4,708 matches
-
coifuri de oțel. Foarte puțini aveau armuri în stilul cavalerilor occidentali. Cei mai mulți “îmbrăcau niște haine de in, umplute cu bumbac în grosime de trei, patru degete, mai ales în partea umerilor și până la coate - după cum se poate vedea pe țesăturile străvechi - și cu cusături în ițe dese la depărtare de un deget și jumătate una de alta și sunt socotite drept platoșă, căci sabia nu le poate pătrunde.” Nu este vorba de bumbac, în realitate sunt câlți de cânepă. Domnul numea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un ideal uman: „dat fiind că Attis moare și renaște, se poate concepe că riturile de inițiere determină, la rândul lor, moartea și renașterea viitorului său adorator”. Trimiterile frecvente la arhetipuri comportamentale au ca finalitate identificarea structurilor spirituale din timpuri străvechi în textele orale din contemporaneitate. Odată parcurs traseul mitic, novicele suferă o schimbare fundamentală și, de aceea, inițierea a fost analizată de multe ori prin prisma mutației ontologice pe care o produce. Moartea simbolică survenită în cadrul ritualului are din acest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
materializează de fapt puterea interioară a eroului asupra neantului. Odată învinsă Sâla, lumea fenomenală se regenerează iar Bogdan e demn de a se căsători. Dacă în balada Sâlei Samodivei singurele personaje care se înfruntă sunt protagoniștii, element caracteristic cântecelor povestitoare străvechi cu tematică fantastică, în Trei frați cu nouă zmei I(9), proporțiile unui război sunt apropiate. Raportul de trei zmei la un flăcău este curând remediat de mezin, tot prin intermediul armei, antimonstru și materializare a „voinței îndreptate spre o țintă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
materializează cel mai adesea într-o confruntare cu forțele primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria repurtată și a lumii însăși, prin actualizarea tiparului sacru. Lupta cu balaurul, ca „preluare a străvechii legende mitologice a lui Perseu” asigură în subsidiar mireasa pentru voinic, în Antofiță a lui Vioară I(11) pescuitul fabulos fiind condiția obligatorie a nunții. În basme, vânătoarea reprezintă ocupația specifică pentru junele ajuns la vârsta inițiatică; astfel, rătăcirea prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în cultura tradițională autohtonă, în ciuda dispariției de mai bine de un mileniu a ritualurilor propriu-zise din spațiul european. În loc de încheiere Operele folclorice analizate conțin numeroase elemente prezente în mitologia universală, datorită capacității cuvântului artistic de a memora fapte de cultură străveche. Practici primitive atestate de etnografi încă de la începutul secolului al XX-lea s-au refugiat în forma poetică, ca dovadă a existenței lor în spațiul european acum mai bine de o mie de ani. Stilizarea artistică și recurența pe care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gh. Rădășanu a rămas până la sfârșitul vieții un colaborator al activităților culturale din zonă. Ziarul "Zori noi" din 24 mai 1973 relatează că la spectacolele folclorice sucevene, "dansatorii din satul Bogata au adus pe scenă frumusețea nealterată, spontaneitatea, marea artă străveche a unor piese originale". Acești dansatori au avut ca instructor menționează ziarul pe învățătorul pensionar Gh. Rădășanu"94. În "România pitorească", revistă lunară de turism, în reportajul de folclor moldovenesc de la Strunga, găsim altă relatare: "Moștenirea lăsată de străbuni, bogăția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mea pe insula Lampedusa din vara anului 1999 și așa timpul trece mai repede. Ajung la Agés, un sat pitoresc, prin care trec repede îndreptându-mă spre Atapuerca, în câmpie. Aici există un sit arheologic cu vestigii umane din vremuri străvechi, din ultimul milion de an, iar situl este patrimoniu Unesco. Mă opresc la un bar pentru o bere fară alcool iar lângă mine se așează un pelerin german, un bărbat înalt și puternic, cu un zâmbet amabil și generos. își
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din Bucovina. „Poporul polon, împlinindu-și misiunea istorică întru apărarea creștinismului și a culturii în Europa răsăriteană, prin secole întregi a umplut cu morminte nenumărate ale ostașilor săi țările situate la sudul Nistrului, în care țări poporul român era stăpân străvechi. Noi, polonii, cari trăim azi în Bucovina, legitimăm drepturile noastre vechi de a trăi în această țară, prin sângele vărsat în locurile acestea și cu osemintele cavalerilor poloni presărate aici, la care s-au adaos morminte nouă ale vitejilor legionari
