4,770 matches
-
îi era rușine, i se făcea un fel fel de frică... omul care n-a cunoscut frica de nimeni și de nimic... dar, acum îi era rușine s-o spuie în fața feciorului său. Și, pe loc se pomeni cu ochii scăldați în lacrimi, amintindu-și de Axinia, nora lui, mama Anucai. „-Ci fatî grozavă o fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Depășise faza listelor de dorințe în caz de câștig la loto așa cum o depășise și pe cea a zilelor de naștere. Ieși în viteză din blocul de oțel și sticlă de lângă Grand Canal Dock și trecu strada ca să se poată scălda în lumina soarelui de dimineață. Cumpărase apartamentul într-o parte actualmente la modă a orașului, cu doi ani în urmă, și îl iubea în ciuda ipotecii înfricoșătoare. Și chiar în pofida faptului că mama sa îl considera mult prea rece și impersonal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dădu seama că nu putea să adoarmă. Atunci se ridică din pat și aprinse lumina la baie, realizând că tocmai întunericul camerei o deranja. Nu era chiar așa de întuneric, pentru că razele felinarului din stradă pătrundeau prin perdelele ei diafane, scăldând camera într-o lumină aurie slabă, care i se părea de obicei plăcută; dar în această seară nu era suficientă. Așa că aprinse becul la baie și lăsă ușa deschisă ca să nu se simtă înăbușită de beznă. Dar tot nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că avusese dreptate să se simtă imensă și greoaie în Singapore, pentru că așa și era. Dar, încercând să se ridice, își dădu seama că suferința fizică era mai acută. Durerea care îi săgetă brațul era chinuitoare și icni, simțindu-se scăldată în sudoare rece. Își spuse că își va reveni într-un minut, că era de vină șocul și că nu fuseseră atât de multe scări, așa că, dacă o lua încet, totul avea să se rezolve. Dar apoi își privi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
niciodată drăguță, ceea ce nici nu prea era, dar el întotdeauna o găsise atrăgătoare. Arăta mai bine acum decât arătase pe la douăzeci de ani - de fapt i se păruse de-a dreptul frumoasă când o văzuse stând acolo, cu părul auriu scăldat în lumină, cu ochii sclipind de un albastru viu și un chip uluitor. Fusese mirat să simtă un fior puternic străbătându-l atunci când își dăduse seama că se afla în fața unei femei splendide. Ce naiba, își spuse, doar văzuse sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la un moment dat eram aproape bătrân neras de trei zile mergeam împleticit prin gânduri obosite adânci ca șleaurile de pe ulița bunicii mirosea a cireșe amare iar eu am fugit din bătătură în picioarele goale nu doream decât să mă scald în râul care îmi spală păcatele de-o viață și să ies copil pe celălalt mal 17 iulie 2011 Ziua când am învățat cuvintele să zboare dorisem să scriu cu tălpile pe toate drumurile pământului de aceea umblam brambura prin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iar uneori, din senin, cu condiția să fii cu ochii larg deschiși, găsești o piatră micuță care e, de fapt, o pepită. M-am dus la baza scării și am privit În sus. Printr-un iluminator rotund, mare, pătrundea lumina, scăldând tablourile de pe pereții zugrăviți Într-un roșu strălucitor. Mă uitam la o natură moartă cu un rac și un vas de metal, când am auzit pași pe pardoseala de marmură din spatele meu. — E pictat de Karl Schuch, să știți, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îngrămădite lângă perete. — Poate că e, zise Rienacker. Presupunând, desigur, că te cred. De cine e pictată și care e subiectul? — Rubens, i-am răspuns, Încântat de propria-mi inventivitate. Vreo două-trei femei goale lângă un râu. Se numește La scăldat sau ceva de genu’ ăsta. Am o fotografie la birou. — Cine e clientul tău? — Mi-e teamă că asta nu pot să-ți spun. Rienacker clătină Încetișor un pumn: — Aș putea să Încerc să te conving, ce zici? Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a arătat nici o preocupare pentru frumusețea trupului. Singurul lucru care există din belșug este apa. Un adevărat desfrâu acvatic. Pe țărm, alte personaje prind fluturi, culeg fructe și flori, cântă, discută, accentuând impresia de paradis copilăresc, în care totul se scaldă în apă sau se oglindește în ea. Dacă paradisul omului din Teotihuacan arăta astfel, înseamnă că viața lui arăta exact invers. Apa lipsea, probabil, cronic, cerul era uscat, pământul pârjolit și imnurile care invocau ploaia ardeau buzele. un labirint lacustru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
arzător, pe o plajă. Probabil, adevărata nefericire nu e să nu fii iubit, ci să nu poți iubi. E ideea cu care mă despart și de Mexic. Această țară care nu pare atrasă în nici un fel de oceanele ce o scaldă și care se retrage de pe țărm în interior; care a venit pe țărm cu Quetzalcoatl, dar s-a oprit, n-a vrut să-l urmeze și s-a întors între cactuși și păduri tropicale să-l aștepte; ei bine, această
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
carieră de solistă, pentru că punea în execuția fiecărei bucăți muzicale mai multă pasiune decât era necesară, Te iubea, Theo? întreb abia șoptit, mirat eu însumi de-a fi rostit aceste cuvinte, Cu Aida nu știai niciodată în ce ape te scalzi, erau momente când credeam într-adevăr că mă iubește, dar, după cum îi plăcea ei să-mi spună, mă considera un fel de contrapunct în viața ei, Adică cum?! întreb și mă mir eu neștiutorul, Cum să-ți explic?! În muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
renunț la tentativa de a urca și mă așez pe treptele de piatră lângă un grup de tineri, fumează, râd, beau bere, expun tablouri, lumea trece pe lângă noi indiferentă, tablourile așezate cu fața spre cel ce urcă, soarele din plin scăldând piazza, admir ușurința acestor tineri de a trăi fiecare clipă, aplecați cu sârg asupra pungilor cu cartofi prăjiți Mc’Donalds, o fată brunetă, exuberantă, intră în vorbă cu mine, râde zgomotos la fiecare gafă gramaticală pe care eu intimidat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Maggiore, oglindit în apele Tibrului, la villa Farnesina, strălucind în apa șopotitoare a Fântânii cellor Patru Fluvii, strecurându-se prin frunzișul stejarului lui Tasso, în Piazza di Espagna culcat pe trepte, oprindu-se în umbrelele colorate de la mesele de pe terasă, scăldându-se în Fontana della Barca, trecând peste Tinita dei Monti, mărșăluind prin Piazza del Popolo, zăbovind leneș pe Via Sacra, înainte de a se răspândi din Pincio în culorile asfințitului deasupra întregii Rome, 21 iulie, voi pleca, bagajele mele sunt făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el dispăruse. A ajuns la muncă la prânz, cu o dispoziție care cobora la nivelul asfaltului. S-a îndreptat direct către biroul lui Jack, parțial pentru a vorbi post-mortem despre lansare, parțial pentru a verifica în ce ape se mai scaldă el. A deschis ușa... Și a văzut cea mai uimitoare scenă. Instantaneu, o imagine surprinzătoare a lovit-o și a lăsat-o împietrită. Nu doar că Ashling și Jack erau singuri la el în birou, nu doar că Jack o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înghesuiți pe bănci și scaune înguste de lemn. Fiecare ființă părea că strigă din toți rărunchii, iar cei așezați pe scaunele de pe interval mă trăgeau de halat și mă îndemnau să ucid. Ringurile laterale fuseseră demontate, iar ringul central era scăldat într-un pătrat perfect de lumină galbenă, fierbinte. Am apucat coarda de jos și am pășit peste ea. Arbitrul, o gloabă bătrână de la paza de noapte a Secției Centrale, discuta cu Jimmy Lennon, comentatorul împrumutat pentru o seară de la sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amândoi cu arcada spartă, m-au făcut să mă gândesc la fata măcelărită. M-am sculat și am plecat, știind exact unde să-l caut pe Lee. M-am întors