6,772 matches
-
teoriile dreptului natural făceau distincție între teologia morală și dreptul natural, iar în domeniul politicii puneau accent pe teoria suveranității. Ele acordau importanță drepturilor și obligațiilor naturale ale oamenilor și defineau starea civilă și suveranitatea numai în raport cu aceste norme naturale. Supunerea față de suveran era condiționată de respectarea drepturilor naturale ale oamenilor. O consecință importantă a acestui fapt a fost interesul pentru limitarea suveranității. La început, această chestiune a privit numai limitarea suveranității externe, prin definirea raporturilor dintre doi sau mai mulți
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
încălcare a dreptății, dar și o absurditate. Locke nu spune nimic despre dreptul de rezistență al supușilor față de un eventual abuz al suveranului în chestiunile religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă adoptarea punctului de vedere al suveranului în "lucrurile indiferente". Dar în ceea ce privește convingerile intime, este clar că abandonarea sau îmbrățișarea lor nu poate fi comandată de nimeni și că ele rămân în sfera libertății neîngrădite
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o absurditate. Locke nu spune nimic despre dreptul de rezistență al supușilor față de un eventual abuz al suveranului în chestiunile religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă adoptarea punctului de vedere al suveranului în "lucrurile indiferente". Dar în ceea ce privește convingerile intime, este clar că abandonarea sau îmbrățișarea lor nu poate fi comandată de nimeni și că ele rămân în sfera libertății neîngrădite. Singurul judecător al convingerilor rămâne
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că abandonarea sau îmbrățișarea lor nu poate fi comandată de nimeni și că ele rămân în sfera libertății neîngrădite. Singurul judecător al convingerilor rămâne Dumnezeu căruia magistratul nu i se poate substitui. Mai târziu, în timpul controversei Excluderii, această teză a supunerii pasive va fi abandonată de către Locke care va îmbrățișa doctrina rezistenței active. În 1668, Locke a devenit membru al Royal Society unde a colaborat cu Thomas Sydenham, unul dintre cei mai importanți medici ai timpului. "Cea mai importantă oportunitate intelectuală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al optulea eseu, Locke spune că interesul particular nu constituie baza legii naturale. Dacă ar fi fost așa, nu am mai vorbi de obligație, ci de înclinație. De altfel, judecata individuală, mereu schimbătoare, nu poate constitui baza moralității 49. Consecința supunerii la lege este utilitatea. Altfel spus, Locke consideră că legea naturală ne obligă, iar această obligație rămâne în armonie cu scopurile noastre 50. În Al doilea tratat se va afirma că toți oamenii sunt "opera unui omnipotent și infinit creator
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
paternă și de autoritate politică, și să arate apoi cum poate fi stabilită conexiunea dintre ele, pentru a forma ideea complexă a regalității patriarhale. Pentru a-și dovedi această mare teză el ne spune că " Oamenii s-au născut în supunere față de părinți" și deci nu pot fi liberi. Iar această autoritate a părinților o numește autoritate regală‚ autoritate paternă, drept al paternității"64. Drept urmare, nu aflăm exact ce este autoritatea patriarhală, aceasta fiind prezentată prin mai multe idei diferite. În ceea ce privește
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pentru a-i acorda vreo recompensă. Din perspectiva justiției divine, pedeapsa pentru Eva urmează să fie dată "în ea", într-o caracteristică a naturii sale, "dar nu mai există aici nici o lege care să oblige o femeie la o așa supunere, dacă circumstanțele condiției sale ori ale contractului cu soțul ei ar scuti-o de asta"74. Din acest punct de vedere, ni se pare extrem de relevant ceea ce spune Kim Ian Parker, că "Locke pare să-l plaseze pe Dumnezeu mai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pedepsire a ei, dar aceasta privește numai treburile conjugale, nu și pe cele publice. Accidental este în relație faptul că o femeie individuală se supune prin providența ei unui bărbat individual și că "nu poate fi vorba de o altă supunere decât ceea ce orice femeie îi datorează soțului"76. Dacă acesta este fundamentul original al monarhiei absolute despre care vorbește Filmer, atunci "vor exista tot atâția monarhi pe câți soți există"77. În continuare, Locke atacă confuzia dintre dreptul conjugal bazat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și suveranitatea asupra proprietății sunt două lucruri diferite. Teoria primogeniturii a lui Filmer este deosebit de importantă pentru Locke, în condițiile în care criza Excluderii și disputele dintre whig și tory vizau tocmai transmiterea dreptului de succesiune. "Se vorbește degeaba despre supunere și ascultare fără să ni se spună de cine trebuie să ascultăm: căci am fost mereu convins că trebuie să fie magistrați și reguli în lume, și totuși sunt încă în libertate, până când va apărea cel a cărui persoană are
