4,151 matches
-
Pot fi: psihologi, specialiști în resurse umane, sociologi, agenți de vânzări, politicieni, profesori, medici de familie, etc. Inteligența intrapersonală implică abilitatea de a se înțelege pe sine, capacitatea de a forma un model plin de acuratețe și de veridicitate a sinelui și de a fi în stare de a folosi acest model pentru a acționa eficient în viață. Oamenii dotați cu o astfel de inteligență sunt extremi de conștienți de propriile convingeri, sentimente și motivații. Le place să lucreze singuri și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
fără încetare. Și în romanul Locatarul (1979) în prim-plan se află modul în care schimbarea (cea adevărată) trebuie să vină din interior: monstruozitatea din afară nu trebuie să altereze eul individului, omul e în primul rând un „locatar” al sinelui său, al conștiinței sale și abia după aceea al unui spațiu real. Cruzimea, egoismul, ura, dorința de acaparare, nivelarea individului sunt elemente ce pot fi înlocuite cu un „model al inimii ca locuință ideală și ca apropiere înțelegătoare de esența
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea din real, din cotidian, în favoarea unei „armonii a nuanțelor”. Cel ce ne scapă, roman scris în 1983 și publicat în
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
jñana) și era preocupată de rolul actului și retribuția faptelor bune. Medicii, împreună cu filosofii nyăya, se ocupau cu speculațiile despre rolul forțelor psihocosmice în organismul omenesc și de căile cunoașterii drepte. Astronomii meditau asupra uriașelor cicluri ale Universului. Ideile despre Sinele absolut, transmigrant de-a lungul acestor perioade, purtat de forța neînduplecată a faptei (karma), prinseseră de multă vreme contur. Școlile filosofice indiene nu s-au născut însă din întrebări și probleme abstracte, dintr o gândire speculativă, ci dintr-o dorință
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi amintirea vieților anterioare. Alții afirmă fie eternitatea, fie efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi amintirea vieților anterioare. Alții afirmă fie eternitatea, fie efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul și îl consideră din această cauză impermanent. Unii admit infinitatea, iar alții, dimpotrivă, finitudinea lumii. Un alt grup dezbate problema ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă devenirea sinelui după disoluția trupului. Acest sine poate fi conștient sau inconștient, poate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul și îl consideră din această cauză impermanent. Unii admit infinitatea, iar alții, dimpotrivă, finitudinea lumii. Un alt grup dezbate problema ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă devenirea sinelui după disoluția trupului. Acest sine poate fi conștient sau inconștient, poate avea o formă sau nu, poate fi finit sau infinit, poate încerca sentimente nefericite, poate fi incognoscibil. 3. Contemporanii lui Buddha În afara doctrinelor anonime mai sus menționate, izvoarele ne-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Relația lui cu aceste mișcări a fost complexă. Mai întâi, el a preluat unele din propunerile lor, respingând altele. S-a bazat pe interesul yoghinic-upanișadic pentru introspecție și a dezvoltat tehnicile lor de meditație, dar a respins doctrina yoghină asupra Sinelui. A adoptat doctrina despre karma și ciclul samsaric, dar a respins automortificarea. Totuși, Gautama n-a împrumutat doar ceea ce i s-a părut lui că este plauzibil și n-a suferit pasiv influența predecesorilor sau contemporanilor, căci tot ceea ce accepta
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
luându-le hainele. Tinerii l-au întrebat pe Buddha dacă nu a văzut această femeie. În loc să le răspundă, Buddha i-a întrebat: „Ce gândiți, voi, tinerilor: ce ar fi mai bun pentru voi, să urmăriți această femeie sau să urmați Sinele (ătmănam gavis)?” Ei au răspuns că ar fi mai bine să și caute Sinele și s-au convertit. Pe parcursul activității sale misionare, Buddha a săvârșit mai multe minuni, deși el însuși era împotriva etalării „puterilor superioare” (siddhi ). De exemplu, a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
femeie. În loc să le răspundă, Buddha i-a întrebat: „Ce gândiți, voi, tinerilor: ce ar fi mai bun pentru voi, să urmăriți această femeie sau să urmați Sinele (ătmănam gavis)?” Ei au răspuns că ar fi mai bine să și caute Sinele și s-au convertit. Pe parcursul activității sale misionare, Buddha a săvârșit mai multe minuni, deși el însuși era împotriva etalării „puterilor superioare” (siddhi ). De exemplu, a fost silit să săvârșească miracole în lupta împotriva celor șase maeștri, rivalii săi: o dată
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu era ultimul. Zestrea ei nu ruginește. New York, ianuarie 2004 (Familia, nr. 4/2004) Înainte și dupătc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și În noile cărți, În Alvis și destinul (Editura Fundației Culturale Române, 1993), ca și, mai ales, În A trăi În păcat (Editura Hasefer, 1999) și Viața cu efect Întârziat, trama epică slujește, până la urmă, evoluției interioare a personajelor, dinspre sinele potențial spre cel profund, primordial. Marca unui itinerar spiritual esențial, adică: „să devii ceea ce ești”, cum spunea Pindar și repeta Nietzsche. Nu altfel se Întâmplă și cu autorul care a evoluat rodnic, fără aparența evoluției, spre el Însuși, mereu același
