4,482 matches
-
S.R.CEI 529-89, IEX 4. ... (2) La sfarsitul lucrului conducătorul echipei de lucru se va asigura că echipamentul electric prezintă securitatea necesară pentru a putea fi reconectat la sursă de curent. ... Articolul 181 Înainte de începerea îndepărtării, materialul azbestos va fi săturat cu apă (utilizând o substanță tensioactiva). Articolul 182 (1) Înainte de îndepărtarea protecției exterioare a structurii conținând azbest, aceasta trebuie întâi perforata iar materialul de azbest din interior va fi udat corespunzător. ... (2) Protecția exterioară trebuie îndepărtată cu grijă în interiorul zonei
NORME SPECIFICE din 1996 de securitate a muncii pentru prelucrarea azbestului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113714_a_115043]
-
conținând azbest, aceasta trebuie întâi perforata iar materialul de azbest din interior va fi udat corespunzător. ... (2) Protecția exterioară trebuie îndepărtată cu grijă în interiorul zonei separate (închise) și toate suprafețele trebuie aspirate și stropite cu apă. Articolul 183 Materialul azbestos săturat cu apă va fi îndepărtat în bucăți mici și depus imediat în containere etichetate care vor fi închise etanș. Articolul 184 (1) Se interzice lăsarea noroiului conținând azbest pe suprafețe și uscarea acestuia. ... (2) Noroiul va fi îndepărtat în stare
NORME SPECIFICE din 1996 de securitate a muncii pentru prelucrarea azbestului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113714_a_115043]
-
pieptăna mama numai cu un pieptene din ăla des, ca să mai scoată păduchii. Și am făcut râie. Iar când ne-am Întors, cred că tot foamea pe care am suportat-o acolo am resimțit-o și aici: nu ne mai săturam. Cred că atunci am devenit și mâncăcioasă. Mi-a mai trecut pe urmă. Dar atunci voiam totdeauna să mănânc, probabil că de frică să nu rămân flămândă. Au fost vremuri grele și când ne-am Întors. În Transnistria, părinții dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fratele meu s-a suit odată Într-un copac și striga: „Mi-e foame, mi-e foame!” - și nu știam cum să-l dăm jos mai repede, că ne era și frică. Da’ ne era foame tot timpul - nu ne săturam, vă spun. Era o dorință imperioasă să mâncăm și să avem ce mânca, fiindcă au fost timpuri grele și după ce ne-am Întors, știți. Dar, oricum, voiam să mâncăm. Și, vă spun, mi-au rămas În memorie păduchii și râia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de foame, de tifos și Înghețați. Moarte sigură. Tabloul cu carele, cu morții goi Îl am clar În minte. Ce m-a mai impresionat așa tare? Da, foametea. Tot timpul ne era foame, că doar din mămăliga aia nu te săturai - În trei ani n-am văzut În trei ani. Deci În trei ani de zile baza era mămăliga - dacă era cu lapte, foarte bine. Mămăliga se Împărțea la patru, iar fiecare primea la fel - eu plângeam că vreau partea cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mama avea covorul ăla național, și când a lovit-o cu o bâtă (avea o bâtă În formă de șarpe), sculptată, i-a crăpat efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a umflat mâna... A trebuit ca un medic să-i Închidă rana... Vă referiți la medicii evrei deportați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ungurește... Și m-au numit la Teatrul de Păpuși, care era un teatru cu două secții. Acolo am lucrat ca director și ca prim regizor 25 de ani, dar am plecat din cauza unor fricțiuni Între cele două secții - m-am săturat și am plecat. Am lucrat apoi În comerțul exterior, la București, până la pensie; cunoscând mai multe limbi, am lucrat cu firme olandeze, germane, americane... Asta a fost, pe scurt... - Cum ați aflat de lagăr? Cum ați ajuns În ghetou? - La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adunați În lagăr, despre ce vorbeați, care erau temele centrale? - (Râde) Asta da, interesantă Întrebare... Cea mai centrală temă era cartea de bucate - „găteam”. Fiecare făcea meniul și spunea ce ar vrea să mănânce. Acesta era visul nostru: să ne săturăm. Apropo de treaba asta cu săturatul... La eliberare americanii ne-au dat mâncare cât am vrut. Rezultaul: În primele zile ale eliberării Buchenwaldului au murit sute de oameni din cauza aceasta, pentru că organismul lor slăbit n-a rezistat. Eu mă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne face să creștem spiritual. O poveste spune că un pelican, în timpul unei ierni crâncene, se sacrifică pentru a da de mâncare propria carne puilor săi. Când în final moare de slăbiciune, unul din micuți spune altuia: În