4,326 matches
-
au persistat în mai puțin exigentele proiecte rezidențiale și de birouri până în 1955, când Nikita Hrușciov a pus capăt costisitoarei arhitecturi staliniste. În Statele Unite ale Americii clădirile publice sunt construite încă în stilul neoclasic. Un bun exemplu recent este Clădirea Simfoniei din Schermerhorn. În Marea Britanie, mai mulți arhitecți sunt activi în stilul neoclasic. Două noi librării ale unor universități, Quinlan Terry Maitland, la Colegiul Downing și Librăria Sackler, construită de Robert Adam Arhitects, denotă că abordarea luată poate fi din gama
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Muzica" și apoi un curs de compozitie la Conservatorul Rubin din Tel Aviv. s-a distins încă în Georgia și în spațiul ex-sovietic ca unul din compozitorii de frunte ai celei de-a doua generații a avangardei muzicale. Autor de simfonii, de muzica vocală și de cameră, de concerte simpfonice, el este și un autor apreciat de muzică de scenă si de film. A compus muzică la peste 40 de spectacole teatrale și la peste 20 filme. El a continuat această
Iosef Bardanașvili () [Corola-website/Science/313532_a_314861]
-
Piotr Ilici Ceaikovski: Serenada pentru orchestră de coarde (ECE-02603) Georg Friedrich Händel: Concerti grossi, op. 6 (ECE-02734/02735/02736/02737) Georg Friedrich Händel: Concertele nr. 1, nr. 3 și nr. 13 pentru orgă și orchestră (ST-ECE-02893) Johann Michael Haydn: 2 Simfonii (ECE-01193) Georg Friedrich Händel: Simfonia în Și bemol major (ECE-02826) Wolfgang Amadeus Mozart: Concertele nr. 2 și nr. 3 pentru vioară și orchestră (ECE-02891) Wolfgang Amadeus Mozart: Concertele nr. 1 și nr. 2 pentru flaut și orchestră (ECE-02948) Franz Schubert
Ervin Acél () [Corola-website/Science/313556_a_314885]
-
orchestră de coarde (ECE-02603) Georg Friedrich Händel: Concerti grossi, op. 6 (ECE-02734/02735/02736/02737) Georg Friedrich Händel: Concertele nr. 1, nr. 3 și nr. 13 pentru orgă și orchestră (ST-ECE-02893) Johann Michael Haydn: 2 Simfonii (ECE-01193) Georg Friedrich Händel: Simfonia în Și bemol major (ECE-02826) Wolfgang Amadeus Mozart: Concertele nr. 2 și nr. 3 pentru vioară și orchestră (ECE-02891) Wolfgang Amadeus Mozart: Concertele nr. 1 și nr. 2 pentru flaut și orchestră (ECE-02948) Franz Schubert: Simfoniile nr. 1 și nr.
Ervin Acél () [Corola-website/Science/313556_a_314885]
-
ECE-01193) Georg Friedrich Händel: Simfonia în Și bemol major (ECE-02826) Wolfgang Amadeus Mozart: Concertele nr. 2 și nr. 3 pentru vioară și orchestră (ECE-02891) Wolfgang Amadeus Mozart: Concertele nr. 1 și nr. 2 pentru flaut și orchestră (ECE-02948) Franz Schubert: Simfoniile nr. 1 și nr. 4 "Tragică" (ST-ECE-03345)
Ervin Acél () [Corola-website/Science/313556_a_314885]
-
Otto Preminger, Alfred Hitchcock, și Michael Curtiz au introdus stilul expresionist în dramele anilor 40, continuând tradiția. Filmul din 1979 al lui Werner Herzog, "Nosferatu-eine Phantom der Nacht", este un tribut adus lui F.W.Murnau și capodoperei sale,"Nosferatu - Simfonia groazei" . Filmul se folosește de tehnici tipici expresioniste și de întâmplări simbolice pentru a transmite mesajul. "Blade Runner", în regia lui Ridley Scott se folosește din plin de elemente expresioniste, și e unul din numeroasele exemple când mișcarea influențează un
Expresionismul german () [Corola-website/Science/314055_a_315384]
-
în anul 1905 când a înlocuit cu succes un dirijor care se îmbolnăvise, într-o producție berlineza a operetei lui Offenbach „Orfeu în infern”. Tot în 1905 i s-a permis să dirijeze grupul de suflători din afara scenei (Fernorchester) în Simfonia a 2-a de Gustav Mahler sub baghetă lui Oscar Fried.Cu această ocazie a făcut cunoștință cu compozitorul,care i-a devenit prieten și l-a recomandat pentru postul de director de cor, si apoi din 1907 dirijor la
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
ocazie a făcut cunoștință cu compozitorul,care i-a devenit prieten și l-a recomandat pentru postul de director de cor, si apoi din 1907 dirijor la Operă germană din Praga.Klemeperer făcuse în acea perioadă și o transcriere a Simfoniei a 2-a de Mahler pentru pian. În 1910 l-a asistat pe Mahler la premiera Simfoniei a 8-a "A celor o Mie” a acestuia. Klemperer a ocupat apoi posturi noi de dirijor de operă - la Hamburg (1912-1910), la
