5,379 matches
-
probabil asemănători celor de acasă). De atunci, cred, c-a menținut această pasiune în timp, care a culminat cu realizarea filmului documentar "Vin caii să ne mângâie". Sunt mândră de el, nu numai c-a fost dascăl, ci și ca sătean, că nu a dat uitării locul natal și în curând ne va bucura cu o nouă și valoroasă lucrare "Monografia satului Costișa". Leșanu Petru-Paul (23.V.1964), Costișa, jud. Suceava inginer agronom. Studii: Liceul "Ștefan cel Mare" Suceava (1964) și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și Valentin (astăzi asociați într-o societate de mare valoare pentru întreaga zonă a Rădăuților). Destinul a decis ca Gheorghe să vadă lumina zilei într-o minunată zi din inima toamnei (12 octombrie 1954) la Rădăuți. Ca orice copil de sătean cu renume, a urmat cele opt clase la Școala elementară din satul părinților săi, apoi Liceul Industrial nr. 2 din Rădăuți. Având o deosebită pasiune pentru electronică, nu s-a mulțumit cu cunoștințele dobândite pe băncile liceului ci a urmat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
i-a fost alături, având grijă de gospodărie și din 1990 și-a asumat o nouă muncă, de colectare a laptelui, aparținând de centrul Întreprinderii "Bucovina" din Suceava. Această activitate o desfășoară cu multă responsabilitate și plăcere, mulțumindu-și astfel sătenii. Pe parcursul unei alese conviețuiri au apărut și copiii: Ana Maria și Dănuț Sorin, care le-au umplut viața cu bucurii, satisfacții și împliniri. Toată strădania părinților a fost pentru creșterea, educarea și realizarea copiilor. Copiii fiind dotați, s-au dovedit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se spunea în vremea copilăriei mele că, la țară oamenii sunt mai raționali, mai sensibili și chiar mai sentimentali. Pentru ei, sentimentul de dragoste nu e doar o simplă afecțiune, trecătoare, ci foarte puternică. Nu puține sunt cazurile când tinerii săteni s-au dovedit foarte statornici în iubire. La Costișa, se întâmplă, ca unii flăcăi să-și fure iubita, înainte de nuntă, pentru a fi siguri de ea. De obicei, acest lucru se baza pe înțelegerea ambelor părți. Un băiețan chipeș și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se vede ca o lacrimă Așa o fi fost proiectat? Oare de ce? Naturii nu-i poți comanda, decât dacă îi dai ascultare. De asemenea, natura prin nimic n-o sperii, trebuie să te rogi să te primească lângă ea. Pe sătenii ei, Costișa trebuie să ne recunoască, să ne lase la sânul ei. Așezat pe malul stâng al râului Suceava, pe o costișă, ce mărginește Podișul Sucevei, învecinat la Nord cu satul Frătăuții Noi, la Nord-Est cu satul Climăuți, la Est
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Căminul Cultural). De asemenea, există o biserică de lemn construită în 1970, o școală de cărămidă, formată din două corpuri lipite (primul construit în 1878 și al doilea cu etaj în 1930). Mai târziu s-a mai construit prin contribuția sătenilor o școală pentru clasele primare, în cătunul Țahanău și s-a electrificat întreg satul, s-a asfaltat 1,5 km drum comunal (în prezent destul de degradat). După 1989 s-a mai construit o biserică din cărămidă (pe locul vechii bisericuțe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
e mare lucru. Fiecare în viață trebuie să fie om de treabă, să nu lase să crească iarba pe drumul prieteniei: Prietenia este una din marile puteri ale lumii" (Smiles). Fără prietenie nu există viață" (Cicero). Surpriza În fiecare vineri, sătenii mergeau la piață, la Rădăuți, să-și vândă produsele din gospodărie și să facă cumpărături. Gospodinele din Costișa aduceau la târg produse lactate (unt și brânză), ouă, pui, găini, boboci de rață și de gâscă, pentru a face bani. În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
3-4 purcei pentru crescut și se interesa cum se vând vițeii și juncanii. În caz că vacile noastre fătau bouți, îi vindea după câteva săptămâni. Dacă fătau vițele, le ținea numaidecât. Într-o vineri, fiind sărbătoare, târgul era și mai în toi. Sătenii profitau că nu pierd o zi e lucru. Mama, ca de obicei, a plecat de acasă, mai cu seamă că trebuia să ne aducă și nouă de mâncare. Tata n-a spus nimic despre planurile sale pentru acea zi. A
