4,251 matches
-
sale economice, care nu erau, în fond, decât o consecință firească a revoluției spirituale și politice pe care națiunea portugheză trebuia s-o realizeze sub imboldul mișcării de la 28 mai. Bugetul fusese echilibrat pentru că se aplicaseră măsuri "revoluționare": bun simț, simplitate, economii etc. Același spirit trebuia, însă, să permeieze întreaga viață economică a națiunii. Revoluția trebuia să transforme înseși valorile fundamentale ale economiei, reintegrîndu-le într-un sistem organic de valori spirituale. Noi am viciat - spune Salazar într-un faimos discurs ținut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își limitează cunoștințele și apetitul la acestea din urmă, inferiorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori ruși cu barbă) ce atârnau În sălile de clasă bine aerisite ale școlii din sat pe care o vizitasem o dată sau de două ori; și - continuând o catalogare care nedreptățește simplitatea eterică a Întregului proces - pulsația unei amintiri cu totul irelevante (un pedometru pe care-l pierdusem) a pornit dintr-o celulă cerebrală Învecinată, iar savoarea firului de iarbă pe care-l mestecam s-a amalgamat cu cântecul cucului și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de speranțe și incertitudini, măcinat, mai ales, de neputința în fața morții. Nu-mi părea rău că îmi bătusem joc de viața mea, de sănătatea mea, de fapt, cât mă frământa neputința în fața inevitabilei morți. Ușurința cu care se putea muri, simplitatea dusului mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O lume pe care am moștenit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea scrierii, apropierea de Pateric, care, după cum se știe, este „o colecție de învățături și de experiențe duhovnicești culese din viețile părinților cu trăire sfântă”, dar, am spune, și de înțelepciunea populară din „Culegere de proverbe sau Povestea vorbii, De prin
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Doamne, avere mare Și niciodată nu cer baniTe rog, să nu mă lași nicicând, Ca să devin cuiva dușman. Nu cer prieteni mulți, o, Doamne, Nici rude nu-mi doresc bogateDă-mi mie frați întru Hristos Și dă-mi o sfântă simplitate. Nu cer un nume-n astă lume, Nu cer să fiu de toți cinstitDă-mi pacea Ta cea sfântă, Doamne, Și dă-mi un suflet liniștit. Și nu cer, Doamne, răzbunare Pentru acei ce-mi fac vreun răuVreau să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
intri de două sau trei ori pe zi. Dar mai era ceva ce-mi plăcea foarte mult la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era de ajuns doar păpușa pentru a mă juca. Cu părere de rău, nu știu când și cum dispăru acea păpușă, dar parcă și acum o văd. Păpușa din tărâțe, atât de scumpă și dragă mie, îmi amintește puritatea și simplitatea trecutului și mă face să zâmbesc. Cei doi vecini Înțeleptul împărat Solomon zicea așa: „În casele necredincioșilor, este blestemul lui Dumnezeu, dar curțile celor drepți se binecuvântează.” Acestea citindu-le, îmi trecu prin memorie o istorie, pe care voi încerca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care homosexualul frizează gluma picarescă a unei specii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu vederi politice reacționare, comportament de aristocrat și o imaginație spectrală. Și un abstinent din Nord - cu vederi radicale, comportament de puritan și claritate în creație. Poe a reprezentat creativitatea și penumbra încăperilor în miez de noapte. Thoreau a fost simplitatea și strălucirea spațiilor deschise. În ciuda diferențelor dintre ei, s-au născut la o distanță de numai opt ani, ceea ce îi face aproape cu desăvârșire contemporani. Și amândoi au murit tineri, la patruzeci și patruzeci și cinci de ani. Împreună abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era același. Singura birjă - ca de-obicei, pe ploaie, nu găsești nici una - a venit la el, fiindcă era renumit pentru bacșișuri. Le-a lăsat-o lor, înclinându-se politicos și într-o clipă au fost sus. Tatăl a mulțumit cu simplitate, iar fata a dispărut imediat sub coviltir. I-a fost rușine să-i mai rețină. Nici de data asta n-a putut să afle ce culoare au ochii ei, era prea întuneric, dar a apucat să audă o adresă. „Strada
