5,168 matches
-
privirile Îngrijorate ale Caricaturistului Alcoolic. — Însă stră-străbunicul ei a fost ucis Înainte de asta, În principal pentru că - Asya s-a Întors spre Armanoush, deși următoarea afirmație Îi era adresată mai puțin ei și mai mult membrilor grupului - era intelectual! Și-a sorbit Încet vinul. Fapt e că intelectualitatea armeană a fost executată prima, astfel Încât comunitatea să fie lipsită de mințile care o conduceau. Nu a durat mult până să fie spartă tăcerea. — Chestia asta nu s-a Întâmplat, a spus Scenaristul Nenaționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un ghid tipărit În 1914: „Birjarii din stațiile de trăsuri fac traseul pentru suma de 12 pînă la 15 franci“? Nu cred că cei doi tineri și-ar fi putut oferi un asemenea lux, dar Îmi place imaginea părinților mei sorbindu-se din priviri Într-o trăsură care strălucește În soare, printre duzi, stejari mediteraneeni și levănțică sălbatică, pe drumuri care Îi aduc mai aproape de locul unde poetul Petrarca a avut geniul de a lega amintirea unei iubiri de permanența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cădea bucle pe umeri, iar barba îi era despărțită în două. Deși era tânăr, probabil cel mai tânăr dintre negustori, era întodeauna serios, lăsând impresia că se afla cu mult deasupra acestui negoț care îi făcea pe ceilalți să își sorbească din ochi icoanele ca pe niște prăjiturele de jumate de copeică. Negustorul o întâmpină cu o ușoară înălțare a capului, iar Zoia îi răspunse cu o convulsie a gurii. Apoi, examină cu atenție rafturile cu icoane, așezate în funcție de sfinții reprezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Londra cu o actriță de culoare. Venise la New York nu doar pentru a pune bazele unei firme gemene, ci și ale unei noi vieți duble. Steve Landau, un finanțist bondoc, care o invitase să bea ceva și apoi Începuse să soarbă zgomotos din paharul ei. Când Îi spusese că nu Îi plăcea lucrul ăsta, Îi răspunsese: — Ei bine, am plătit pentru el. Atunci ea se Întorsese și Începuse să discute cu un alt bărbat de la bar, care se Întâmplase să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A fost unul din lucrurile acelea temporare care se transformă În ceva permanent, spuse Kitty cu o urmă de regret În glas. Acum câțiva ani eram actriță la Teatrul Național din București. Ah, da, teatru. Parcă Îmi amintesc ceva. Kitty sorbi o ultimă picătură din paharul de șampanie, Întrebându-se cum de știa Desert Rose atât de multe despre ea. — Ei bine, mi-a făcut plăcere să te cunosc, spuse, pregătindu-se să plece. Stai! Ce colier superb! L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ți se pare cumva că aș fi Maica Tereza? răspunse Kitty, Întorcându-se din bucătărie. Cât poți continua așa? Nu te mai pot asculta, pleacă, te rog! Sam bău restul de vin, apoi Își mai turnă un pahar și Îl sorbi cu poftă. Stinse lumina, dădu drumul la muzică și Încercă din nou să o sărute, În timp ce-i desfăcea nasturii hainei. — Pleacă! spuse Kitty, gândindu-se că ar trebui să cheme portarul sau pe altcineva, ca să o salveze. Simțea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
afară, de parcă ar fi ieșit din propriul ei trup: singura femeie care nu arăta perfect dintre toți cei de-acolo, oprindu-se la prima masă de cocteil și gustând din bunătățile servite. La naiba, avea să mănânce, să devoreze, să soarbă, să râgâie, să bea, să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poze. — Când se Întâmpla asta? Întrebă Kitty. — Acum doi ani. — Și? De atunci? Am mai avut Întâlniri... aventuri scurte, una la distanță. Ridică din umeri, ca și când ar fi vrut să spună că nu fusese nimic serios. Făcu o pauză și sorbi o gură din băutură. Atunci când m-ai invitat să văd colecția de fotografii din rulotă, am Început să mă Întreb dacă era posibil ca rulota să fie punctul de la sfârșitul unei relații și Începutul alteia. — Chiar, ce coincidență! zâmbi Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sex, tocmai potrivită pentru Carrie Bradshaw și Mr. Big. Făcu două cocteiluri, puse lichidul rozaliu, delicios, În două cupe, și-i Întinse una. Lecția de seducție numărul 2: Invitația perfectă. — Facem o plimbare pe malul apei? Întrebă el firesc, după ce sorbi din băutură. Barul era chiar lângă ușa de sticlă În spatele căreia se Întindea plaja. Parcă era un făcut. Cine și-ar fi dorit să stea Înăuntru la ora aceea, și nu În mângâierea brizei oceanului? Lecția de seducție numărul 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea, Întinzându-i o ceașcă. Apoi puse tava pe noptiera cea mai Îndepărtată de el. — Serios? Întrebă el surprins. Foarte drăguț din partea ta. Habar n-aveam că am și filtre prin casă. — Nu ai. Dar m-am descurcat. Chicoti și sorbi din cafea. Era prea Întuneric. Se simțea o puternică Încărcătură erotică acolo, Între umbre, lângă patul lui. — Ai putea să aprinzi lumina, te rog? Întrebă ea neliniștită. Apăsă un buton și storurile se deschiseră cu un ușor scârțâit, lăsând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e bun sau rău. Vino! zise el cu o voce intensă, senzuală. — Adică să mă așez pe pat? — Da. Se așeză, oarecum Împotriva voinței ei, pe partea opusă a patului imens, chiar pe margine. Nu-și dezlipea privirile de la ocean, sorbind din cafea, evitând cu orice preț să se uite la el, ca și când atât de multă intimitate ar fi fost indecentă. Dar simțea cum pur și simplu curge spre el, așa cum râul curge spre mare. — N-am