5,409 matches
-
bere Amstel la Taverna lui Pete. Fusese șocant de sincer când i-a mărturisit dezgustul lui față de viața amoroasă din New York, cum a trecut el de faza întâlnirilor cu diverse actrițe și modele și că era pregătit să cunoască, după spusele lui, “o fată adevărată”, sugerând, desigur, că Leigh era candidata perfectă. Evident, ea a fost măgulită de atenția acordată. Cine nu și-ar dori să fie curtată de Russell Perrin? Îndeplinea toate criteriile de pe toate listele pe care le gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
corpul în poziția asta. Simte energia care se scurge prin mâini în pământ și din pământ în mâini. Nu uita să respiri. Așa; rămâi așa. Adriana încerca să facă abstracție de vocea lui și, când nu era posibil, să reconfigureze spusele lui astfel încât să pară un pic mai normale. Toată grupa se mișca asemeni unei trupe de balet sub îndrumarea unui coreograf, o mulțime de membre cu mișcări sinuoase și torsuri bine lucrate care făceau ca mișcările să pară că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de trupele comuniste, care făcuseră din oraș baza lor. Platforma fabricii de ceramică, linia de cale ferată și rezerva de cărămizi de la vechile cuptoare și coșuri, precum și apropierea de aeroportul Lunghua, atrăseseră garnizoana comunistă spre acest golf modest. Totuși, după spusele lui Basie, ei plecaseră cu două zile În urmă, continuîndu-și Înaintarea spre Shanghai, iar cele cîteva sute de locuitori ai orașului rămaseră expuși. În afara posesiunilor lor, ar putea exista depozite de arme ale comuniștilor și colaboraționiști, care ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ejemplares y un prólogo (1920). Importantă din punctul de vedere al construcției romanelor lui Unamuno, inclusiv a „rimanului“ Ceață, este ideea de „pluralizare a intimității“ (Germán Gullón): personajele nu mai sunt inși unitari care conversează unul cu altul. Dacă rezumăm spusele lui Unamuno, când X și Y stau de vorbă, se întrețin nu două persoane bine definite, ci șase, fiecare fiind, respectiv, 1. cel știut doar de narator, 2. cel patronat de propria percepție ideală despre sine și 3. modul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doresc acum, să ne vedem, să ne vorbim, să ne scriem, să ne cunoaștem. Pe urmă... Pe urmă Dumnezeu și inimile noastre se vor pronunța! Eugenia, dulce nălucire a vieții mele de toate zilele, îți vei pleca, așadar, urechea la spusele mele? Cufundat în ceața vieții sale, îți așteaptă răspunsul Augusto Pérez.“ Și iscăli, zicându-și: „Îmi place obiceiul acesta de-a iscăli tocmai pentru că e inutil.“ Închise scrisoarea și din nou ieși pe stradă. „Slavă Domnului - își zicea în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că nici nu o crede. Tocmai pe asta a insistat cel mai mult. Zice că în primul rând vrea ca dumneata s-o crezi că a spus ce-a spus din iritare, din exasperare, dar că nu dă crezare celor spuse... Cred că nu le dă crezare. — Apoi..., apoi m-a însărcinat să mă interesez pe lângă dumneata, cu diplomație... — Cea mai bună diplomație, doamnă, e să nu ai niciuna, mai ales în cazul meu... — Apoi m-a rugat să mă informez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
anume dacă femeia are suflet. — Domnule! — Ah, nu o putem respinge așa, categoric...! „El o fi având?