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și pe artist îl vitaminizează îndoielile. Bucură-te pentru fiecare certitudine! Ca și cum ar fi ultima. Misiunea necunoscutului e să sperie. Marile idei izvorăsc din inimă. Omul trebuie să-și spele trupul, nu și creierul. Până la nori, cerul e al meteorologilor. Simplitatea gândirii complică relațiile cu arta. Narcis ne avertizează că, dusă la extrem, și cunoașterea de sine este nocivă. Sinceritatea moșește adevărul. Îi poți învinge pe alții, luptându-te mai întâi cu tine însuți. Ca să știi unde te afli, trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cozonaci. Țăranul e veșnic treaz. Deși multe secole a stimulat că doarme. Lipsa tandreții înalță ospicii. Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. Libertatea - acest țel amiral al lui homo sapiens. Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să lupți. Ci să știi pentru ce.. Omul a fost proiectat punte, nu abis. O stradă are farmec, dacă te atrage și când vrei să ajungi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vorba despre nici un fel de planificare. Ele sunt doar accidente ale speciei umane. Geniile nu pun prea mare preț pe trăirea cotidiană a vieții, fiindcă ei au la îndemână hectare de eternitate. Valoarea se circumscrie gloriei, numai după ce atinge stratul simplității. Geniile își construiesc drumul odată cu mersul. Când sunt contemporani, oamenii de geniu reacționează, unii față de alții, precum păunii. Gloria este precedată și urmată de imense neplăceri. Geniile - acești minoritari sublimi și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții. Ele pot decide totul. O spânzurătoare stilizată, amplasată la intrarea într-o localitate poate converti curajul în frică și impertinența în supunere. Patriotismul autentic mizează pe simplitate și pe subtilitate, nu pe lozinci. Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur! Dimineața când te scoli suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK! Când libertatea este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este de o simplitate înspăimântătoare: câteva riduri aruncate peste meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept pentru care am zbughit-o pe ușă de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor, chiar și ale colegilor care, sărind de la simplitatea lui Z sau de la noblețea lui Violo, mă botezaseră, pur și simplu, spre marea disperare a profesorului de muzică, Sonatul Nr. 3 în Re Minor. Dar n-o știți pe cea bună: îmi plăcea la nebunie noul prenume. Arta aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam... Poate tocmai aici este o parte a dramei mele. M-am dezrădăcinat. Firescul de acolo mi se pare uneori absurd. Mi-au intrat în reflexe simplitatea, celeritatea, pragmatismul... Am devenit un fel de mutant, simt că materialul meu genetic a fost bulversat. Am chemări către alte izvoare, deși, când ajung la acestea, înțeleg că nu au apa pe care o căutam, nu au susurul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o fată e iubită, chiar și femeile bătrâne, cu experiența lor, ar trebui să-i recunoască dreptul de a primi fără să dea nimic În schimb. Dar el nu o contrazise În nici un fel. Explicația lui era aproape insultătoare În simplitatea ei: — Mi-e atât de ușor să vorbesc cu dumneata. Am senzația că te cunosc. Ea știa ce Însemna asta. — Da, spuse ea, cu durerea seacă și banală a dezamăgirii, și eu am impresia că te cunosc. Și se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie de volume de psihologie. Îi cunoștea pe toți soldații săi cu profunzimea unui confesor și știa până unde mergea brutalitatea acestora, până unde le mergea blândețea, viclenia și simplitatea minții lor. Știa care le sunt plăcerile - rakia, jocul de cărți și femeile - sau ambițiile, deși acestea puteau să Însemne doar o poveste palpitantă sau veselă pe care s-o Împărtășească nevestei. Cel mai bine știa cum să ajusteze pedepsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de care trebuie să se ocupe serios, pe ea neinteresând-o, în prea mare măsură, cazurile aproape singulare, ieșite din comun, pe ici-pe colo, conchide, liniștită, domnia sa doamnă Stareță. Măslinele Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu blidele dinainte și cu fața la televizor. Un televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și mulți mizantropi, dar acesta care n-a vrut niciodată să-și spună numele și se străduia ca nimeni să nu-i dea vreo denumire, îi eclipsa pe toți. Și trebuia să recunoască faptul că îi eclipsa prin propria lui simplitate: aparent, nu avea nimic în el care să îl deosebească de milioane de alte făpturi omenești care umblă pe toate străzile de pe lumea asta, care muncesc în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni în barbă și-i auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi atât de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut că a căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul lui stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]