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fără să ni se spună de cine trebuie să ascultăm: căci am fost mereu convins că trebuie să fie magistrați și reguli în lume, și totuși sunt încă în libertate, până când va apărea cel a cărui persoană are drept la supunerea mea"84. În capitolul IX, Locke discută problema monarhiei de drept divin justificată de Filmer prin dreptul de succesiune transmis pe linie paternă, cu începere de la Adam. El reia chestiunea discutată la început, referitoare la fondarea suveranității lui Adam pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rezultatele acesteia îi aparțin (deci proprietatea este a individului care o muncește și beneficiază de roadele sale). Astfel, Locke reușește să conceapă individul ca având anumite drepturi încă înainte de întemeierea societății. Garanția libertății sale în societate nu va mai fi supunerea necondiționată față de autoritatea Leviatanului, ci păstrarea a ceea ce îi era propriu încă din starea naturală. Aceasta revine la a spune că proprietatea, care intră în lume prin faptul că omul este proprietar al persoanei sale și al muncii sale, "este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de obligații între persoane capabile să le îndeplinească, și nu poate apărea între ființe aflate în raporturi de forță. În momentul în care între stăpân și sclav intervine "un contract, o înțelegere pentru limitarea puterii, de o parte, și pentru supunere, de alta, starea de război și sclavia încetează atâta timp cât durează contractul"54. Anumite tipuri de guvernare precum monarhia absolută sunt considerate de Locke drept forme de sclavie și, prin urmare, drept stare de război care justifică rezistența. Starea de război
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
viața, libertatea și bunurile, de atentatele celorlalți. În măsura în care ei își asumă ca scop asigurarea binelui general și respectă principiul conformității cu legea naturală, ei consimt să se supună legilor comunității care definesc limitele libertății lor naturale. Este vorba de o supunere absolută, în sensul că cedarea dreptului înseamnă chiar și acceptarea pedepsei cu moartea, în situația ipotetică a unei grave încălcări a legii. Contractul pune capăt stării de război și proclamă intrarea oamenilor prin acord reciproc în societatea politică, "căci ceea ce
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
el este în mod necesar obligat să rămână membru al comunității politice instituite, fără a putea vreodată să-și dobândească libertatea naturală decât dacă comunitatea respectivă se dizolvă 72. Calitatea de membru al unei comunități nu se obține prin simpla supunere la legile comunității și prin faptul de a profita de beneficiile și de protecția pe care această supunere le implică. Cu alte cuvinte, consimțământul tacit "este doar o protecție locală și un omagiu datorate de către toți aceia care, nefiind într-
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-și dobândească libertatea naturală decât dacă comunitatea respectivă se dizolvă 72. Calitatea de membru al unei comunități nu se obține prin simpla supunere la legile comunității și prin faptul de a profita de beneficiile și de protecția pe care această supunere le implică. Cu alte cuvinte, consimțământul tacit "este doar o protecție locală și un omagiu datorate de către toți aceia care, nefiind într-o stare de război, ajung pe pământurile aparținând unei cârmuiri, adică în oricare loc unde ajunge forța legii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și, în acest scop, aleg și autorizează un legislativ care are rolul de a emite legi care să apere proprietatea tuturor membrilor societății. Atunci când legislatorii încearcă să ia și să distrugă proprietatea oamenilor, aceștia "sunt prin aceasta absolviți de orice supunere și sunt lăsați în seama adăpostului comun pe care Dumnezeu l-a dat tuturor împotriva forței și a violenței"99. Aceasta înseamnă că legislatorii își pierd dreptul la putere - drept pe care l-au primit în cu totul alte scopuri
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sau poate încredința statului"7. Libertatea civilă constă în a fi supus numai acelei puteri căreia individul i-a dat consimțământul prin încorporarea în comunitate, și numai față de acele legi stabilite de puterea respectivă, în vederea realizării scopurilor ei. Libertatea ca supunere față de legea generală care comandă pretutindeni și tuturor nu este incompatibilă cu libertatea de a acționa după propria voință, în acord cu spontaneitatea facultăților, în situațiile care nu sunt reglementate legal. Spre exemplu, în cazul familiei, magistratul nu poate interveni
