5,679 matches
-
de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care venise din toate golfulețele și orezăriile și canalele Chinei ca să-l poarte pe acest băiețel pe spinarea lui. Dacă ar fi călcat pe valuri pe lîngă balustradă, ar fi putut parcurge toată distanța care-l despărțea de Idzumo... Trîmbe de fum ieșiră din coșurile crucișătorului care se pregătea să ridice ancora. Oare părinții lui erau la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atent să nu tulbure apa. Din cînd În cînd, marinarul se uita peste umăr spre Jim și privea prin hublouri, de parcă bănuia că acel cargou ruginit era plin de băiețași. Barca de salvare se lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor. — Hei, băiete - mergi pe coastă? Cine mai e cu tine? — Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
său suflet care se alătura sufletului mai mare al lumii muribunde. Aceste jocuri și halucinații continuară pînă după-amiază tîrziu, cînd un raid aerian la Hongkew lumină din nou stadionul. Jim zăcea Între vis și veghe, simțind cum pămîntul saltă sub spinarea lui ca ringul de dans de la country club-ul din Shanghai. Izbucnirile luminoase se mutau dintr-o secțiune În alta a tribunelor, transformînd mobilele Într-o serie de tablouri luminate de reflectoare, ilustrînd viața coloniștilor britanici. Spre Înserat, ultima formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
roasă de molii. Cică dacă sunt molii multe, În anul ăla se face război! Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare, nu era chiar așa, pe nimica a dat-o, pe nimica să cumpere mălai, cartofi, ceapă, mamă, mânca Sandu ăla ca nebunu’, că era iarnă grea, ce știi dumneata ce ierni erau pe atunci, păi erau niște ierni de habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că dacă nu-i dă bani și mâncare, țigări și băutură se duce la miliție și le spune că a vrut să-l otrăvească. Și proasta, de frică, făcea tot ce-i spunea Severică și el trăia ca belferul pe spinarea ei. E, ăsta mă chema pe mine noaptea, când pleca sora lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l duc la Băneasa. Acolo Severică alerga prin pădure până Îl apuca damblaua că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Când ochii li s-au obișnuit cu lumina, se abținură cu foarte mare greutate să nu strige de frică. În cadrul ușii stătea un schelet Înalt de doi metri care rânjea sinistru. Un fior Îi trecu lui Ruby de-a lungul spinării. Era atât de Îngrozită Încât nu putea să mai gândească cum trebuie. Știa că nu aveau voie să facă dragoste aici. Acum erau pedepsiți pentru fapta lor. Oricât de exagerat părea, Doamna cu Coasa venise să-i ia. Toate instinctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plastic... —One love, one heart, let’s get together... Și cu aceste cuvinte Închise ușa cu grijă În urma lui. Let’s get together and feel alright.... Sam izbucni În râs imediat. —E noul meu schelet, exclamă el, aplecându-se de spinare de atâta râs. Toți doctorii primesc câte unul pentru birou. Mai marii spitalului au hotărât că ne trebuie și niște obiecte de bun-gust. Dumnezeu știe cum de-a ajuns scheletul meu tocmai la ora asta târzie... Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spre perete, repede. Și mai repede. Cu capul galben aplecat cu îndârjire în jos, pare o marionetă lipită de perete. O trag în sus, prinzând-o de maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre de pradă într-un cuib cotropit. Așa îmi bat joc de ea, de mine, de după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bucată de vreme. Aș fi putut să semnalizez, să claxonez și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcut-o pentru că am iubit-o din prima clipă și nu vroiam să o iubesc, am făcut-o pentru a o ucide și vroiam să o salvez. În timp ce mă frec la ochi să alung imaginea mea, văd un bărbat, o spinare a poftei apropiindu-se de tine. Îl prind de beregată și îi spun: fii atent, aceea este Angela, lumina vieții mele. Apoi îi dau drumul din strânsoare. Abandonez gândurile acelea care te jignesc, nu am nici un drept să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu visezi! Cu siguranță visezi, Orfeule! De ce oare noi, oamenii, suntem oameni dacă nu pentru că există și câini, și pisici, și cai, și boi, și oi, și animale de tot soiul, mai cu seamă domestice? Oare în lipsa animalelor domestice pe spinarea cărora putem pune povara de animalitate a vieții ar fi putut ajunge omul la umanitatea sa? Dacă omul n-ar fi domesticit calul, jumătate din speța noastră n-ar duce-n spinare cealaltă jumătate? Da, vouă vi se datorează civilizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu seamă domestice? Oare în lipsa animalelor domestice pe spinarea cărora putem pune povara de animalitate a vieții ar fi putut ajunge omul la umanitatea sa? Dacă omul n-ar fi