sfârșit! Mă săturasem să tot mănânc același lucru în fiecare zi"812. Motivul este simplu: în lipsă totală de hrană, pelicanul își înfige ciocul în propria-i carne pentru a-și hrănii puii. Unul din simbolurile sacre ale creștinismului este pelicanul. Și sacrificiul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne face să creștem spiritual. O poveste spune că un pelican, în timpul unei ierni crâncene, se sacrifică pentru a da de mâncare propria carne puilor săi. Când în final moare de slăbiciune, unul din micuți spune altuia: În sfârșit! Mă săturasem să tot mănânc același lucru în fiecare zi"896. Motivul este simplu: în lipsă totală de hrană, pelicanul își înfige ciocul în propria-i carne pentru a-și hrănii puii. Unul din simbolurile sacre ale creștinismului este pelicanul. Și sacrificiul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumii) evanghelia după Matei. În urma experiențelor, Isus spune: Fericiți cei ce cerșesc duhul, că a lor este împărăția cerurilor, fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia, fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura, fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 420 Lucifer este însă cel care ne ajută să vedem adevărul, precum șarpele din Eden și de aceea participă la illuminare. 421 Iov 28:25-26, Pildele 3:20, 8
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Am dormit o noapte la Cotârgași, dar greu, pentru că „auzeam” liniștea, care mă tulbura. Practic, a fost o noapte albă. L-am întâlnit acolo și pe Ștefan Kirileanu, ultimul dintre frați, în viață. Venise din Holda, la conferință. Când mă satur de larma Sucevei, o iau încetișor spre Fălticeni, partea dinspre Oprișeni, Buciumeni și Fălticenii-Vechi, pentru 307 Am lucrat la Fondul memorial documentar „S. Fl. Marian”, din 1978 până în 1985, când am ieșit la pensie. 308 La Căminul Cultural, în fața unui
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
politică românească, ieșită dintr-o urnă post-decembristă. Nici vorbă, practica e veche, din perioada ante interbelică, când, pe lângă furtul voturilor, se aplica celor care votaseră cu adversarii o „corecție”, o sfântă de bătaie, ca s-o pomenească și să se sature de vot. Așa că, dacă în ziua votului, s-a exclus bătaia, se poate zice că nu am aplicat fără discernământ formula nostalgică „să fim ce-am fost”. Păi, dacă ești furat peste tot, la cântar, la rest, la bancă, la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mințiți, copiii și tineretul, în ideea că mai perfectă alcătuire social-politică ca aceea pentru care au optat românii în totală necunoștință de cauză, adică capitalismul zilelor noastre numărate, nu există, să tot stai, să privești și să nu te mai saturi. Așadar, încă de la Congresul al IX-lea al P.C.R., din 19-24 iulie 1965, se preconiza creșterea duratei învățământului obligatoriu la 10 ani, iar la Conferința Națională a P.C.R. din 1967 s-a hotărât trecerea la învățământul de 10 ani. Apoi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
era vorba de franci aur!), drept pentru care poporul nu i-a răbdat mult: revoluția din 1830 i-a măturat de la tron pe toți Bourbon-ii. Dacă e să mergem pe mâna Franței, băgați de seamă voi, care nu vă mai săturați de restituiri, “poghibale spurcate ce sunteți”, voi n-ați avut nici pe departe cât cereți să vi se dea, să nu vă rupeți gâtul într-o adevărată, sângeroasă și profundă revoluție socialistă. N-aș vrea ca să-ți citesc dosarul de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
prospere”. Însă, de prosperat au prosperat numai unii, prea puțini, ca să nu dea naștere la întrebări justificate și la contestări argumentate. Tocmai tinerii, cei pe care s-a contat că vor accepta fără murmur situația creată, au început să se sature de libertatea de a nu avea de lucru în țara lor și să se întrebe, pornind tocmai de la miturile interbelice ( Micul Paris, Grânarul Europei) și de la realitatea imposibil de contestat că, în 1989, țara avea o avere de câteva zeci
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
iar Microsoft a Început să facă la fel cu Windows 95, considerând browsing-ul atât de important Încât a excelat prin construirea propriului browser direct În Windows, adăugând Internet Explorer. Cu toții au realizat că publicul, care dintr-odată nu se mai sătura de e-mail și browsing, dorea o colaborare Între toate companiile de Internet În vederea proiectării unei rețele interoperabile. De asemenea, voiau ca aceste companii să concureze una cu cealaltă la diferite aplicații, adică la ceea ce consumatorii puteau face odată ce intrau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
