încă nu s-a Întors. Când vine, ce să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]