putut să adorm azi-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am Întâlnit. Ceea ce avem noi doi este Încă pur, Încă nepătat. Ai de ales, poți Începe ceva frumos și real sau poți să te lepezi de asta, să risipești tot. Își dădea seama că discursul ei Îl luase prin surprindere. Sorbi o gură de vin și adăugă sarcastic: — Măcar așa vei avea un copil. Copilul prietenei tale. Nu va trebui să treci prin neplăcerile anulării vasectomiei, să faceți un copil și să-l creșteți de la Început. — Știu, zise el gânditor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbații. Mă rog, nu cei din seara asta, de-aici. Olga, care dăduse deja pe gât două martini de mere, se aplecă spre Kitty. — Știi ceva? Îi șopti. Mi-ar plăcea să degust și eu un american din ăsta. Își sorbi băutura și linse marginea paharului, aruncând o ocheadă seducătoare spre bar. Kitty era șocată, era doar a doua noapte a Olgăi În New York, departe de prietenul pe care-l adora, și deja era curioasă să Încerce un alt bărbat. — Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voi Începeți să mă bombardați cu cinisme. Așază-te, draga mea. Nu e vorba de cinism, spuse Giulia, e vorba de supraviețuire. Nici una din noi nu vrea să fii rănită, trebuie să te protejezi. Kitty se așeză. Giulia continua să soarbă În liniște din martini, uitându-se pe furiș la Olga, care stătea de partea cealaltă a mesei. Nu e machiată cum trebuie, Îi șopti ea lui Kitty. Într-un acces de bunătate, o luă pe tânăra rusoaică la toaletă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
place Charles Gounod? Kitty ezită. — Îl prefer pe Bob Dylan. — Și eu, zise Bill Blitz ușurat. Îmi place opera lui. — Nu știam că a scris și muzică de operă. — Da, Opera Omnia. La pauză Kitty Îl urmări pe Bill Blitz sorbind din șampanie și spunând Încă o glumă, și intră În panică. Era drăguț, amuzant, confortabil, iar asta o Înspăimânta. Dacă lăsa garda jos acum, se putea trezi peste cinci ani ca nouă soție insipidă În apartamentul din Park Avenue, gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aveau până la secție. O duseră sus pe Desert Rose și o abandonară pe un scaun dintr-una din camerele din spate, În care un alt polițist stătea la un birou așezat lângă peretele lung de la intrare, citind The Post și sorbind dintr-o cafea de la Starbucks. Ceilalți doi dispărură fără un cuvânt. Desert Rose se apropie clătinându-se de gardian. — Îi puteți suna, vă rog, pe detectivii care m-au adus? Nu pot să stau aici o mie de ani... mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu oglinzi mari venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrânind, alții sau aceiași, fără să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrâneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitându-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. Îi interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se temea să nu-l pun la punct când mi se adresa cu „domnule scluptor”. Mopsul, fiindcă nu era prost și înțelesese din atitudinea mea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un iluminist burghez, adică un om al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet coniacul, scotea dintr-un portțigaret de metal aproape alb niște cigarillos de un format neobișnuit („mi le confecționează tutungiul meu de la Londra“, zicea, „ca și țigările de foi pe care le-ați văzut la mine acasă, serviți-vă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se apropie. O să numărăm Împreună și tu o să-mi dai ritmul, ca la vâslașii de la galere. Va fi ca și cum ai ajuta și tu acel Ceva să iasă din colțișorul lui Întunecos. Mititelul-mititica... Vezi, acum stă atât de bine pe Întuneric, soarbe sucuri ca o caracatiță, totul pe gratis, și pe urmă hop, o să țâșnească afară, la lumina soarelui, va clipi din ochi și va zice «unde naiba am nimerit?»“ „Mititelul-mititica. Și nici nu l-o fi cunoscând Încă pe domnul Garamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum când mă aflam prins În pânza lui de coarde vocale Încrustate cu polipi nituiți, l-aș fi auzit murmurând răgușit muzica sferelor, Turnul sorbea chiar În momentul acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză a unei proteze - ce oroare, din locul unde mă găseam, pentru ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În bucătărie și am găsit un salam atârnat de o grindă. Am cinat cu salam și apă rece, probabil pe la ora zece. Acum mi-e sete, mi-am adus aici, În biroul unchiului Carlo, o garafă mare cu apă și sorb din ea la fiecare zece minute, apoi cobor, o umplu și o iau de la capăt. Ar trebui să fie ora trei acum. Dar stau cu lumina stinsă și mi-e greu să citesc cadranul ceasului. Reflectez, uitându-mă pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu lăsau nici un dubiu: luase sufletele care trebuia. Cred că o să-ți placă whiskey-ul ăsta, spune Wakefield, Întorcîndu-se cu băuturile. E un single malt, un dar de la unul din fanii mei. Se așează pe un scaun În fața Întunecimii Sale, care soarbe din scotch și dă din cap a aprobare. — N-am fost o gazdă prea grozavă, continuă Wakefield, Îi tot dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-e prea lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă În clocot Wakefield. Producătorii de blue jeans au Înțeles că fundul americănesc mediu a crescut considerabil, de ce n-or pricepe și liniile aeriene? Wakefield face exercițiile de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]