americană reală, care să ofere stimulente pe termen lung alternativelor energetice reînnoibile - vântul, soarele, biocombustibilii - mai degrabă decât mascarada de lege a energiei din 2005, la redactarea căreia și-au dat mâna interesele marilor companii petroliere. Eu unul m-am săturat să tot aud prostia că activismul de mediu, eficiența energetică și conservarea sunt hobby-uri pe care nu ni le putem permite. Nu-mi vine În minte nimic mai laș și mai ne-american decât această replică. Dragi patrioți, dragi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
fiecare îmbucătură gânduri sfinte: „Două îmbucături de pâine, două daruri. Unul de la Sfânta Fecioară, în cinstea Nașterii Pâinii Vieții; altul de la Sfântul Prunc Iisus, născut în frig, în ieslea cea săracă, să ne încălzească frigul și sărăcia noastră și să sature nu foamea trupului, ci foamea sufletului nostru. Două pâini, două firi: Dumnezeiască și omenească, a Unuia din Treime, dată să supraviețuim, biruind în firea noastră omenească păcatul, ura și moartea. Șapte coltuce. De șapte ori e slăvit Numele lui Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a ajutat. Și iată că ne-am întâlnit în cale. La Dumnezeu vrei să mergi și dumneata, dar numai un drum duce acolo și acela trece prin Biserică. Hristos n-a întemeiat Biserica Sa pe adunătura celor ce s-au săturat de pâine în pustie, ci pe mărturisirea de credință a Apostolilor Săi că El este Hristosul. I-a investit cu puteri și le-a spus: „Cine ascultă de voi, ascultă de Mine și cine nu ascultă de voi, de Mine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acum, după debarcarea din dubă, când așteptam la poarta infernului Jilavei suspendat de firul amintirilor, deasupra acestui lăcaș al supliciilor și al morții. Pe drum aproape că nu putusem conversa. La revederea ființelor noastre, întregi biologic și spiritual, nu ne săturam cercetându-ne cu ochii sufletului unul pe celălalt. Nu era nevoie să vorbim. Singura problemă discutată pentru a confirma intuițiile personale, a fost sfârșitul zodiei Țurcanu. Toți intuiam că lichidarea uneltelor nesocotite va fi radicală. Noi cunoștințe Am fost repartizați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
loviturile. În Vinerea Patimilor hotărâsem cu toți să nu mâncăm până seara. După ce-au ieșit milițienii ne-am rugat, mulțumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit de cinstea participării cu suferința noastră la crucificarea Fiului Său. Dumnezeu ne-a săturat foamea cu bucuria acestui gând și n-am simțit în ziua aceea nici o trebuință sau nevoie pentru trupuri. Au fost doar câteva cazuri de ocluzii intestinale, care s-au rezolvat la spitalul-infirmerie al închisorii. Izolările Uneori erai scos din celulă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu o forță (și se umfla în pene și-și privea cizmele și gradele de pe umăr) care îi va strivi. A făcut aluzie la familia mea de reacționari și bandiți, la fratele meu care luptase în munți. După ce s-a săturat de injurii și calomnii, ne-a trimis la Zarcă, unde „ne vor putrezi oasele”. După câteva zile s-au instalat megafoane în toată închisoarea și s-au lăsat vizetele deschise. O zi întreagă ne-a fost transmisă „marea ședință” care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
incompetent. Traversând munții Spre dimineață intram în defileul Oltului și munții Făgărașului se proiectau pe cer ca un zid de apărare al trupului și sufletului românesc. Admiram minunile pe care Ziditorul le ridicase pe pământul țării noastre și nu mă săturam privindu-le; toate erau robite de cea mai diabolică mână, înarmată cu cea mai perfidă dintre lozinci: „Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Care este scopul acestei uniri? Ce doriți să realizați? Simplu: detronarea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. De ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui și presupunea că l-a furat cineva. Mama s-a uitat la mine, parcă înțelegând că eu sunt vinovatul. Așa cum se asociase tata cu mine în ajun, s-a asociat și dânsa cu mine: Cine știe. S-o fi săturat, săracul, dacă nu-i dădeai drumul nici ziua, nici noaptea! Tata n-a mai zis nimic, ca și cum lucrurile trebuiau să fie așa. Dragostea nepoților Peste zi au venit la mine doi nepoți de verișoară. Ea se căsătorise cu un prieten
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]