6,936 matches
-
din ei se Înecase pe când Înota beat pe lună plină, altul fusese lovit În piept de un glonț tras de un huligan care sărbătorea după ce echipa cu care ținea câștigase cupa, altul căzuse Într-un șanț de vreo șase picioare săpat de municipalitate pentru renovarea rigolelor de pe străzi. Un văr de-al doilea, Ziya, se Împușcase, fără nici un motiv aparent. Generație după generație, ca și când s-ar fi supus unei reguli nescrise, bărbații din familia Kazanci muriseră de tineri. Cea mai Înaintată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
despre batalioanele de lucru În sine. Se spunea că armenii erau folosiți la cele mai grele munci În construcția de drumuri, deși unii Își plătiseră bedel-ul și ar fi trebuit să fie scutiți. Se spunea că batalioanele erau luate să sape drumuri, Însă acesta nu era decât un pretext; de fapt și de drept erau puși să sape gropi, destul de adânci și de largi ca să... se spunea că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În construcția de drumuri, deși unii Își plătiseră bedel-ul și ar fi trebuit să fie scutiți. Se spunea că batalioanele erau luate să sape drumuri, Însă acesta nu era decât un pretext; de fapt și de drept erau puși să sape gropi, destul de adânci și de largi ca să... se spunea că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le sape. — Autoritățile turce au anunțat că armenii or să-și vopsească ouăle de Paște cu propriul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
drumuri, Însă acesta nu era decât un pretext; de fapt și de drept erau puși să sape gropi, destul de adânci și de largi ca să... se spunea că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le sape. — Autoritățile turce au anunțat că armenii or să-și vopsească ouăle de Paște cu propriul lor sânge! Asta susținuse Kirkor Hagopian Înainte să plece de la frizerie. Hovhannes Stamboulian n-a dat prea mare crezare zvonurilor ălora. Totuși a recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un avort pe cont propriu, dacă avea nevoie de așa ceva. Zeliha a avut același vis de prea multe ori. Se vedea mergând pe o stradă sub o ploaie de pietre. Pe când pietrele de pavaj cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu-i făceau nici un bine, dar și cu informații dezlînate, lacunare, frustrante, pe care le putuse culege despre ascendența lui paternă - i se povestise despre un cimitir din Polonia, În vechea Prusie orientală, În care numele lui de familie era săpat cu dalta În piatra majorității mormintelor -, fără a mai pune la socoteală tot ce știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plăcut să-l Însoțesc. Cu siguranță că nu voia să-mi producă un șoc făcîndu-mă să descopăr mizeria din lagăre. Mă sfătuia să vizitez casa memorială a lui Mozart. Fusese condus Într-un cimitir unde i fusse tradusese o inscripție săpată În mai multe limbi pe crucile Înjghebate din două bucăți de scîndură: „Mort de foame“. — Încerci cumva să ne conduci spre un minut de reculegere? a intervenit Zscharnack. O reculegere care ar veni În ajutorul rezistenței dumitale... Nu sîntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și cu o formă neregulată, se dovedi a fi o cheie. Singură nu avea nici o valoare. Dar cine putea ști ce comori ar putea să deschidă? O puse alături de pachetul de cărți în buzunarul ascuns între faldurile rochiei. Mâna îi săpa acum în buzunarul interior al mantalei și îi pipăia conținutul. Sunt două lucruri, judecă ea, cam de aceeași mărime, unul moale și din hârtie, celălalt tare. Îl scoase afară pe primul, un plic îndesat. Era mov deschis, fără adresă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ce nu știu, inventez. Apoi cercetă repede peretele lui, acoperit cu reportaje În mozaic alb și negru. Despre ce sunt lucrările dumneavoastră? — Oameni fără adăpost din mahalale, copii care se joacă În ținuturi devastate de sărăcie și violență, prizonieri care sapă morminte anonime, femei gătind micul dejun În case de cărămidă prost luminate și neaerisite, bărbați fără slujbă, clădiri În flăcări, magazine jefuite, lideri ai drepturilor civile urlând și plângând Într-o biserică... Sună de parcă n-ați fi ieșit niciodată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se uita în jur, perplex, cerând ajutor, dar citi numai dezinteres pe fețele celor trei șoferi care sosiseră după el. Cu toate astea, încercă să apeleze la solidaritatea de clasă, Uitați ce situație, omul își aduce produsul muncii sale, a săpat în lut, l-a frământat, a modelat vasele care i-au fost comandate, le-a copt în cuptor, și acum îi spun că rețin numai jumătate din ce-a făcut și c-o să-i dea înapoi marfa din