6,982 matches
-
Care n-o vede, n-o aude pe DOAMNA CU VIOLONCELUL.): Se poate trăi. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Ușor disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Se așază pe un scaun și-și întinde picioarele pe un altul.): Oh, săracu’ taică-meu, să fi trăit el să vadă toate astea... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre BĂRBATUL CU ZIARUL.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Scoțând din buzunar un ghemotoc de hârtie unsuroasă.): Vreți o bucățică de halva? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se scărpina de râie pe tot corpul, murea de foame, se îmbăta prin tot felul de cârciumi și spelunci până nu mai știa de el și s-ar mai fi aflat încă în asemenea locuri sau într-o groapă a săracilor, dacă nu l-ar fi găsit și salvat Jones și Krapptauer. Din întâmplare, celebra rugăciune a lui Keeley era o parafrazare a unui poem satiric pe care îl compusesem eu mai demult și îl transmisesem pe unde scurte. Și de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ușurat fetei intrarea în țară numai pentru a afla ce spera el să realizeze. CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU ALLES KAPUT... M-am așezat copleșit pe o ladă de ambalaj. Cu câteva cuvinte bine alese, am zis eu, m-ai desființat. Ce sărac sunt în clipa asta față de cum eram acum o clipă! Prietenul, visele și amanta..., am zis eu, alles kaput. Un prieten tot mai ai, a spus Wirtanen. — Ce vrei să spui? l-am întrebat. — Seamănă cu dumneata, a zis Wirtanen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Lu’ tata trebuia să-i dea doi boi, o căruță, un plug cu trei brăzdare, rusesc, îl făcuse din tablă de-aia, dacă știi, cum era la cutiile de bombe. Da i-a dat? Și ce-au mai bătut la săracu tata până l-a lămurit să se-nscrie la colectivă! L-a ținut și-n ladă, nu știu dacă ați auzit cum era metoda cu lămurirea poporului să intre la colectivă... Bătrânul sălta absent de pe un picior pe altul. Tânărul oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la ei. Și le purta numele. Auzi, supărat, de ce l-au dat ca pe un cățel... Păi vroiau să-i facă și ei un bine. Au murit săracii cu jalea asta, că nu vroia fiu-su să mai știe de ei. Râgâi ușor, plin, revărsat. Își făcu repede cruce peste gura căscată. Fata se veseli. - Auzii că vine și în oraș la noi. Vine cu bani, cu ajutoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu. Poporul nostru, așa cum ești și matale și eu câteodată... Știi cât de reacționar este dacă nu-i convine ceva? Să te ferească nenorocul să-l prinzi la reacțiune! De-asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de serviciu de la el, mai lăsai și tu una, alta, ca să scapi. Te poți baza pe ele? Da’ uite că a ajuns timpul ca tinerii ăștia să judece lumea de-atunci doar după hârtiile alea. Și ce se mai avântă săracii să facă dreptate... Vai de capul lor.“ - Și-a mai făcut ceva poporu’, continua Fârtat avântat. Neanalizat încă, acum când e să vorbim de formele subtile ale rezistenței. A făcut ce știa el cel mai bine să facă. Ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
L-am luat că... În fine, era mai tânăr, eu mai fusesem măritată cu Procopie, din Bancă. Un om, talpa iadului, Procopie ăla! L-am lăsat, că mă termina. Eftimie, ăsta de-al doilea, nici nu-l simțeai. Dar curvar, săracul. Ridică neputincioasă brațele, săltându-se ușor și pe vârfuri. Încercă să-și vâre capul pe orificiul geamului de la ghișeu. Șopti, ușurată: - L-am lăsat până la urmă și pe Eftimie. Ce să fac, nu mai puteam nici cu el. Era chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
afară din serviciu. Era mare bătaie pe posturile astea de vidanjor. Primele servicii din localitate aliniate la standardele europene, date mereu de exemplu când veneau cei de la Bruxelles să controleze cum avansau românii pe drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câte am făcut eu pentru tine, pentru ai tăi. Răposatul Valerian, unchi-tu, mai că nu plângea, când mă ruga să am grijă de tine. Mi te-a dat spre păstrare, dacă e să o recunosc. Dar pentru bunică-tu, săracul popa Macovei, mai ales câte n-am făcut. De nu eram io atunci când a fost cazul, știi că popa Macovei putea să putrezească la... Acolo unde s-a dus să moară martirul nostru, Nisip ăl Bătrân, pe care tot eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu la misticisme de-astea. Acuma, că nu mai înțelege lumea cum am predat noi etapa istorică, a început să-i vadă peste tot. Treaba lor, dacă-i ajută la ceva. Dar până la urmă poporul tot înebunește, cum a pățit săracul de popa Băncilă. Știi ce om de treabă era? Nici o reținere n-avea față de noi, după povestea aia cu frate-su, minerul...“ Izbucni în râs, făcându-i semn prozatorului să se apropie de scaunul lui. „Am avut și eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