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în versuri și proză). Eu lucrez și acum, lucrez mereu. Pentru mine, viața fără muncă nu-și are rațiunea. Este a patra carte pe care o scriu și care, împreună, vor constitui moștenirea mea, lăsată celor dragi, familiei, cunoscuților și sătenilor mei, din Costișa. Mama mea " Iubirea este echilibrul vieții" spune un vechi dicton. Iubirea față de părinți nu se poate exprima în cuvinte. Este ceva subtil, ceva deosebit și sfânt. Cum ai putea să nu-i iubești și să-i prețuiești
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mici povestiri, întâmplări din vremi trecute... Frumosul din natura satului meu mi-a dat satisfacții, mi-a umplut sufletul de bucurie și mi-a creat emoții. În cuvinte puține am vrut să cuprind tot satul... fapt irealizabil. Poate alți colegi, săteni, vor dispune de mai mult har, în redarea completă, absolută, a unor amintiri din tinerețe. Aduc mulțumiri celor ce mi-au fost alături, pentru ca însemnările mele să vadă lumina tiparului și să ajungă la cei dragi... Burciu Gheorghe, S.C. "Bucovina
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
satele Frenciugi, Bâcu și Cioca-Boca (venea de la parohia Ipatele). După sfințirea bisericii din satul Șcheea , Episcopul Iacov Antonovici vizitează la 29 mai 1927 parohia Frenciugi, oprindu-se În prima etapă la biserica din satul Bâcu, unde , fiind așteptat de . . Din partea sătenilor țin discursuri preotul paroh, Învățătorii Ciubotariu și Ioan Cihodariu, ultimul . Din satul Bâcu, Episcopul Iacov Antonovici trece . În ziua de 14 iulie 1928 episcopul Iacov Antonovici vizitează bisericile din Buhăești, Rateșul Cuzii, Tatomirești, Scânteia și Șcheea, iar a doua zi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
4084 / 943, vă facem cunoscut că Domnul Mareșal Antonescu a ordonat ca sătencile să lucreze benevol pentru ostași flanele, pulovere, mănuși, ciorapi etc. din lână proprie. Luați Înțelegere cu organele Administrative și Întreprindeți o propagandă cât mai intensă, În rândurile sătenilor. Vă punem În vedere a da tot concursul la colectele ce se fac de către consiliul de Patronaj, la toate manifestațiile ce se organizează, la Săptămâna Curățeniei etc. fără a mai aștepta ordine speciale. Conf. adresei Nr. 851 / 943, a Prefecturei
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
august Din tot cărțile bisericei Muntenilor ce au fost românești sau găsit un Penticostar la d(u)m(nea)lui Ioniță Stegariul și l-am luat eu Ierei Ioan ot Vaslui pentru că este cumpărat de neamurile mele și de alți săteni ce erau poporani la sfânta biserică ot Munteni, iar biserica nau dat nici un ban, nici treabă n-are cu aceste trei cărți ce (se) cheamă una Penticostar, alta Praxiu, alta Leturghie. Și acele doao cărți au rămas să de samă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul era sfâșiat de urs. Femeile mai mureau la naștere. Nu era nimic nemaipomenit, așa se murise totdeauna, și oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel de moarte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lucruri pe care le lua și pentru care le era recunoscător erau boabele de grâu, oleacă de sare și câte un fagure de miere. Uneori primea și câteva nuci. În scurtă vreme, faima lui de ascet făcu ocolul Pădurii Negre. Sătenii veneau de la mari depărtări, aducându-și bolnavii sau, când aceștia nu mai puteau fi urniți, măcar câte-o haină de-a lor, cerându-i sfântului s-o binecuvânteze. Unii se vindecau, alții nu. Dar faima lui crescu și locul Începu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el chiar trăise un timp. Cu Siretul în stânga, eram atent să nu trec de biserica din Șcheia fiincă știam, nu era chiar la șosea. La un moment dat, credeam c-am lăsat-o în urmă, dar m-au lămurit niște săteni: turnul din spate abia vizibil in vârful dealului, era al bisericii din Butea. Nu știu cum de o asemenea clădire, (având în vedere poziția autorităților timpului față de religie), s-a putut construi în timpul lui Ceaușescu. Ca mai toate lăcașurile de cult