domesticit calul, jumătate din speța noastră n-ar duce-n spinare cealaltă jumătate? Da, vouă vi se datorează civilizația. Și femeilor. Oare însă femeia nu-i și ea un animal domestic? Și dacă n-ar exista femei, ar fi bărbații oameni? Vai, Orfeule, cine te-alungă din casă vine de altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi. Câinele zăcea În spatele lăzilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apă până la primele case ale satului. W. făcea o trecere în revistă a comenzilor și achizițiilor, inventaria produsele specifice firmei sau pe cele cerute în mod expres de clienți și fabricate la cererea lor. Sta foarte drept. Cu ceafa și spinarea încordate, cu capul - pe care părul era bine întins spre spate și cărarea pe mijloc - împins înainte, ca și când ar fi auzit ceva, ca apoi, cu o mișcare rapidă, să-și umezească degetul și să întoarcă pagina. Ochii îi alunecau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o putea detalia fără să obosească ore în șir: România și românii. Nici pe ei nu-i ierta că fusese obligată să părăsească vila direcției, cu clădirile industriale aferente și cu angajații. Și bunica ta își îndrepta, după tirade interminabile, spinarea - și ce spate drept putea să aibă! -, își înălța gâtul, își ridica bărbia și privea drept în față, ca și când ar fi privit o hartă a lumii cu toate coloniile ei; nici măcar unchiului tău Curt nu i-am dezvăluit că numeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acolo, în albia lui albă și înspumată, însoțit de rostogolirea de pietre ce suna ca un tunet îndepărtat. Se scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă cenușie și rece pe coastele muntelui, până când soarele suia pe spinarea masivului și valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră, lovind în bolovani cu bastonul lui care răsuna vesel, și astfel petreceam ore în șir printre pietre. În zilele de odihnă se așeza într-un șezlong, mai la o parte, printre colți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
coș pe care îl primeai la intrare. În orice caz, Felix trebuia să ia mai întâi de la Kleinert un pfund de Franck-Aroma sau cine știe ce alt flecușteț, înainte de a merge pe un drum ocolit la magazinul cel nou cu rucsacul în spinare. Nu trebuia să ne vadă nimeni și, dacă totuși am fi fost văzuți vreodată, Felix fusese povățuit să cumpere un buchet de garoafe. Florile, toți erau de acord, erau mai proaspete acolo - toată lumea și le procura de la magazinul cel nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în urmă; veri reci, bogate în ploi au transformat malurile lacurilor și câmpiile în pământuri mlăștinoase. Odată cu fierul nu mai era nevoie de cositor pentru bronz, terenul bun de construcții devenise insuficient și am atins creasta într-un loc unde spinarea masivului Jura fusese întreruptă de o adâncitură: groapă creată artificial, cu un mal de pământ scos în față, îmi explică Armin, ca un specialist. O configurație asemănătoare putea fi văzută și la capătul așezării. Am traversat groapa, am urcat cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drumului fugeau haturile îndărăt, satul învecinat se târa greoi peste umărul motociclistului către noi, casele pleșuve treceau înșirate la stradă. Dispăreau în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea tot mai greu și nu-mi mai doream decât să ies din curentul ăla de gheață, din larma aia, din imaginile care treceau nesupravegheate de nimeni pe lângă noi. Nu puteam să împărtășesc entuziasmul lui Onkel Ralph pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
note mediocre și nu puteau reține verbele neregulate din manualul de latină, dar care îndrăzneau să amenințe știința. Cercetarea lui, care ar fi trebuit să fie atât de revoluționară și de importantă, se demascase ca o poză de competență pe spinarea altora și eu eram sătul până-n gât de așa ceva de la vizitele duminicale făcute în A. Arheologia se dovedise a fi o pavăză ineficientă în fața tiraniei și a forței cuvântului. Mi-am lichidat colecția, mi-am donat cele mai importante obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acoperit cu postav negru, drapat în fața caselor celor adormiți pe veci. Tata a murit în stradă, răpus fulgerător de un atac de cord. Despotul, sub teroarea căruia am fost constrâns să merg pe drumul hotărât de el, și-a rezemat spinarea de gard și a murit în picioare, cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori să înece în sânge pe cei ce au îndrăznit să se apropie pre mult de soră-sa, Laura. Împlinisem optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Alfons Petzold. Din cărămizile găsite la întâmplare, nu am putut reconstitui frumusețea impozantă a întregului edificiu, pe care avui prilejul să-l identific chiar în creatorul lor, faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]