5,627 matches
-
moarte, ca să-l aibă, și l-a umplut cu cucuruz și l-a suit În pod să stea acolo și au venit ungurii, oamenii ascundeau de ei peste tot bucatele, și În gunoiul de la vaci și oriunde și s-au suit honvezii În pod la femeia aia și i-au luat cucuruzul din coșciug și ea s-a spânzurat de ciudă. Și venea un zmeu mare pe un val de foc și se trântea de mormântul ei și bunica se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a avut grijă Katanski, care, după ce a dat de mâncare și băutură la toți pe săturate și i-a făcut prizonieri pe toți, a dat ordin să se demonteze mitraliera și să se scoată toate bombele din magazie și a suit În avion trei butoaie de Tokay și o scroafă de trei sute de kilograme. Era bun Katanski ăsta, era aprig și nu știa ce-i aia iertare, fusese judecător În viața civilă și, când un soldat i-a apărut În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Plângi Înfundat și te gândești că dacă bunica ta a plecat de pe lume, a plecat și Dumnezeu. Stau acolo, Îngropată și Îngropat, pe dealul opus satului, privind cu tristețe la lumea transilvană, margine moartă de imperiu. Șarpele de lemn se suie pe stâlpul casei. Steaua Aldebaran a apărut pe cer, pentru că nu mai ninge, pentru că norii s-au spulberat, doar steaua Aldebaran vede cum șarpele iese de la sân și, alunecând prin zăpada afânată, se pierde-n pădure. Toamna, stă Onica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cât mai repede a situației În toate zonele calamitate, pentru asigurarea procesului neîntrerupt al vieții economice și sociale, al edificării socialismului În România. Și se edifică În continuare, fără sutele și sutele de morți tocați de dărâmături și cu numele suite În crucile cimitirelor. Un Ceaușescu cu pardesiu elegant bântuie prin orașele devastate. În vizită de lucru. Este Început de noiembrie. Câte o frunză se mai desprinde cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Cum mort se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trase spre el. Se sărutaseră cu pasiune toată ziua, dar de data asta era altceva. Ceea ce se Întâmpla acum era ceva imperios și nu lăsa loc de Îndoială pentru urmare. Se așezară pe canapea. Sam o Împinse ușurel și se sui pe ea, făcându-și simțită erecția. Când Își trecu mâinile prin părul ei și-i sărută sfârcurile sânilor, Ruby Începu să scâncească de plăcere. —De ce n-oi fi dând eu drumul la muzică? zise Sam ridicându-se un pic. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dădeau curajul să mă simt un om diferit, cum deseori se întâmplă în vacanță. Eram fericit să fiu singur, fericit că vremea urâtă o împiedica pe mama ta să vină după mine afară. Un marinar cu o pelerină din mușama sui cu greutate pe punte iar, când trecu pe lângă mine, strigă ceva de neînțeles și, arătând spre ușă, îmi dădu de înțeles că era mai bine să mă întorc înăuntru. Apa îmi curgea pe gulerul puloverului. Am zâmbit. — It’s okay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
udă leoarcă și picioarele descoperite. Ridic mâna și o scutur de apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi, Elsa se sui cu umbrela strânsă pe jumătate deasupra capului. Îi văd umerii, paltonul care se strecoară pe ușă. Mă întorc cu privirea spre Italia, care se îndepărtează. O urmăresc cum traversează strada prin mașinile care se mișcă încet. Mă aplec prin portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca să-mi vorbești de ... fetișcana aia? — Ce știu eu!... Uite-așa, și ca să schimbăm vorba, ce-o fi zicând un bărbat când altul i-o răpește pe femeia la care aspira și-o duce cu el? Lui Augusto i se sui un val de sânge în cap auzind acestea. Îi venea să plece, să alerge după Rosario, să o cucerească și să se-ntoarcă împreună cu ea la Eugenia ca să-i spună: „Uite-o, este a mea și nu a lui... Mauricio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-și umezească degetul și să întoarcă pagina. Ochii îi alunecau peste coloanele liniate cu albastru și roșu, completate cu un scris corect, dar lipsit de elan. Și atunci stătuse tot ca acum, aplecat peste liste, când orbirea i s-a suit ca o ceață pe ochi; o învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