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cealaltă văzuse scena; și-a scos tricoul, a plonjat în apă ajungând la podul mobil. Ne-a ajutat să urcăm bicicletele pe"pod”, lămurindu- ne că era proprietatea celor de la "Ape”, care îl foloseau pentru măsurători, dar îl lăsau și sătenilor. Am vrut să filmez, dar George mi-a sugerat să nu-mi arăt aparatul, pentru a nu crea impresia că suntem prea avuți, expunându-ne unui posibil șantaj: se gândea că puteam fi părăsiți în mijlocul apei dacă nu dădeam o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
răzeși care ajunseseră în timp dregători, oameni cu un cuvânt greu în comunitate. Și pare-se, nu doar acolo. Dealtfel, pârâul care-și regăsește numele în cel al mamei mele, contribuie la formarea unui iaz, amenajat și îngrijit de niște săteni care s-au apropiat de noi când ne așezam la umbră. Erau proprietarii iazului și a unei părți din livadă. Ascultându-i, mi-am amintit poveștile din copilărie despre paznicii livezii, înarmați cu puști cu sare, de care ne păzeam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Mi s-a spus despre castel, că deja este vizitabil; eram curios dacă s-a reconstituit vestita, valoroasa, bibliotecă (domnul prof. Ciobanu îmi povestise că reușise să salveze o parte dintre cărțile care în vremuri de restriște ajungeau în sobele sătenilor, sau erau scoase cu camioanele pentru a fi distruse, chiar dacă erau legate în argint, având o valoarea intrinsecă inestimabilă). Pe lângă pavilionul nerestaurat, după ce am neglijat niște înaripate supărăcioase, la drum, cu peisaje demne de penelul unui pictor, spre Butea. Parcursesem
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
popa și odihnă. La Butea, localitate în care mai fusesem cu bicicleta când eram elev, am găsit noul pe străzi. Știam că prin anii 50, un preot se răzvrătise împotriva puterii de atunci, fusese pedepsit și mazilit dar datorită poziției sătenilor revenise. Acum, la biserică era o slujbă specială chiar în curte, cu mulți preoți și credincioși. Vizavi, un impresionant Centru Pentru Ajutorarea Vârstnicilor care, mi se pare acum, poartă amprenta fastă a străinătății. La bord temperatura ajunsese la vreo 36
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
impresionant Centru Pentru Ajutorarea Vârstnicilor care, mi se pare acum, poartă amprenta fastă a străinătății. La bord temperatura ajunsese la vreo 36 de grade Celsius. Nu voiam să revin la Roman pe același traseu și, conform indicațiilor contradictorii ale unor săteni, trebuia să merg sau prin Doljești, sau prin Rotunda. Pe lângă o troiță, pe un drum cu prundiș și denivelări (dezolant, fiind vorba de urcat o distanță lungă), am trecut prin Lițca unde n-am mai filmat, nici fotografiat din cauza
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la gândul că măcar la întoarcere voi zbura pe acolo. Se zărea, peste dealuri , peste sate și peste lunca Siretului de care mă îndepărtam, șoseaua E 85 spre Bacău. Ajuns la Bălușești, fiind dumnică m-am orientat după grupurile de săteni, care cu siguranță mergeau la biserică. Undeva, în dreapta și mai jos apăru o clopotniță cu cruce. În preajmă, lume multă. M-am apropiat, însă geamurile înalte, înguste, mi-au sugerat stilul gotic specific bisericilor catolice. Revenit la șosea, am constatat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai amintea cineva de preotul dinainte - i-am pomenit și numele. "A, cel care a făcut biserica, a construit și casa parohială. Cum să nu-l ni-l amintim?”. Păi, chiar că omul sfințește locul. După vreo 20 de ani, sătenii își aminteau de cel care, de fapt, doar renovase biserica după cum cereau vremurile, dar pentru ei "o făcuse”. La fel și casa parohială la care, pentru a ajunge, am fost nevoit să trec pe la bâlciul care, după cum spuneau localnicii, nu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Unul dintre ei, Paul Zarifopol, se căsătorise cu Ștefania Dobrogeanu- Gherea și fusese prieten cu Ion Luca Caragiale, cu rudele poetului Dimitrie Anghel. Purtase corespondență cu Constantin Dobrogeanu-Gherea, Cella Delavrancea, Dimitrie Gusti, Alexandru Rosetti, Cezar Petrescu și cu alții. Câțiva săteni spunea că acea clădire ar dăinui de vreo 300 de ani; sincer să fiu, n-aș prea crede. Bănuiesc, și parcul conacului trebuie să fi fost amenajat de grădinari, ca la Miclăușeni sau Văleni. A rămas, zic eu, ca o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]