“, gândi Augusto, iar apoi: — Bun, atunci despre ceea ce la femei joacă rolul de suflet... ce credeți? Îmi promiteți, prietene Pérez, să păstrați secretul spuselor mele?... Deși nu, nu; dumneavoastră nu sunteți un erudit. — Ce vreți să spuneți? Că dumneavoastră nu sunteți unul dintre cei care sunt gata să-ți fure ultimul lucru pe care te-au auzit spunându-l și să-l prezinte apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în adâncul sufletelor, atunci nu m-ați citi. Căci am pretenția să dau formă unor gânduri ale voastre informe și obscure. Și dacă uneori vă veți simți iritați pe alocuri de cele spuse de mine și vă veți ridica împotriva spuselor mele, însemnează că am dat de ceva ce rămăsese foarte ascuns în cotloanele și cutele gândirii voastre și vă irită că se află acolo. Ce rost are toată această introducere? - se va fi întrebând câte un cititor de-al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bună zi s-a ivit în mine o biată ființă fictivă, un pur personaj de roman, un homuncul care cerea viață. Sărmănuțul voia să fie și să existe. Și nu prea știam cum să-i îndeplinesc dorințele. Îmi aminteam de spusa lui Schopenhauer cum că cel ce face ca doi îndrăgostiți să se dăruiască unul altuia este un om posibil, un om viitor. Cel care produce dragostea e geniul speciei, după cum geniul ficțiunii e cel care ne împinge să scriem. Don Quijote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gen“, aici e buba! - și vorbește de posibilitatea ca cititorul să se poată pune de acord - nous mettre d’accord - cu cursul ficțiunii pe care i-o prezint. Dar de ce, mă rog, trebuie să se pună cititorul de acord cu spusele scriitorului? În ce mă privește, dacă mă apuc să-l citesc pe altul nu o fac pentru a mă pune de acord cu el. Nici nu-i cer așa ceva. Când vreunul dintre acei cititori impenetrabili, dintre cei care nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-a întâmplat să visez fie că aproape toți ceilalți, mai cu seamă în Spania mea, sunt nebuni, fie că nebun sunt eu și, de vreme ce nu pot fi toți ceilalți, sunt eu nebun. Și ascultând judecățile care se emit despre spusele, scrierile și faptele mele, gândesc: „Oare nu cumva rostesc alte cuvinte decât cele pe care mă aud eu rostindu-le, sau sunt auzit rostind altele decât cele pe care le rostesc?“ Și nu lipsesc atunci să-mi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prelungește în cea a cititorilor lor. Așa cum a și început mai înainte. Căci viața noastră intimă, profundă, romanescă a început oare cu fiecare dintre noi? Dar despre asta am mai spus câte ceva și nu e cazul să revin la cele spuse. Și de ce nu? Propriu omului care ține jurnal, celui ce se confesează, este să se repete. Fiecare zi a lui este aceeași zi. Și atenție să nu te dedai la jurnal! Omul care începe să țină un jurnal - ca Amiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pagina respectivă din Zohar pe Yitzhak Rabin și pe Itzhak Șamir, chicoti Fima, apoi bombăni supărat că vărsase niște sos pe pantaloni. În ziarul Yated Neeman citi În treacăt niște remarci malițioase despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească să alerge la tot felul de conferințe de pace dubioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea cele mai bune produse de „patiserie“. Așa treceam și pe lângă vechea cărămidărie, căreia îi aruncam doar o privire scurtă, ca o referire inconștientă la dezastrul de care scăpaserăm în timpul războiului, „deoarece acolo am fi putut ajunge în lagăr“, după spusele tatei. Dar acum nu cărămizile și timpul erau cele care condiționau construcția, ci masa aceea gri, ce se amesteca în cuve - și tata fu obligat să accepte că betonul va fi pentru construcții ceea ce era acum lemnul presat „Novopan“ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o să-și aleagă o profesie care să n-aibă nimic de-a face cu ce se ocupă tata și „alde noi“. Ce însemna pentru el „viață“ avea oricum loc în altă parte -și, ca și când ar fi vrut să-și întărească spusele, își puse căștile pe urechi, învârti butonul condensatorului de la detectorul pe care și-l construise singur, ascultă radio Luxemburg și știrile: în Ungaria izbucnise o revoluție, se auzeau voci febrile, strigăte, informații entuziaste, mai târziu împușcături. Tancurile rusești înaintau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fricos și