departe de acolo, în albia lui albă și înspumată, însoțit de rostogolirea de pietre ce suna ca un tunet îndepărtat. Se scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă cenușie și rece pe coastele muntelui, până când soarele suia pe spinarea masivului și valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iar tata, care avea impresia că totul se derula prea repede și nu scăpa nici de sentimentul că în procurarea de bani pentru proiectele de construcții se proceda cu prea multă ușurință, nu îndrăznea să se opună planurilor lui. Se sui în mașină și o luă din loc, având lângă el cartoteca pe fișele căreia erau atașate cheltuielile de construcție decupate din foaia elvețiană pentru construcții, însemnate cu un călăreț verde. Și tata se consola cu vânzările lui care crescuseră față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nici unul din ei nu a scris vreodată un cuvânt despre viața extraordinară a acestui fenomen. Ce păcat că nu am avut niciodată un prieten, să-l fi simțit la dreapta mea în noaptea aceea cu ploaie de stele căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de uriașa cupolă neagră, adâncit tot mai mult dedesubtul capetelor noastre și înălțarăm frunțile către același firmament spre care cei dintâi oameni se ridicaseră în două picioare, copleșiți și ei de armonia creației. Dar după un minut de tăcere, am suit o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu o cumplită strâmbătură a chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
viață mă gândesc, zice el, nu la moarte. Că după ce-oi muri, praful și pulberea se va alege din mine și din averea mea. Singurul meu băiat a împlinit douăzeci de ani și când îi arde de muiere, se suie în pod și își face treaba singur. Toată săptămâna stă întins în pat ca mortul. E singurul cadavru cu care vorbesc câteodată: „Băiete, - dacă n-ar fi mă-ta, să te dezbrace și să te scalde cu de-a sila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
începu, după ce se trânti în fotoliu: ... „În camera de lângă sufrageria comună locuiește Vladimir Beral. Numai întâmplarea îl făcu să renunțe la Albertina, cu care l-am zărit la braț, într-o noapte pe când tocmai mă pregăteam să ies în oraș. Suiau bine dispuși scara de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în oglinda toaletei. Surâde așezată pe scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc în căsnicie, ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Aș fi ucis-o din bătaie, cu cravașa câinilor, pentru tăcerea ei, și pentru cele câteva considerațiuni despre suflet și morală, ce mi le predică în fiecare zi, zguduită de sughițuri. Și pentru nimicirea unui păduche ce mi s-a suit de pe talpă până sus în cap, voi fi nevoit apoi să-mi curm existența prin o moarte de natură violentă, și tot atât de sângeroasă ca și nașterea mea. Ferdinand Sinidis mai zise „scârț”, ca pentru încheiere, și începu să numere grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai răsfățat mai târziu, după consacrare, prietenul meu, care în marșul său eroic prin această lume, a făurit pentru înțelegătorii de frumusețe și adevăr, o frescă uriașă de poezie sonoră. Sărăcia, iubirea și moartea: iată materialul cu care acest vrăjitor suia pe scara cerului. Întreaga sa operă este străbătută de noțiunea celor veșnice, în ea palpită suflul eternității, cu rostul de a fi și de a trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și, de obicei, sfârșea prin a-i ține companie până la Swiss Cottage și, uneori, chiar Îl Întovărășea În omnibuzul Atlas până pe Baker Street (căci se bucura ca un copil de călătoria la etajul omnibuzului), Înainte de a se Întoarce și a sui dealul lung Înapoi spre casă. Amiciția lor se născuse Într-o perioadă când orizontul social și artistic al lui Henry se lărgea rapid. Cel de al doilea roman al său, Americanul, făcuse impresie pe ambele maluri ale Atlanticului În 1877
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o mână fraternă pe umărul lui Du Maurier, siliți să Învățăm figuri noi și să le interpretăm ori de câte ori se găsește un public. Era o zi de duminică frumoasă, dar foarte rece, chiar dinaintea Crăciunului, iar Henry făcuse efortul de a sui până În Hampstead și de a-l scoate pe Du Maurier la plimbare peste câmp, după obicei. Erau singuri, cu excepția terierului Don, care adulmeca solul Întărit de Îngheț, cu un aer nemulțumit de puținătatea mirosurilor interesante. Era prea frig pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]