6,757 matches
-
uita să mai gândească; privind marea, se afunda în amintirile copilăriei sale; admirând stelele noaptea, se simțea în pace cu el însuși, cu trecutul, prezentul și aproape în pace cu propriul său viitor. Deodată s-a ivit din întuneric, și strălucirea metalică a țevii puștii sale a fost primul lucru pe care l-au putut distinge. L-au privit neîncrezători. Nu murise, nici nu se transformase într-o statuie de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plină de respect, căci ca prin farmec bucuria petrecerii dispăruse și nimeni nu părea să-și dea seama că unul din berbeci se ardea. Gri-gri, duhul nenorocirii, părea că se ivise din vâlvătaia focului și alungase cu suflarea lui fetidă strălucirea entuziastă din priviri și dorința cărnii de a petrece. în întuneric, Gacel căzu în genunchi și-și îngropă fața în nisipul dunei, stăpânindu-se să nu dea frâu liber lacrimilor și înfigându-și unghiile în palmă până la sânge. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult umblă, aleargă și muncește decât să alăpteze... Și-n privința femeilor s-ar fi potrivit la gusturi cu Milică. Îi venea din nou apă-n gură. Câinele, de fapt, semăna cu ea. Preluase alura celei care-l hrănea și strălucirea părului scurt, chiar dacă al ei era auriu și bătând spre roșu, ca blana unui animal trăgându-și vitalitatea din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și am Început să mă gândesc serios. Eram toate trei strânse În apartamentul lui Rachel, pentru un mini-consiliu de război. Afară era o zi superbă; razele soarelui se revărsau prin ferestrele imense din spatele meu, Învăluind măsuța de cafea Într-o strălucire aurie și Înveselind canapeaua roșie. Nu se vedeau decât câteva gâze de praf În lumină, mărturia că Rachel era o gospodină desăvârșită. Ea și Lou fumau, chiar și eu simțindu-mă tentată să cer o țigară. Se vedea că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se adresează mai puțin ei, cât sieși sau unei umbre: De câte ori, adolescent fiind, și mai târziu, ca tânăr, am Întâlnit o privire, un surâs! Visam la noaptea În care acea privire va fi devenit prezență, va fi devenit trup, femeie, strălucire În beznă. Și, dintr-odată, În Întunericul acestei nopți, În acest pavilion ireal, În acest oraș ireal, iată-te, femeie frumoasă și, mai mult, poetă, dăruindu-te. Ea râde. — Dăruindu-mă? Ce știi tu! Nu m-ai atins, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
explic de ce mă dezinteresasem de Khayyam. Și, pentru a face aceasta, am amintit de dubiile care Înconjurau Rubaiatele, de lipsa operei care putea să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era menit să provoace o asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am achitat fără strălucire. Sursele mele de informație erau articolele confraților din Paris, Londra, ca și, bineînțeles, ale celor din New York, Washington și Baltimore. Din tot ce-am scris despre Războiul Burilor, despre conflictul din 1904-1905 dintre Țar și Mikado sau despre tulburările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea la lumină tristețea, neavând unde să se ascundă de atâta strălucire, precum un iepure speriat de luminile bruște ale șoselei care începe deodată să alerge dintr-o parte în alta, dar este lovit continuu de roțile debordante ale fericirii. Ușa se deschide în spatele meu, o pereche de pantofi grei, scâlciați coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de pijama decolorată, cu câțiva nasturi lipsă. Mâinile asistentei sunt fine și pricepute, are unghiile îngrijite, observ dintr-odată mâinile mele alături de mâinile ei și mă cutremur, pete provocate de soare, care s-au grăbit să apară, pielea lipsită de strălucire, riduri adânci imprimate în mâinile mele de blesteme ce nu mai pot fi șterse, încerc să îmi ascund mâinile, o las pe ea să îi pună pantalonii de pijama, tubul cateterului stă ascuns, umil, la locul său, îi observ apatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă opresc până ce nu ajungi la orgasm, iar eu, cu gura uscată, spun exagerând, asta mi-ar putea lua și un an, el nu spune nimic, dar degetele lui lungi devin din ce în ce mai încăpățânate, adunându-mi întreg trupul în jurul lor, în mijlocul strălucirii violente a câmpiei, împrăștiind mulțimi de fluturi în adâncurile mele, aripioare minuscule fâlfâie înăuntrul meu, atingându-se una pe cealaltă, mângâindu-se, lingându-se, gâtul îmi este uscat, încerc să șoptesc, poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înfășurat în jurul coapselor ca o fustă, ea ne privește curioasă pe amândoi, îi este clar că ne-a scos din baie, dar nu părem prea apropiați unul de celălalt, asta e sigur, numai foarte curați, săpuniți, lustruiți, dar lipsiți de strălucirea pe care o dă apropierea trupurilor. Ochii ei negri ne învăluie pe amândoi cu o compătimire supraomenească, fără limite, pune fetița pe canapea, construiește un zid în jurul ei, părul ei mângâie trupul micuț al copilei, șuvițe negre și lungi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu adevărat la nimeni, îndrăznisem să deschid un singur ochi de-a lungul întregii mele vieți, celălalt fusese tot timpul bine închis de frică, un lipici purulent și gălbui îl ținuse închis. Ce mă temusem atât de tare să văd, strălucirea lumii sau întunecimea ei, faptul că renunțasem la prieteni, la prietene, la un al doilea copil, pentru o clipă sunt sigură că, dacă acum aș avea un al doilea copil, totul s-ar schimba, am fi rămas doar noi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca și când m-aș fi vindecat, până când deja nu mai este clar cine înșală pe cine, și cred că imediat mă va întreba cu cine împart dormitorul, dar tace, îmi privește mâinile, verigheta mea este încă acolo, subțirică și lipsită de strălucire, apoi întreabă, ai