3,800 matches
-
jertfei și a suspinului, reluată, Îmbogățită de urmași. Elementele ei sînt cunoscute: boala fără leac, durerea ce răpune, oftările adînci și invocarea morții ce ar trebui să pună capăt suferinței. Dragostea este fie o floare, fie un puișor canar care sfîșie o inimă Înlănțuită, fie o turturea sinucigașă, isterizată de singurătate. Alegoria dezvoltă o singură imagine și nu iese din cercul unor abstracțiuni previzibile. În Amărîtă turturea există mai multă mișcare lirică și o mai mare varietate de elemente (În stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește de regulă epitetul general-apreciativ și comparația abstractă*, rareori intervine și cîte un element mai concret („ca lemnele În foc oasele-mi’ secară pe piept”, „ca pelecanul mi-am sfîșiat pieptul”) care dă oarecare substanță versului, prea subțire Însă, prea ușoară pentru a putea determina În poemul heliadesc o clară imaginație materială. Însă, din moment ce există poezia, trebuie să existe În inima acestui retorism și cîteva elemente care particularizează imaginarul. Începem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de guvernămînt monarhia feudală , care, folosind toate avantajele legăturilor de vasalitate, are drept misiune să facă să domnească justiția și pacea regelui; pentru că, în exterior, în vremea în care papa și împăratul se sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu și în care regele Angliei este discreditat prin pierderea "imperiului angevin", regele Franței se comportă ca arbitru al creștinătății; pentru că personalitatea însăși a regelui, model al virtuților cavalerului, creștinului și cruciatului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
știrilor în secolul al XVI-lea. Acest anunț provoacă stupoare în capitală și reflexe de teamă și de apărare: este adevărat, Carol Quintul deține Artois și de acolo amenință direct Parisul. 15. Criza războaielor religioase (1559-1610) Catolicii și protestanții se sfîșie vreme de aproape 40 de ani în cursul unui conflict numit pe bună dreptate "războaiele religioase", dar care este în același timp o foarte gravă criză națională, favorizată de slăbirea autorității regale sub cei trei fii ai lui Henric al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și trebuie să fie eliminată. Dacă minoritatea se consideră destul de puternică și sigură de ea pentru a deveni într-o zi majoritate, ea va rezista așteptînd să-l elimine pe adversar. Aceasta explică durata și caracterul îndîrjit al conflictului care sfîșie Franța în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cu excepția cîtorva voci izolate și repede acoperite de zgomotul armelor (Michel de L'Hospital, Duplessis-Mornay), fiecare tabără are drept unic scop și vede ca unică soluție eliminarea adversarului, după ce eșecul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în 1656 Provincialele, pamflet feroce împotriva iezuiților, care are un succes enorm. Cearta jansenistă abia începe. Reluarea luptei împotriva Casei de Austria Războiul de 30 de ani și tratatele din Westfalia. Intervenția Franței în războiul de 30 de ani, care sfîșie Europa Centrală între 1618 și 1648, condiționează în mare măsură politica internă a lui Richelieu, apoi a lui Mazarin. Originea conflictului trebuie căutată în ambițiile împăratului Ferdinand al II-lea (1619-1637), care, desemnat ca moștenitor de către predecesorul său încă din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lipsită de privilegiile sale, vrea să-l împingă pe rege la intransigență și începe să emigreze pentru a găsi pe lîngă prinți străini refugiu și susținere armată. Și, în fața acestei situații, Ludovic al XVI-lea, deschis, inteligent, dar slab și sfîșiat în conștiința lui creștină, mai ales cînd clerul, pus în fața jurămîntului de credință "față de rege și de națiune" care îi este impus, se împarte în "cei care jură" și în "refractari", ezită în continuare. Cînd în sfîrșit alege încearcă să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa pe fundul oceanului și că, spre deosebire de celelalte specii, cașalotul e înzestrat cu dinți, ce-i îngăduie să atace și să sfîșie o astfel de sepie. Există oarecare temeiuri să se creadă că marele Kraken pomenit de episcopul Pontoppidan nu era altceva decît o sepie gigantică. Felul cum îl descrie episcopul, arătînd că se ridică și se scufundă alternativ, precum și alte cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucățele carnea pentru puișorii de rechini, care nu se pot servi singuri! Ă Strașnic, moș Țigău! exclamă -Stubb. Asta zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor parcă e fără fund; și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca un mausoleu de marmură; deși schimbat la culoare, nu și-a pierdut pare-se cîtuși de puțin masivitatea; e la fel de colosal. Lunecă încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înțelege. în cele din urmă însă ne-am dat seama că balena se încurcase în saula harponului, ceea ce constituie un accident greu de imaginat chiar în istoria vînătorii de balene; alergase așa, cu sapa tăioasă în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă, izbind în jur cu sapa, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai adineaori privisem roza lui, la lumina statornică a felinarului din habitaclu. înaintea mea părea să se întindă o