19,182 matches
-
se temea că îl va părăsi ea pe el cum de altfel îl și amenințase de câteva ori. Ce nu știa Irod era faptul că Irodiada nu avea de gând să-l părăsească nici măcar în cazul în care calitatea de stăpân al Galileei și Pereei, tetrarh adică, avea să-i fie retrasă. Acest lucru însă nu putea fi făcut decât de cezarul Tiberius, protectorul său de la Roma cu care era în relații excelente de altfel, dar lucrurile în politică se puteau
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
și îi dădea impresia că el, Irod, este chemat la lucruri mărețe și la hotărâri de o mare importanță și de aceea toate hotărârile pe care le lua imperiul în legătură cu partea aceea de lume erau chipurile trecute și adoptate de stăpânii provinciilor ori regatelor clientelare printre care se aflau și Cezareea, Iudeea ori Pereea sau Galileea. Așa și făcuse Pilat în acea dimineață când îl trimisese la el pe acel Iisus pentru judecare pentru că Iisus era prin naștere cetățean al Galileei
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
călătorise cu un tren tras de „o locomotivă tare jingașă”, căreia „mereu îi lăcrămează ochii când îi vine miros de ceapă” dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele”, mai plânge în hohote ploaia după juninca „comunizată”; amintirea păstrează și cele trei garnizoane preferate, din care ofițerul vechi de o jumătate de oră nu obținuse, la
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
da spuneți-mi ce vreți”! Ca tata Teofil vor fi scăpat din mână securea și dacii când și-au văzut bătăturile călcate de romani. Vor fi fost în istoria noastră multe juninci care au trebuit să uite drumul spre casa stăpânilor legitimi și să învețe drumul spre alte ocoale... Când mama Iuliana „l-a prins speriată de braț, plângând și strigând să nu-i taie capul la nemernic”, „securea a căzut din mâinile tatei, rămas mut, neputincios”, iar juninca a ajuns
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
armonia creației: „Fiindcă nu e neorânduială în toate, și nu e o lipsă de măsură, ci o simetrie, și nu e haos, ci un cosmos și o sinteză armonioasă a cosmosului, e necesar să cugetăm și să primim ideea unui stăpân care le adună și le ține strânse pe toate și înfăptuiește o armonie între ele. Și, deși nu Se arată ochilor sub rânduiala și armonia celor contrare, este de cugetat Cârmuitorul și Orânduitorul și Împăratul” . Despre frumusețea ca realitate pancosmică
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
al strălucirii Tale” . Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă și el puterea omului de a crea și a domni. Rege, preot și profet sunt harurile omului care fac din om un demiurg în imitare a Creatorului Său, Care l-a așezat stăpân al pământului, cu puțin mai rejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor căzute. Sfântul Grigorie Palama afirma ferm că acesta a fost unul din scopurile Întrupării: “a cinsti carnea pentru ca duhurile trufașe să nu îndrăsnească a-și închipui că
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
trebuind a-și face loc printre trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în urmă. Pe un povârniș zări o colibă acoperită cu crengi și, ca niciodată, acea casă atât de simplă, fără nici o importanță, o făcu să se mire; Ce colibă singuratică! Cum de păgânii n-au ars-o? Unde or fi stăpânii ei?"și-ar fi dorit această casă în aceste clipe de disperare. Ar fi vrut să locuiască acolo, sus, să privească cerul, să cutreiere pădurea, să asculte susurul izvoarelor și cântecul păsărelelor, să admire răsăritul și apusul soarelui și... poate
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
rog, nu mă faceți să plâng în fața oamenilor, vreau să mă ascultați, vă rog, nu mă părăsiți. Alexandru și Bogdan o priveau înduioșați, fără a da vreun semn de nesupunere, dar nici de ascultare față de rugămințile ei. - Recunoașterea unui singur stăpân al lumii am învățat-o de la tine. Vrei să ne umilești! răspunse categoric, mezinul. - Și tot de la mine veți învăța a vă supune musulmanilor, dacă va fi nevoie. O veți face pentru revenirea noastră la tronul țării...Alexandre, ești urmaș
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns prin văi, De iubirea lor Tare-i este dor... Și mioara mică Tremurând de frică Către cer privește Și încet șoptește: ”O, Stăpân iubit Știu că am greșit Când n-am ascultat Glasu-Ți minunat Și-am pornit la vale Pe o altă cale... Doamne, scump Păstor Vino-n ajutor... Spinii m-au rănit, Lupii m-au pândit Și haina-mi curată Acum e
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
totdeauna la țigări: „Au trecut 25 de ani din acea zi și pachetul de țigări cumpărat atunci la Paris îl am și acum, nedesfăcut. În clipa aceea m-am lăsat de fumat, ca dovadă a faptului că sunt propriul meu stăpân”, povestea Paul Getty. „Fă binele și dă-l pe apă!” „Tatăl meu, fie-i țărâna ușoară m-a învățat să nu primesc pe nimeni la mine-n casă cu mâna goală, dar nici să nu calc pragul vreunui om fără
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
mă fi ostenit la voi în zadar"(Gal. 4,10-l1); și iarăși: "Ori de câte ori veți mânca din această Pâine și veți bea din acest Pahar, moartea Domnului vestiți, până când va veni"(I Cor. 11, 26). Iar zicând "ori de câte ori"l-a făcut stăpân pe cel ce se apropie eliberându-l de orice păzire a unor zile. Fiindcă Paștile și Păresimile nu sunt același lucru, ci una sunt Paștile, iar alta Păresimile; căci Păresimile se țin o dată pe an, iar Paștile de trei ori
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