o oglindă mare în dormitor, iar eu spun, nu, nici măcar una micuță, iar el clatină din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb eu, iar el zâmbește, când te-am văzut de dimineață, mi-am spus că habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parfumul pe care-l emanau. Le adulmecam, le mângâiam și mă simțeam fericit. La vârsta de optsprezece ani, cartea mea favorită era Centaurul lui John Updike, dar după ce am citit-o de câteva ori, a început să-și piardă din strălucire și locul i-a fost luat de romanul Marele Gatsby al lui Fitzgerald. Marele Gatsby a deținut locul întâi în sufletul meu multă vreme. Când mi se făcea dor de roman, îl luam de pe raft, îl deschideam la întâmplare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am mai turnat niște coniac, m-am întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea, de dimineața până seara. Mi s-a părut o zi tare lungă. Luna nu pălise încă, așa că strălucirea ei îmi ținea de urât. Din dormitorul în care dormeau Reiko și Naoko nu se auzea decât un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele granuloase aruncate de părul pubian, toate se modelau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai veni. Naoko mi-a zâmbit și a dispărut după colț. Am trecut pe lângă mai mulți oameni în drum spre poartă și toți purtau aceleași pelerine galbene, cu glugă, ca Naoko și Reiko. Toate culorile aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li se permitea să calce pe pământ doar în diminețile ploioase. Se deplasau în tăcere deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am luat-o Încet spre mal. Stăteam În Întuneric, cam la vreo doi kilometri de mal. După ce apusese soarele, curentul devenise mai vioi, am observat asta cînd am intrat În el. Departe, la vest, se vedeau luminile din Morro și strălucirea Havanei, și-n fața noastră erau Rincón și Baracóa. Am mers Împotriva curentului pînĂ-am trecut de Bacuranao și ne-am apropiat de Cojimar. Apoi am lăsat vasul să plutească. Se Întunecase de tot, da’ puteam să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n gălbejită și ceilalți au Început să-și dea și ei drumu-n apă. — Bine, i-am spus lui Eddy. Acu’ ridică ancora. În timp ce ieșeam În larg, luna Începuse să se ridice și se vedeau capetele gălbejiților care mergeau spre mal, strălucirea plajei și tufele din spate. Trecuserăm de recif cînd m-am mai uitat o dată-n spate la plajă și la munții care Începuseră și ei să se vadă - apoi am stabilit cursul spre Key West. — Acu’ poți să te culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simultan, ne sărutăm și ne dezbrăcăm unul pe altul... e minunat, e fabulos. Jake n-a uitat să aducă prezervative și facem dragoste sub cerul care se revarsă prin fereastră și simt că întreaga lume nu e decât armonie și strălucire. Cred că mi-am depășit cu totul durerea; Jake e aici, greutatea lui mă scufundă în saltea, imobilizându-mă, și toate amintirile mele despre Patrick sunt exilate în colțuri îndepărtate ale minții mele. Drept să spun, în momentul ăsta sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui l-ar înfige literalmente în bucățile tăioase de scoici. Peisajul este splendid. O ceață subțire și albă mângâie stâncile verzi care mărginesc golfulețul. În larg, o insulă tremură în aerul umed ca un miraj în deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de culoarea oului de pescăruș, apa sărată mă învăluie. Plutesc pe spate, iar Jake mă așteaptă la țărm. De ce oare clipele astea nu durează o veșnicie? Trebuie să mă chiorăsc tot drumul înapoi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și de fundamentalul ei defect, avea forma unui șarpe și a unui leu, iar ochii lui aruncau o lumină de foc. Poate că Întregul Conservatoire era o imagine a procesului nelegiuit prin care, din plenitudinea principiului prim, Pendulul, și din strălucirea de fulger a Pleromei, din eon În eon, Ogdoada se destramă În fâșii și se ajunge astfel la regatul cosmic, În care domnește Răul. Dar atunci acest șarpe și acest leu Îmi spuneau că drumul meu inițiatic - din păcate, à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
text ar fi putut să dea naștere contrariului său și să ducă la profeții obscure. Belbo Încerca să-i explice. „Sunt jocuri de permutare”, Îi spunea, „nu se numesc Temura? Nu așa procedează rabinul credincios ca să se ridice până la porțile Strălucirii?” „Amice”, Îi zicea Diotallevi, „n-o să-nțelegi niciodată nimic. E adevărat că Tora, vorbesc de cea vizibilă, e numai una dintre posibilele permutări ale literelor din Tora eternă, pe care Dumnezeu a conceput-o și i-a Încredințat-o lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toți locuitorii sunt jertfiți. Regatul creștin al Ierusalimului s-a sfârșit. Templierii sunt mai bogați, mai numeroși și mai puternici ca niciodată, dar, născuți pentru a lupta pe Pământul Sfânt, nu se mai află pe Pământul Sfânt. Trăiesc Înmormântați cu strălucire În căpităniile din toată Europa și În Templul de la Paris și visează Încă la platoul Templului din Ierusalim În vremurile-i de glorie, cu frumoasa biserică Sfânta Maria Mărginașa presărată cu capele votive, cu snopi de trofee, și o puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a căpăta suflu, și apoi emite lungul șuier luminos al celor zece sefiroți”. „Șuier sau lumină?” „Domnul a suflat, și lumina s-a făcut”. „Multimedia”. „Dar e necesar ca luminile sefiroților să fie strânse În niște recipiente capabile să reziste strălucirii lor. Vasele destinate să-i primească pe Keter, Hokma și Bina au rezistat fulgerului lor, În timp ce sefiroții inferiori, de la Hesed până la Jesod, lumină și suspin, s-au emanat dintr-o singură dată și cu prea multă vigoare, iar vasele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]