l-a ținut acolo la sanatoriu, pă mușama l-a ținut, jos pă ciment, până a murit, doi ani a trăit Wintris ăl bătrân cu ochii la tavan, ca o pedeapsă și pentru fiu-su, care n-avea nici o vină săracu, dar de câte ori venea la spital îl vedea pă tac-su și poate era mai cu atenție la ce avea de făcut, adică să nu se lăcomească prea mult și să ajute poporul și de-asta a făcut Wintris ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de mine, și copiii, dar era liniște pă tema asta și mergea totul cum nu se poate mai bine, dar la un an după ce împlinisem idealismul ăsta cu Facultatea, vine trăznetul fatal al destinuli meu, de moare Macatist. A murit săracul înecat cu-n dumicat de pâine tocmai când fra-su Cangurașu a dat bairam, era pâine de-asta de vatră, comandă specială, făcută la Brutăria ce-o deschisese popa Ioachim pe Afinului, la unsprezece, pă unde-a fost Direcția Sanitară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chicotească. - Nepoata lui Goncea, Nicoleta, e măritată cu prefectul. Unul din Șoptireanca, de-al lui Soporan. Bairamul de mâine de la prefectură e plătit de Goncea. E mare filantrop acuma. Ține și asociația aia de persecutați politic, că de unde bani la săracii de ei. Adică nu oficial o ține, dar le dă premii, diplome de excelență, îi mai trimite la băi, le dă bani de sicriu și popă când moare vreo unul, le face parastase, le face simpozioane, le scoate și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceleași culori sobre, cenușii și negre, care nu făceau decât să neutralizeze corpul și să pună în evidență figurile, răsăreau din scaunele galbene. Calomfir îl zări pe profesorul Dușcă în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic și buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu cel puțin o pătrime din spectatori. Cu unii schimbă înclinări politicoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atâta doar că au perseverență, lucru care adesea se dovedește mai important decât talentul. Dacă ai vrea să te ocupi serios de matematică ai fi mai ceva ca Paul Greuceanu, nu știu dacă ți-am spus de el. A murit, săracul, demult, Dumnezeu să-l odihnească. Mare om a fost. Parcă ți-am mai vorbit de el, dar nu cred că am intrat în detalii. Vezi tu, Costine, eu am prins niște vremuri grele în tinerețea mea. Nici nu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o pisică. De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
câtuși de puțin dacă vrei să asiști. Eu am întâlnire cu a mea Titania, divina Helen. Chipul care ne-a scufundat tuturor corăbiile. E iubita unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, îi spusei pe un ton de reproș. —Săracul prieten, replică Hugo, fără să dea înapoi. Fata aia i-ar trage-o și unei conserve cu fasole ca să obțină un rol. Probabil că a și făcut-o. Probabil, adăugă el, beat de propria-i invenție, că a și fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt Tabitha, zise ea, și n-am știut că o să apari. Nu m-a anunțat nimeni. Înțelegând dintr-o privire cum stăteau lucrurile, Violet se comportă impecabil. Îmi pare atât de rău, spuse ea, în locul tău, m-aș lua de săracul de Matthew. Cum te cheamă? —Tabitha. Dar... —Mulțumesc mult de tot că mi-ai ținut locul cald, Tabitha - mi-aduc aminte că asta i-a spus Anthony Cavendish 1 dublurii sale, de care era îndrăgostit la nebunie. Ce chestie! Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară. N-am mai lăsat nici un alt mesaj. — Ah, pentru Dumnezeu, hai, recunoaște! zise Violet cu furie. Nu, pe cuvânt, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
m-am ghemuit pe canapea și l-am sunat pe impresarul meu, Duggie, să-i spun că poate trece pe la mine să vadă noua serie de mobile. Mi-era și milă de cât de bine îi părea să mă audă, săracul de el. Lui Duggie nu-i plăcea când îi dispăreau artiștii în ceață, așa, câteva luni. Nu mi-ai răspuns la nici un mesaj, se plânse el. Eram atât de îngrijorat. Acu’ zi și tu, draga mea, temperamentul de artist e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
început să mă zbat, dar era foarte puternic. După care am simțit... am simțit... Inspiră adânc. Îmi dădeam seama că se abține să nu plângă. Matthew, care stătea în spatele ei, neștiind ce să facă, părea că e oripilat și rușinat. Săracul probabil că se simțea într-un fel răspunzător pentru ceea ce se întâmplase cu Violet în casa părinților lui. Avea un ac - trebuie să fi fost unul dintre seringile mele creion ActRapid - mi-a înfipt un ac în braț. Violet începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uitat de asta. Mi-am cerut iertare de la el. Ea așeză paharul jos și dădu ficatului un ghiont iute. — Paola, era vorba de doar două sute de mii de lire. Asta n-o să-l trimită pe vărul tău Mario la căminul săracilor. — De ce-i spui mereu „vărul meu Mario“? Brunetti fu cât pe ce să spună: „Fiindcă e vărul tău și-l cheamă Mario“, dar, În schimb, Își așeză paharul pe poliță și o cuprinse În brațe. Mult timp, ea rămase țeapănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la scară globalizată? Conceptele fundamentale la care se referă teologii, bazându-se pe Sfânta Scriptură și pe valorile creștine, în general, sunt: respectul față de persoana umană, destinația universală a bunurilor și funcția socială a proprietății, iubirea mai cu seamă a săracilor și participarea activă la viața societății. Aceste concepte implică accesul fiecăruia la o parte justă a beneficiilor economice, oportunitatea de a avea un loc de muncă adecvat capacităților proprii, co-responsabilitate în decizii care au urmări asupra vieții economice a celor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și exigențele politicii la nivel trans - național, provoacă probleme grave care lasă loc sărăciei și corupției; globalizarea contribuie la creșterea bogăției materiale în lume, mai ales a țărilor și a categoriilor sociale bogate. Cu toate acestea, decalajul dintre bogați și săraci se lărgește și apar pericole pentru democrație; creșterea bogăției se produce, uneori, chiar în detrimentul dezvoltării sociale, ambientale, a diferitelor culturi (cu riscul omogenizării și dispariției) și poate chiar a generațiilor viitoare; transformările pun în criză valorile solidarității tradiționale; episcopii evidențiază
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]