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lor în mod firesc, la mijlocul celei mai banale conversații, la fel ca și cântecul. Povesteau ceva și concluzia era întotdeauna în versuri uluitoare, care le însoțeau toate gesturile și cuvintele, asemenea respirației, mustind din zăcământul de civilizație al acelei lumi străvechi. D-apoi bineo zis cine-o zis: Omu bun și vremea bună/ De rare ori se adună/ Omu rău și vremea ră/ Tădeauna să-ntâlne... Sau, vorba strămoșului tău, Grigore'a lu' Ionu lu' Dumitru: Binele de mine fuge/ Răul dinapoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
contenire, până am reușit să ies din viscerele născătoarei la lumină. Dar fiindcă arătam rău la facere și speriat de lumea străină, mama și moașa Ileana au crezut c-o să mor și m-au botezat ele, cum au știut, după străvechile ritualuri ale "poptilor brazilor", să nu apuc să mă săvârșesc neîncredințat cu numele lui Dumnezeu. La puțin timp după aceea am intrat, într-adevăr, în moarte clinică și, ca să mă scape cu viață, mama mi-a schimbat numele și m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Faram și Oaza, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginți Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am Închinat. Am văzut obiecte străvechi care se mai păstrează și În zilele noastre. Atât de simple și modeste erau Înainte, că parcă nici nu-ți vine să crezi că acolo se săvârșea și Sfânta Liturghie. Dar ce oameni slujeau, ardeau În credință, erau puternici, aveau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
hotarul se îndrepta spre sud, pe dealul Prutului, la movila Rusului și se întorcea, pe la nord de Huși, spre dealul Dodului și pârâul lui Ivan, pe lângă Fetoești care era localizat lângă Crăinicești, pe pârâul Crainicului (ce ne amintește de Crainic, străvechiul întemeietor al satului Crăinicești), pe deal la pădurea Lohanului. Urmărind pe hartă, rezultă că hotarul se afla la nord de Huși. Referitor la toponimicul Huși, Ștefan Bârsănescu identifica la 1910, în lucrarea polonezului Antoni Karbowiack, o primă atestare a orașului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-și îndoiala referitoare la boierul Husul, stăpân pe Drăslăvăț, el credea mai degrabă că numele Huși, trebuie legat de prezența negustorilor greci care veneau pe Prut pentru a face comerț cu locuitorii din zona Fălciului, și chiar cu cei din străvechea așezare pe care astăzi o numim Huși. Anton I. Popescu găsește etimologia acestei localități în limba greacă hoos, hovs, hous (rădăcina hoo, hov), care înseamnă „îngrămădire, grămadă, morman, vârf, pământ scos dintr-o groapă”, explicație preluată de la Anatole Baille (Dictionnaire
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a bulgarilor a fost grădinăritul. Ei s-au identificat atât de mult cu această ocupație încât uneori, numele etnic de bulgari este sinonim cu cel de grădinari ! Multă vreme după stabilirea în Moldova, bulgarii și-au păstrat portul și obiceiurile străvechi. În legătură cu deplasarea sezonieră a grădinarilor din Huși, unii cercetători au semnalat faptul că ei, în număr destul de mare, „se deplasau pentru întreaga perioadă de vară, uneori pe timp mai îndelungat, în căutare de locuri pentru practicarea ocupațiilor lor”. Ion Gugiuman
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a vreunuia dintre noi, și nu vom înștiința [...], apoi nu numai ca să fim răspunzători, dar și criminalicește să fim osândiți”. O altă chezășie, din 3 martie 1847, dată de locuitorii din satul Băsești, ocolul Mijloc, ținutul Fălciu, menționa răspunderea solidară. Străvechiul sistem al răspunderii solidare se dovedea a fi depășit, fuga de pe moșie a continuat. În septembrie 1847, și locuitorii din satul Pogănești au pribegit. La 27 decembrie 1847, Departamentul Trebilor Dinlăuntru comunica Isprăvniciei ținutului Fălciu că „cu prilejul înghețării apei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
grădinarilor, podgorenii și pomicultorii cu diverse varietăți de struguri și fructe. Renumite erau plantațiile de vii întinse, care începeau din dealul Dric și se terminau tocmai în dealurile Dobrina și Epureni. Stema județului Fălciu scoate în evidență viticultura ca ocupație străveche a populației. Pe un scut roșu se află o clopotniță de argint cu poarta și ferestrele deschise, având stema Moldovei sub boltă și însoțită la stânga și la dreapta de o coardă de viță cu foi și ciorchini de struguri de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noastre ar fi dat de mine! M-am simțit mereu bine în pielea mea și nu am visat niciodată cai verzi pe pereți, bucurându-mă de viață în toată simplitatea ei, agonisind doar adevărate valori de spirit, în baza formulei străvechi "Omule, du totul cu tine". Am colindat și în anii negri ai lui Ceaușescu prin "occident", dar n-am rămas nicicând priponit în fața vitrinelor pline cu minunății și n-am fost atras "să aleg libertatea", nici chiar după 1983, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