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
de director de cor, si apoi din 1907 dirijor la Operă germană din Praga.Klemeperer făcuse în acea perioadă și o transcriere a Simfoniei a 2-a de Mahler pentru pian. În 1910 l-a asistat pe Mahler la premiera Simfoniei a 8-a "A celor o Mie” a acestuia. Klemperer a ocupat apoi posturi noi de dirijor de operă - la Hamburg (1912-1910), la Bremen (1913-1912), la Operă din Strassburg,(1917-1914), Operă din Köln (1924-1917) și la cea din Wiesbaden. Între
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
Forma de sonată (mișcare în formă de sonată sau allegro de sonată) se referă la o modalitate particulară de organizare a materialului muzical în interiorul unei părți componente (de obicei, dar nu în mod exclusiv, prima mișcare) a unei sonate, unei simfonii, concert, cvartet sau altă piesă de muzică de cameră. Această formă a fost dezvoltată mai ales de compozitorii de tradiție germanică în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, având originea în unele forme caracteristice pentru epoca barocă. "Forma
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
cu două grupe tematice: structură "bitematică"), uneori precedată de o Introducere; 2. Dezvoltarea și 3. Repriza sau Reexpoziția, uneori urmată de o Coda. Schema acestei structuri, incluzând subdiviziuni ulterioare, întâlnită de obiceiu în prima mișcare a unei compoziții mai ample (simfonie, sonată, concert etc.), se prezintă după cum urmează: Introducerea este facultativă sau poate fi redusă la minimum. Când este prezentă, are un tempo mai lent decât secțiunea principală, pe care o anunță atât în sens ritmic, cât și armonic. Introducerea accentuează
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
un tempo mai lent decât secțiunea principală, pe care o anunță atât în sens ritmic, cât și armonic. Introducerea accentuează efectul expoziției care îi urmează și permite compozitorului să atace cu mai multă ușurință tema principală, ca, de exemplu, în simfonia nr. 103 de Haydn. În sonata pentru pian nr. 26 ("Les adieux") de Beethoven, întreaga primă mișcare este construită pe trei note, sol-fa-mi bemol, prezente deja în primele trei acorduri ale introducerii. Ocazional, materialul din introducere reapare mai târziu în
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
stabilitatea necesară încheierii mișcării. Modificările următoare sunt considerate în general necesare: Uneori, imediat după începutul reprizei, se introduce o dezvoltare secundară, ca stadiu intermediar între tensiunea dezvoltării precedente și faza actuală de rezoluție (Beethoven: Sonata pentru pian nr. 21 "Waldstein", Simfonia a 3-a "Eroica"). După cadența finală a reprizei, mișcarea se continuă eventual cu o Coda, care poate conține materiale din cursul mișcării respective. Coda, când este prezentă, se încheie în tonalitatea principală a mișcării. Exemple cu o Coda foarte
Formă de sonată () [Corola-website/Science/313425_a_314754]
-
scurtă perioadă de timp în care a fost tehnician și dirijorul unui cor în Reșița, s-a mutat la București unde a urmat cursuri la conservatorul „Ciprian Porumbescu” (compoziție cu Marțian Negrea). În această perioadă are și primele succese cu Simfonia nr.1 și o sonată pentru pian. În perioada după studii devine director artistic al orchestrei de film din București. Din 1960 este membru în Uniunea Compozitorilor din România. În perioada 1962-1972 a activat ca compozitor liber profesionist, profesor de
Walter Michael Klepper () [Corola-website/Science/313785_a_315114]
-
au avut succes de-a lungul mai multori ani. A lucrat și la un manuscris despre această serie de emisiuni care se așteaptă să apară postum sub forma unei cărți. În 1977 a primit premiul Uniunii Compozitorilor din România pentru Simfonia nr.2. Klepper a mai scris muzică pentru scenă , muzică de film, și un număr mare de lucrări pentru cor.