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cârje pentru viața infirmă a sufletului.” Nici un pact de complicitate cu „Stăpânul lumii”, Într-adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui și a lumii, fără rebelul care Își revendica Întemeierea proprie. În suferința acestei retrăite răzvrătiri, Diavolul nu pare deloc amestecat. Nici măcar „mecanismul” mutilării cotidiene nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost Nego, sinteză, cum el Însuși scria, Între „spiritul grec, apolinic și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit”. Un minoritar, nu doar erotic, ci un ales, Întruchipând ardenta condiționare, cu adevărat intrinsecă, originară, scutită de negocierile acomodante ale sinelui, Între libertate și frumos, nu doar Între libertate și morală, cum Îndeobște se susține. Rezistența scriitorului sub comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ușurința nepăsătoare a harului de copil ingenuu și genial, gravele dileme nerezolvabile ale comediei umane. Celebrele sale „hărți” ale lumii pornind din Manhattan și, uneori, chiar de la masa sa de scris, confirmă viziunea autobiografică a Întregii opere, În care sinele se construiește ca alteritate. Faimoasă este, ca un fel de Mona Lisa contemporană, coperta Saul Steinberg a revistei New Yorker din 29 martie 1976 care a cucerit, instantaneu, lumea. „Satul global” al vremii noastre este văzut de un newyorkez din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu-mi amintesc cine am fost și ce-am făcut pe vremuri. M-am pierdut pe mine însumi și atunci de unde să mai am forță să fac ceva în orașul ăsta care acaparează totul? Simt că, de când a venit iarna, sinele meu s-a pierdut tot mai mult. — Așa e! Ești confuz pentru că ți-au fost luate amintirile și ascunse cu multă grijă. Sentimentele pot supraviețui și fără amintiri. Ele își au principiul lor de funcționare și alcătuiesc sinele propriu. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
venit iarna, sinele meu s-a pierdut tot mai mult. — Așa e! Ești confuz pentru că ți-au fost luate amintirile și ascunse cu multă grijă. Sentimentele pot supraviețui și fără amintiri. Ele își au principiul lor de funcționare și alcătuiesc sinele propriu. Trebuie să ai încredere în tine. Dacă n-ai, o forță exterioară o să te târască cine știe unde. — O să-mi dau silința. Umbra a privit o vreme cerul înnorat și apoi a închis ochii de parcă ar fi vrut să se gândească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fac decât să hoinărească de colo-colo și să absoarbă sufletele, pentru ca apoi să le ducă în lumea de afară. Când vine iarna, ele mor cu rămășițe de suflet în ele. Nu frigul și lipsa de hrană le ucid, ci greutatea sinelui pe care le obligă Orașul să-l care cu ele. Primăvara se nasc altele - exact în același număr ca cele care au murit. Puii cresc, preiau suflete asupra lor și apoi mor. Situația se repetă la infinit. Acesta e prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
infinit. Acesta e prețul perfecțiunii. O perfecțiune care se impune asupra celor slabi și neputincioși. Mi-am privit vârfurile ghetelor fără să scot o vorbă. — După ce mor animalele, continuă Umbra neînduplecată, Paznicul le taie capetele. În craniile lor este gravat „sinele“. Craniile sunt curățate bine și îngropate. Stau așa vreun an de zile până li se scurge puterea. Apoi sunt duse la bibliotecă, puse pe raft și li se citesc visele. Tu ai dreptul să citești vise pentru că ești proaspăt venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de zile până li se scurge puterea. Apoi sunt duse la bibliotecă, puse pe raft și li se citesc visele. Tu ai dreptul să citești vise pentru că ești proaspăt venit în oraș și pentru că sufletul tău n-a murit încă. „Sinele“ este absorbit de atmosferă și dispare. Acelea sunt de fapt visele vechi. Deci, rolul tău este de spectru luminos. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Cel căruia îi moare umbra nu mai are dreptul să citească vise și devine una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
miez imperceptibil persoanei respective. În cazul meu, acesta e alcătuit dintr-un oraș împrejmuit de un zid și prin care curge un râu. Locuitorii orașului nu-l pot părăsi. Numai unicornii au dreptul să iasă și să intre. Ei absorb sinele locuitorilor precum sugativa și le scot din oraș. În felul acesta, orășenii n-au nici sine, nici ego. Se spune că și eu sunt un locuitor al orașului respectiv. Mai mult de-atât nu-ți pot spune pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iubesc pe toți”, CL, 1982, 6; Constantin Hârlav, „Eu vă iubesc pe toți”, TR, 1982, 34; Alexandru Condeescu, Poeme „rock” și elegii, LCF, 1983, 6; Al. Dobrescu, Romane și nu tocmai, CL, 1984, 9; Simion Bărbulescu, Poezia ca investigare a sinelui, LCF, 1989, 21; Nichita Danilov, Poezia, „atelier de măcinat cuvinte”, CRC, 1990, 13, 14; Țeposu, Istoria, 93-94; Gheorghe Tomozei, Scrisorile lui Dan David, L, 1995, 38; Popa, Ist. lit., II, 556-557; Mircea A. Diaconu, Poezia între cultură și natură, CL
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui Baudelaire și corbul lui Poe sunt figurile tutelare ale acestor tablouri încremenite
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui Baudelaire și corbul lui Poe sunt figurile tutelare ale acestor tablouri încremenite: totul e dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea ce-ar fi fost să fie.” Căci, nod dureros de sensibilitate, ea „își petrece viața și moartea într-o cameră cu pereții mult
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]