la intersecția dintre 39th și Norton. Tot terenul viran era scăldat în lumina reflectoarelor. Lee era dincolo de banda care înconjura locul crimei. Se făcuse frig, așa că stătea zgribulit în geacă și se uita cum băieții de la Criminalistică scormonesc prin buruieni. M-am apropiat. Lee mă văzu, se dădu rapid un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poveștile mele se trag din foamete. Sau de la Dalia. Prima dată s-a întâmplat accidental. Făceam dragoste și eram amândoi pe punctul de a ajunge la orgasm. Mâna mea a alunecat de pe tăblia patului și a atins întrerupătorul din perete, scăldând-o în lumină pe Betty Short cea de sub mine. Câteva secunde chiar am crezut că-i ea și i-am strigat pe Lee și Kay să-mi vină în ajutor. Când amanta mea a devenit din nou Madeleine, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fiecare al cincilea sau al șaselea emigrant avea o lampă sau o lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul, înghițea toate luminițele ce străluceau în întuneric. Am coborât, am intrat în oraș și l-am catalogat rapid drept o variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul cenușiu acoperea Încă trei etaje cu ferestre Întunecate unde birourile Încă deschise, oamenii abia urmând să se trezească. Întregul peisaj era scăldat În culoarea chihlimbarului albul strălucitor al luminilor festive. Era aproape frumos. Câteodată, orașul Îi reamintea de ce mai locuia Încă aici. Cumpără un pahar de suc de portocale și ceva de ronțăit, apoi un ziar de la un vânzător ambulant și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să tacă, aplecându-se mai mult pentru a putea citi ce scria celălalt. Într-un final, oftă dezamăgit și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i așa? — Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja ud. Plouă. Insch ridică din umeri. — Așa e Aberdeenul pentru tine. Dar n-ai putut și tu să te usuci Înainte să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strangulat ca și David Reid. Pielea de pe gât era prea putredă. Și ceva mâncase din carne. Nu numai chestii mici și albe care viermiuiesc, Dumnezeu știe că din alea erau destule, ci un șobolan sau o vulpe. O sudoare rece scălda fruntea lui Isobel, iar comentariul ei deveni ezitant. Grijulie, ridică organele interne din punga de plastic În care fuseseră vârâte, Încercând să identifice ceea ce ținea În mâini. Logan era convins că nu-și va mai scoate vreodată mirosul din nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o copilă. Am simțit cum mă trăgeau spre ei, îmi acopereau mâinile de sărutări, bărbați și femei plângeau în hohote și sărutau poalele tunicii mamei; și am plâns la rându-mi, mai mult decât ei, și zâmbeam cu toții, cu obrajii scăldați în lacrimi, vorbind limbi diferite, spunându-ne cuvinte pe care nu le înțelegeam. Apoi mama a făcut primul gest autoritar din viața ei: l-a chemat pe comandantul pretorienilor și i-a spus că putea să plece. Așa a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se prăbușea pe pat, îmbrățișând-o cum și-ar fi îmbrățișat mama. Stând așa, simțea obrajii ei scăldați în lacrimi. Atunci o mângâia, o îmbrățișa, cu tot trupul lipit de ea, și îi șoptea: „Dăruiește-mi un mic împărat“, iar ea se oferea cu candoarea unei fecioare. În alte nopți din acea lungă iarnă, el își arunca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și că, de fapt, vorbeam de mine Însumi. Lucrul s-a Întâmplat aproape exact, Însă cu mult Înainte de a citi romanul acesta. Într-o vară, la Slatina, când eram În clasa a VII-a, am plecat la Olt să ne scăldăm. Drumul era cel știut: „printre vii“, prin „poiană“, ocolul pe la mânăstirea de maici din Clocociov, urcușul pe poteca din marginea apei de pe malul abrupt și apoi, țuști, săritura curajoasă În Olt de la o Înălțime de peste zece metri. Acolo am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]