Walter Michael Klepper () [Corola-website/Science/313785_a_315114]
-
de Eminescu și Itinerar dacic, pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca), coruri; Suita I pastorală pentru orchestră simfonică, în 4 părți (difuzată de Radio Viena, la 16 septembrie 1937, în interpretarea Wiener Symphoniker, dirijată de Max Schönherr); poemul simfonic Viziuni; simfonii; operele Kera Duduca (1963; difuzată la Televiziunea Română, în anii ‘70), Apus de soare (premiera la 30 decembrie 1975, la Opera Română din București), Domnița din depărtări, având la bază La princesse lointaine de Edmond Rostand (premiera în 1976, la Opera
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
1920 febr. / mart.); filosoful Heine („Paganini”, 1921 febr.); poeții A. Macedonski („Rondelul orelor”, 1920 iun. / iul.) și G. Bacovia („Nevroză”, 1916 apr.); personalitățile muzicii ca G. Enescu („O dorință” și „Despre muncă”, 1916 ian. și 1921 mai / iun.), H. Berlioz („Simfoniile lui Beethoven”, 1916 iun.), Schumann („Sfaturi”, 1921 mart. / apr.), R. Wagner („Fragmente”, 1921 sept. / oct.), D. Cuclin („Muzica și anarhia”, 1919 dec.), E. Caudella („Muzica românească”, 1920 ian.), S. Drăgoi („Asupra muzicii românești”, 1921 dec.), T. Burada („Vocea și arta
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]
-
shakuhachi și orchestră simfonică. Primul concert în care a fost cântată piesa a fost condus de prietenul său Seiji Ozawa. Piesa a fost circulată mult în Occident, în special după ce a apărut ca fața a 4-a a dublului LP " Simfonia Turangalîla" a lui Olivier Messiaen. De la începutul anilor 1970, Takemitsu a fost recunoscut ca unul dintre marii compozitori de avangardă din lume. Interesul său sporit pentru grădinile japoneze a rezultat în compozițiile "Într-o grădină de toamnă" (1973), piesă pentru
Tōru Takemitsu () [Corola-website/Science/314986_a_316315]
-
Piotr Ilici Ceaikovski a compus Simfonia Nr. 1 în sol minor, Visuri de iarnă, Op. 13, în 1866, imediat după ce a acceptat un post de profesor la Conservatorul din Moscova; este prima lucrare importantă a compozitorului. Fratele compozitorului, Modest, a declarat că această lucrare a însemnat
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
fost foarte atașat de ea, scriind patroanei sale, Nadezhda von Meck, în 1883 că "deși este în multe sensuri foarte imatură, totuși fundamental are mai multă substanță și este mai bună decât oricare dintre lucrările mele mai mature." A dedicat simfonia lui Nikolai Rubinstein. Ceaikovski a început să lucreze la această simfonie în martie 1866. Munca s-a dovedit a fi foarte dificilă. O recenzie negativă a lui César Cui cu referire la cantata pe care Ceaikovski a compus-o ca
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
în 1883 că "deși este în multe sensuri foarte imatură, totuși fundamental are mai multă substanță și este mai bună decât oricare dintre lucrările mele mai mature." A dedicat simfonia lui Nikolai Rubinstein. Ceaikovski a început să lucreze la această simfonie în martie 1866. Munca s-a dovedit a fi foarte dificilă. O recenzie negativă a lui César Cui cu referire la cantata pe care Ceaikovski a compus-o ca piesă de absolvire pentru Conservatorul din Sankt Petersburg i-au zdruncinat
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
dovedit a fi foarte dificilă. O recenzie negativă a lui César Cui cu referire la cantata pe care Ceaikovski a compus-o ca piesă de absolvire pentru Conservatorul din Sankt Petersburg i-au zdruncinat moralul. De asemenea, a lucrat la simfonie zi și noapte. Toți acești factori au afectat sănătatea fizică și psihica a lui Ceaikovski. A început să sufere de insomnii, dureri de cap pe care el le-a interpretat ca fiind atacuri de cord și a devenit convins că
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
au afectat sănătatea fizică și psihica a lui Ceaikovski. A început să sufere de insomnii, dureri de cap pe care el le-a interpretat ca fiind atacuri de cord și a devenit convins că nu va trăi să își termine simfonia. O interpretare de succes a Uverturei în Fa revizuită i-au ridicat moralul. Cu toate acestea, a continuat să lucreze la simfonie zi și noapte, lucrând practic până la epuizare fizică și nervoasă. Un doctor a declarat că Ceaikovski era "la
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
a interpretat ca fiind atacuri de cord și a devenit convins că nu va trăi să își termine simfonia. O interpretare de succes a Uverturei în Fa revizuită i-au ridicat moralul. Cu toate acestea, a continuat să lucreze la simfonie zi și noapte, lucrând practic până la epuizare fizică și nervoasă. Un doctor a declarat că Ceaikovski era "la un pas de demență" și i-a recomandat odihnă totală. Ceaikovski s-a conformat. În ciuda lipsei sale de progres, Ceaikovski a cerut
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]
-
scris până atunci precum și acceptarea pentru interpretarea măcar a unei părți într-un concert la Sankt Petersburg al Societății Muzicale Ruse (SMR). Niciuna dintre situații nu s-a petrecut. Ambii profesori au fost negativi, refuzând să interpreteze oricare parte a simfoniei. A încetat lucrul pentru a îndeplini prima sa comandă publică - o uvertură festivă bazată pe imnul național danez pentru a marca vizita la Moscova a viitorului țar Alexandru al III-lea al Rusiei și a noii sale mirese daneze. Îndată ce
Simfonia nr. 1 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/323988_a_325317]