însutit. Noi însă, dacă vrem să gândim bine, să spunem că este imposibil să vină cineva la desăvârșire fără împărtășirea continuă cu Sfintele Taine; căci fără ea nu poate realiza iubirea, fără iubire nu poate realiza nici ascultarea de poruncile stăpânului, iar fără ascultare nu poate realiza nici desăvârșirea. Fiindcă, așa cum spune înțeleptul Solomon, "începutul înțelepciunii este pofta cea adevărată de învățătură, iar îngrijirea de educație are în ea iubirea, iubirea are in ea paza legilor, atenția lasupra legilor este întărirea
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
viață și o stare îngerească. Dacă oricine s-a botezat și a fost născut din nou prin Sfântul Botez făgăduiește să ducă o viață îngerească este în chip vădit pentru că se forțează pe cât îi stă în putință să săvârșească poruncile Stăpânului, precum este poruncit (Mat. 11, 12); căci a împlini și a săvârși totdeauna poruncile dumnezeiești este propriu cetelor îngerești. Așa încât și cei botezați care păzesc poruncile dumnezeiești nu sunt prin aceasta departe de conduita îngerilor și pentru că se străduiesc să
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
adică Biserica, a stat în rânduiala ei, adică în voința și porunca lui Dumnezeu, din care a căzut. Așadar, câți fac ceva în afara poruncii lui Dumnezeu aceștia fac scandalurile și neoranduielile, iar nu se luptă după putere să păzească poruncile Stăpânului. În încheiere, așa ca o concluzie, vom afirma că adevărul depsre Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie ajunge la noi ca rezultat al unei transmiteri istorice, dar istoria în înțelesul vieții euharistice este condiționată de caracterul de anamnează (amintire) și epicleză (invocare
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
migdalați îmbrăcată într-un fel de chimonou ne-a spus să mai așteptăm nițel până se va așeza masa la etaj. Rezervarea, am aflat ulterior, se făcuse din timp și n-a fost nevoie decât de două-trei minute să fim stăpânii unei mese într-un loc lângă un izvor cu apă ce țâșnea din pereții tapetați cu liane, pomi adevărați și tufe aduse și plantate în aceste lungi și cochete saloane care reconstituie la scară comercială jungla tropicală sud-americană, ba și
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
treci înapoi. Care ești acolo, mă, că te rup câinii. - Eu sunt, Miroane, Nicolae și am venit să te oblojesc la mână. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline de mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
a rugat mereu și „pentru cei care nu mai are cine să se roage!”. Fondul și acțiunea biblică sunt persiflate și terfelite în cuvinte pe care hârtia, pagina virtuală și tărâmul undelor le propagă și din nefericire le suportă. Dacă stăpânul sau dispecerul ei o umilește cu ignoranța, răspărul, reaua intenție, cu viclenia dezavuantă a jumătăților de gând... Într-o publicație, drept-stătătorii bisericii sunt bălăcăriți ca fiind „apostoli de odăjdii violate”, într-o alta, la întrebarea despre putința sau neputința noastră
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care duhnea de la o poștă a rachiu de proastă calitate. Acesta se arătă mirat când văzu un străin ieșind din curtea sa. - Seara bună, bănuiesc că ești stăpânul casei, zise Istrate. - Da, mă rog, matale cine mai ești, de mă întrebi și mai și ieși din curtea mea? Zise bărbatul pe un ton plin de arțag. - Doctorul Istrate. Tocmai ți-am adus pe lume încă două fete. - Ce
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
ai cancelariilor orășenești și sătești au fost interesați să învețe scrierea în limba română, limba maternă devenind un instrument de comunicare, de circulație internă generală. Lupta pentru eliberarea din rumânie (șerbie) dusă de țăranii rucăreni spre a deveni din nou stăpâni pe părțile lor de moșie deținute în devălmășie, acțiune pornită de la începutul secolului al XVII-lea, eliberare care a avut loc în acest sat prin hrisoavele domnești din 28 decembrie 1633 și 25 iulie 1641, apoi lupta de a-și
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm, Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din lumea umbrelor Peste flăcări lacrimile pietrelor vor dezlega taina lor. Acolo, pe ziduri și-n iarba ruinelor și-a scris numele de copil, Mici hieroglife încrustate
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
spre informarea noastră, un limbaj mai periferic. Alexandru Emil Petrescu: cel mai bun ziarist de la granița dintre mileniile noastre, premiat de regele Spaniei, Juan Carlos, și Clubul Internațional al presei. „Un ploieștean la Curtea Spaniei” este o carte și fidelă stăpânului ei - Alexandru Emil Petrescu -, și trădătoare, dezvăluind mult mai multe despre autor decât se va fi gândit el să lase să se vadă prin deschizătura ușii sufletului - ușă rezervată, de altfel, celor pe care-i numește „alăturați”. Pe lângă autor, cartea
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii... 73 noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț 74 nimeni nu-l vede - în lumina orașului micul cerșetor 75 mâna întinsă - în lacrima din palmă o stea licărind 76 Ochii lui veseli asemeni oricărui prunc- doar palma întinsă
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
de forță!). Nu e agresiv, decât dacă e “atacat”. Nu departe de el, un tip își fotografiază, pasionat, ogarul jucăuș, cum se alintă prin iarbă, cu fel de fel de jucării. N-aș putea spune ce e mai hilar: strădania stăpânului, gurile-cască adunate...sau puștanii care furau, în fața poliției, din buzunarele curioșilor. Un lucru e clar însă: ogarul se zbenguie și pozează ... ca o divă! Trec în Parcul Poporului. E un adevărat colț de rai! Nu știu cine l-a aerisit și stilat
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
trecea Inorogul!” „Până când coama sa albă acoperi palmele ei” Ființa aceasta din altă lume, o recunoaște. Știe cine e Dacia, nu a uitat că ea l-a ajutat să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]