beznă adîncă, sfîșiată în răstimpuri de lugubrele flăcări roșiatice. Aveam mai ales impresia că nava pe care stăteam nu luneca spre vreun liman aflat înaintea noastră, ci fugea de toate limanurile lăsate în urmă. Un sentiment înnebunitor și năucitor, ca o presimțire a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Copenhaga m-a învățat, acu’ patruzeci de ani. în care zodie o să fie atunci soarele, ia să vedem? în zodia potcoavei, da, fiindcă-i drept în fața banului de aur. Dar ce-i potcoava? E leul, da, leul care rage și sfîșie. O, corabie bătrînă, bătrînul meu cap tremură cînd mă gîndesc la tine! Iată acum o altă tălmăcire, a aceluiași text. Tot soiul de oameni, într-o singură lume... Ia să ne-ascundem! Uite-l pe Queequeg - seamănă el însuși c-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia catargele avariate, pe care fluturau ici-colo zdrențele lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un sart, Starbuek stătea pe puntea de comandă și se uita în sus, ori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în lumea asta, aidoma cabestanului de colo, iar Soarta e mînerul ce ne învîrtește. Și, tot timpul, privim cerul acesta surîzător și marea asta adîncă! Uite, vezi thonul acela? Cine-l face să se repeadă la peștele-zburător și să-l sfîșie? Unde se duc ucigașii, omule? Cine va condamna, cînd însuși judecătorul e tîrît la judecată? Dar ce blînd adie vîntul și ce senin e cerul! iar aerul e înmiresmat, de parcă ar fi trecut printr-o poiană de departe - pe undeva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mîna băiatului meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei, voi din arboradă, nu slăbiți din ochi ambarcațiunile! Observați cu atenție balena! Hei! Ia alungați-l pe șoimul ăla, uite cum își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult, cînd, la un semnal al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți, te voi vîna, balenă blestemată! Iată lancea mea! Harponul se înfipse în balenă; aceasta o zbughi, iar saula harponului începu să se desfășoare cu iuțeala fulgerului, dar se încurcă numaidecît; Ahab se aplecă să o descurce, izbuti, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a lui Alecsandri, am putea spune a întregii literaturi mai vechi românești, scopul ni-l spune autorul însuși într-o "notă" de la sfârșitul piesei: "... Noi am fost zis - nu ne mai aducem aminte unde - că sunt mulți care schingiuiesc și sfâșie frumoasa noastră limbă și în loc de creatori se fac croitori și croitori răi. Asta ne-a îndemnat a compune această mică comedie crezând că facem un bine arătând ridicolul unor asemine neologiști". Nu-i vorbă, farsa aceasta e peste măsură de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește prin aceste cuvinte: " Așa s-a sfârșit Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfâșiat cea mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al liberalilor după
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
petrecute în Mexic, cam stufoasă și într-un stil exagerat profetic („din ce în ce mai limpede am înțeles că în mine țărâna se întâlnește cu metafizica; de unde neputința de a găsi o cale de împăcare durabilă cu mine însumi, celula mea vitală fiind sfâșiată de o tensiune dublă; aduc o senzualitate tulbure până la ispitele de asceză a ideilor”). Era de așteptat că întâlnirea cu fiesta mexicană să trezească bucuriile spiritului și să elibereze umorul. Eseistul caută însă în continuare miturile (șarpele, piramidele, labirintul acvatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
regimurile de dictatură, spunea GÂDEA, și poporul știe aceste lucruri. Mai clar ca oricând a apărut caracterul putred al regimului comunist, în care se duce o acerbă luptă interioară pentru putere. Toți nu sunt decât o haită, gata să se sfâșie unul pe altul, când li se ivește ocazia, și e vai de cel mai slab, asupra căruia se reped cu toții să-l devoreze. Condamnând aparent aceste practici, pe care imprudent le-au dezvăluit, actualii conducători încearcă să lase impresia că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ci eram martorul unui act. De câte ori mă gândesc la el, mereu îl regăsesc. Și în alt teatru, plasat de undeva într-o lojă la balcon, nu pot să uit Procurorul lui Alexa, poate cel mai angajat spectacol al generației mele sfâșiată între decepție și speranță politică. Schimbări și deschideri care azi ne par poate limitate sau superficiale, multora dintre noi le apăreau în acei ani ca perspective de reînnoire, de depășire a sclerozei ce stinsese orice perspectiva de prometeism, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
incorporate. Trecerea de la relitatea prozaică, telurică, la sugestia unei misterioase dimenisuni paralele se produce subtil. Spațiul sufocant al hanului, veritabil huis-clos cu rare evadări într-o natură fascinant seducătoare sau violent ostilă, în funcție de starea protagoniștilor, capătă dimensiunea unui univers existențial sfâșiat de imposibilitatea unui dialog real. Caligrafia cerebral-austeră a imaginii mărturisește o superioară aspirație spre epurarea formelor. Și, atent condusă de regizor maestru recunoscut pentru fabuloasele creații obținute de la actori, fie vorba de debutanți sau personalități consacrate diafana Vali Seciu împlinea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]