junimiști, ci de a iniția un model pedagogic concret de acțiune prin care să fie înlăturata predarea - învățarea defectuasă a limbii materne în școală. Trebuia început cu reconsiderarea modului în care se făcea predarea /învățarea scris-cititului. Aici persistau încă metodele străvechi care incriminau în special faptul că decalează scrierea înraport de citire reducând învățarea la unobiect de memorare mecanică, autorul povestirilor pledând ferm în favoarea metodei fonetice. Convingerea lui era că numai în cazul unei temeinice înțelegeri a structurii foneticosilabice a cuvintelor
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
râs cu lacrimi din partea unora, ce cu greu s-au putut opri ca să-mi explice că așa e obiceiul aici. Zilnic o femeie din sat ce are în grija ei biserica, trage clopotele la ora cu pricina, fiind un obicei străvechi ce datează de mult timp. Până și denumirea localității, Gărâna sau în germană Wolfsberg ce înseamnă în traducere Dealul Lupului era ceva legat de zonă. Iarna, povestea bucătăreasa care era de peste zece ani și pe post de cabanieră, pe stradă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
aproape de miezul nopții, diferite forme izvorâte din sufletul meu. Am reușit, dovada era că astăzi mă aflam aici sculptând lejer în fața colegilor nefiind intimidat de privirile ce îmi erau aruncate, ce încercau să deslușească această taină a sculpturii, un meșteșug străvechi, păstrat până azi, care se practică la fel, cu aceleași unelte simple, dalta și ciocanul. Principalul secret este să-ți poți imagina lucrarea ce este ascunsă în trunchiul copacului cu dorința de a o elibera, dându-i viață. Sculptând la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
toate epocile ancestrale, de-a lungul preistoriei acestui teritoriu un ansamblu de practici și evident unele concepții pe care le putem interpreta ca făcând dovada unui primitiv și rudimentar fond de cunoștințe și practici medicale, comun, de altfel, tuturor culturilor străvechi aflate în faze de evoluție similare cu Cucutenii. Apropieri cu medicina de mai târziu sunt totuși riscante. Unele vase de utilizare medicală și cu siguranță farmaceutică, unele figurine osoase posttraumatice vindecate probabil spontan, noduli osoși atribuiți de unii specialiști unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
teritoriu. O bună parte din istoria Moldovei ca și a celorlalte provincii românești medicina populară a fost unica activitate medicală. Bazată pe observații spontane, dar în mod special pe tradiții această practică tradițională a fost singura formă de medicină accesibilă străvechilor popoare care, prin succesiunile determinate de istorie, s-au sedimentat în ceea ce a devenit țara și poporul României. Nu putem estima când a început să se profileze o practică medicală și ce influențe au contribuit la personalitatea acestei etnoiatrii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
chemată la domiciliu decât cu trăsura (la Botoșani, câteva moașe "țineau" la dispoziția lor birjari închiriați cu atelaj special). Doamna Moașă nu mai avea nimic cu străbuna Baba Moașă. În anii evului mediu, s-au menținut și unele practici tradiționale străvechi, în domeniul asistenței nașterii. Cea mai interesantă a fost, fără îndoială, practica nașterii prin roată. Obicei ancestral, de origine nord-africană, nu se știe cum adoptat în spațiul moldo valah și în Oltenia, consta în folosirea unei pietre de grezie, perforată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ortodoxe s-au creat astfel niște instituții spontane cu mult înaintea acelora menționate și considerate ca fiind "acte de naștere a psihiatriei" în creștinismul occidental. În lumea ortodoxă psihiatria a fost intrinsecă spiritului bisericii. În această parte a lumii, Europă străveche, nu a existat o politică "specială" pentru bolnavii mintali, nefiind necesară o astfel de politică. Bolnavul nu a fost alungat, dimpotrivă, a fost primit în modestele adăposturi ale marii familii ortodoxe. Nici un bolnav nu a fost ucis prin lapidație, spânzurătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Studentul Nițulescu a devenit doctor, în timpul planificat; a funcționat ulterior, ani de-a rândul, ca medic de plasă în comuna Fărcașa, de pe Bistrița nemțeană. Prin 1980, am putut, personal, să aflu că mai dăinuiește în memoria localnicilor ca o imagine străveche a unui apostol binefăcător pierdut în trecut. Tânărul acesta nu a fost un caz unic; era "în stilul" tineretului timpului, nu era o excepție. Pentru un biograf, Jules Nițulescu constituie un subiect dificil. Este greu să separi opera lui Nițulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]