prudent, dar griji chiar nu-și făcea, deși Hackler îl amenințase odată cu concedierea. Conform noului contract, nu mai trebuia să plătească o amendă convențională, așa spusese, în consecință ar trebui să fie mai atent. Dar W. a luat spusele lui Hackler doar ca pe o manifestare tipică de grandomanie, care îl făcuse atât de antipatic și în fața prietenilor lui. Nu putea să-și imagineze că faptul de a nu avea acces la un cerc de oameni care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tine acum în toate locurile în care te duci tu, petreceri pentru celibatari și cinele acelea maraton pentru oameni celibatari și croaziere cu bărbați interesați de aceleași lucruri. Putem să retrăim tinerețea mea. Dar trebuie să ne grăbim deoarece, conform spuselor tale, aș putea intra la menopauză oricând și nu am mult timp ca să fac un copil. Maria părea îngrijorată. —Ah! — Nu face „ah“. Asta înseamnă de fiecare dată că-mi vei da o veste proastă, de obicei despre felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dar cum mă apropiam pe la spatele lor, am auzit-o pe Petra, editoarea mea adjunctă, ținând un toast: „Pentru soțul Lisei Bradford care a lăsat-o gravidă și ne-a scutit pe noi să mai tocmim un ucigaș“. Apoi cineva spuse: „Ar trebui totuși să ne pară rău pentru biata pramatie“, iar secretara mea, secretara mea, a răspuns: „Mda, dar nu prea rău“, apoi toți au râs și au aplaudat. —Lisa, e groaznic ce ți s-a întâmplat!, am exclamat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat pe muchia de piatră, aproba toate spusele unui medic venit la timp prin poarta sanatoriului de peste drum, și care vorbea despre o leziune profundă în dreptul circonvoluțiunii a treia - stânga: „În centrul lui Broca”, adăugase medicul. Ca să mă facă să înțeleg cazul, mormăi la plecare că omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iar Henry Îl Întâlnise o singură dată, la Londra, la sfârșitul anilor ’70, dar la câțiva ani după aceea Îi trimisese În semn de hommage unul dintre eseurile sale despre Veneția, la care primise un răspuns amabil și măgulitor. Din spusele lui Gosse, care fusese mult mai apropiat de Symonds, acesta avea un mariaj nefericit cu o femeie de un puritanism sever, care dezaproba profund ținuta operei soțului său, pe care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă și prea tolerantă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul care Îl interesa cel mai mult pe lume. Abia după aceea reuși să pună cap la cap toată povestea, din spusele celorlalți participanți - Alexander și restul actorilor, prietenii prezenți În public și persoane pe care În momentul acela nu le cunoștea, pe care avea să le Întâlnească abia peste luni sau ani, sau ale căror amintiri aveau să Îi parvină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din Întreaga regiune aducând țesături fine, la care femeile lucraseră câte un an Întreg și În care trebuia Înfășurat trupul oricărui bărbat important, conform obiceiului de Înmormântare al locului. „I-au sărutat mâna unul câte unul, pe măsură ce intrau. Am notat spusele unuia dintre ei, care a venit și s-a aruncat În genunchi lângă Louis. Era un bătrân fără putere, pe care plânsul Îl Împiedica să vorbească. «Sunt un biet negru neștiutor. Alții sunt bogați și Îi pot aduce lui Tusitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio apariția În dormitorul-birou de care dispun. Ca să-i scot ciuma din suflet, l-am invitat să corecteze șpalturile noii mele ediții din Ariel de Rodó, maestru care, după spusele lui González Blanco, „Îi depășește pe Valera În flexibilitate, pe Pérez Galdós În eleganță, pe Pardo Bazán În rafinament, pe Pereda În modernitate, pe Valle-Inclán În doctrină și pe Azorín În spirit critic“; presupun că oricare altul În afară de mine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]