magazie, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lut e mai mult decât suficient, Dar dumneata, tată, ești de acord să mergi cu noi la Centru, să părăsești olăria, întrebă Marta, S-o părăsesc, niciodată, nici nu se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme singur-singurel, îți amintesc că toate astea sunt destul de anevoioase chiar și cu ajutorul pe care ni-l dă Marçal în puținul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru ca nimic dinăuntru să nu se piardă, momentul care vine mereu, ziua când ne întrebăm, Unde o fi cartea care ne învăța cum se coace lutul, iar cartea, în sfârșit convocată, apare, e aici în mâinile Martei în timp ce tatăl ei sapă în fundul cuptorului o groapă de jumătate de metru adâncime și tot atât în lățime, păpușilor nu le trebuie mai mult, apoi dispune pe fundul găurii un strat de ramuri și le dă foc, flăcările urcă, mângâie pereții, le reduc umiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unei cupole luminoase venind să împingă cupola întunecată a nopții, frontiera dimineții se mișca încet spre occident. O subită adiere ridică în vârtejuri cenușa de la suprafața gropii. Cipriano Algor îngenunche, îndepărtă barele de fier și, cu aceeași lopată cu care săpase groapa, începu să scoată cenușa, amestecată cu bucățele de cărbune nears. Aproape imponderabile, particulele albe i se lipeau de degete, unele, ușoare ca fulgul, aspirate de răsuflare, îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum face uneori Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o idee, din simplă curiozitate. Marçal ezită înainte să-i răspundă, dar consideră că informația nu putea face parte din grupul celor strict confidențiale, Accesul se face pe la etajul zero-cinci, spuse în cele din urmă, Am crezut că excavatoarele au săpat mult mai adânc, În orice caz tot sunt cincisprezece sau douăzeci de metri sub pământ, spuse Marçal, Ai dreptate, e destul de adânc. N-au mai vorbit despre subiect. Marçal nu dăduse impresia că ar fi fost contrariat din pricina conversației rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era necesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras și a așteptat să fac eu ce-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercând să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, inițiala prenumelui meu, Daniel, și numele întreg, Petric, dar în clipa aceea nu bănuiam că avusesem un frate, care se chemase Dinu. Am plecat acasă destul de tulburat, dar hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-l cu pământ. Eu ara pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sunt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai eram deloc sigur că, găsindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi cioplit un mormânt în cea mai înaltă stâncă de pe țărm și aș fi scris cu litere de o șchioapă, să se vadă de departe ca un avertisment teribil: „Nu râdeți. Vă rog!” M-am gândit apoi că puteam să sap această inscripție oricum, în definitiv mai existaseră cu siguranță și alții care fuseseră scuipați și cărora li se râsese în nas. „Fire-ai al dracului, Mopsule, numai din pricina ta.” îmi venea să murmur, când cineva a spus: „Ulise, fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soluție. Vroiam să trăiesc viața, nu să fiu trăit de ea (deși s-a întâmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormântat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă alesese executor testamentar, mă silise să spun preventiv o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în bălării să asiste la înhumarea lui pe care o vroia desfășurată în cea mai strictă discreție. Planul mi se părea bun. Într-o noapte, m-am strecurat din azil, m-am dus în bălării și am făcut întocmai. Am săpat o groapă mare, am umplut-o cu frunze și am astupat-o. Apoi am revenit în azil, m-am spălat, am băut un ceai cald și m-am culcat. Dimineața, le-am spus bătrânilor ce se întâmplase. Ca să previn eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormântare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormântasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
constituise un tribunal care-mi intentase proces. Eram învinuit de două crime. Prima, că l-am ucis pe Bătrânul. A doua, că am complotat să-i iau locul. Mopsul era extrem de revoltat. „Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu frunze? Vroia să-i aparținem nu numai morți, ci și vii”. La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încâlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pământul toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia ființă mitul Graalului? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]