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
decât poporul însuși. În concepția lui Locke poporul nu se identifică cu o mulțime de ființe inferioare (multitude of people, cum spune Hobbes) lipsite de societate și de viață în comun, și a căror valoare umană este dată numai de supunerea față de suveran. Faptul că poporul există o dată cu suveranitatea nu înseamnă că el există prin suveran. Dimpotrivă, atunci când vorbește de popor, el are în vedere o societate de ființe raționale, capabile să emită judecăți, să aibă voință și să acționeze în vederea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
superioare oricărei forme sociale, legea naturală acordă poporului și fiecărei ființe umane dreptul de a judeca eventual dacă este sau nu privat de libertate. Dacă guvernanții atentează la proprietatea oamenilor sau dacă încearcă transformarea lor în sclavi, orice obligație la supunere încetează, iar poporul este îndreptățit să recurgă la forță pentru a se apăra de forță 24. Prin urmare, putem spune că nu indivizii luați separat, ci poporul, văzut ca un corp unic este acela care reclamă și redobândește drepturile abandonate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și îi muncește pentru plăcerea sau câștigul său"66. Locke recunoaște însă că nu orice putere absolută este condamnabilă. Ea poate fi uneori necesară în mod rațional pentru a atinge anumite scopuri. Astfel, pentru a prezerva comunitatea, armata necesită "o supunere absolută față de ordinele fiecărui ofițer superior, iar a nu se supune sau a contesta cele mai primejdioase și mai lipsite de rațiune ordine înseamnă chiar moartea"67. Este vorba aici de o exigență de ordin teleologic, care ține de autoconservarea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
identifica aici o definiție negativă a arbitrarului, căci legea, având o structură rațională, se situează la polul opus pasiunilor și capriciilor care dau naștere arbitrarului. Fără îndoială, natura umană presupune, pe lângă facultatea rațiunii care este sursa libertății pozitive și a supunerii la obligație, și o înclinație spre egoism, dată de pasiuni și capricii. Dar nimic nu este mai periculos și mai propice triumfului nedreptății decât egoismul celui ce deține puterea absolută, căci el poate da frâu liber tuturor dorințelor sale inspirate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi rezolvat, în sensul că "prințul sau oricine ar fi în administrație neagă această decizie", atunci "apelul nu stă decât în ceruri", spune Locke 111. Expresia nu înseamnă că lucrurile rămân nedecise: situația creată nu este echivalentă nici cu obligativitatea supunerii față de prinț, cum era la Hobbes, nici cu nesupunerea civică. În modelul liberal clasic nesupunerea nu poate fi "civică": prin virtuți civice se înțelege un set de virtuți ale supunerii față de o autoritate legitimă condiționate de existența consimțământului. Locke nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rămân nedecise: situația creată nu este echivalentă nici cu obligativitatea supunerii față de prinț, cum era la Hobbes, nici cu nesupunerea civică. În modelul liberal clasic nesupunerea nu poate fi "civică": prin virtuți civice se înțelege un set de virtuți ale supunerii față de o autoritate legitimă condiționate de existența consimțământului. Locke nu întrevede situația în care prințul și cetățenii rămân fiecare pe poziții, iar societatea merge mai departe admițând contestarea la nesfârșit. Modelul liberal clasic este un model în care disputele se
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și Foucault", în Violența. Aspecte psihosociale, Gilles Ferréol și Adrian Neculau (eds.), Polirom, Iași, 2003, p. 33. 55 În De cive și în Elements of Law, suveranitatea patrimonială nu era considerată ca fiind fondată pe convenție, pe când în Leviathan orice supunere față de un stăpân care asigură pacea și securitatea este o convenție. Scopul lui Hobbes în această controversă este de a demonstra, împotriva patriarhalismului, că o femeie poate fi monarh și că "în starea de natură dominația asupra copiilor este în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Feminist Interpretations of John Locke, p. 133. 1 Locke, Al doilea tratat, § 212, p. 187. Cf. Hobbes, Leviathan: "Suveranitatea este un suflet artificial, întrucât dă viață și mișcare întregului corp" ("The Introduction", p. 7); Suveranitatea este sufletul comunității, și odată ce supunerea față de ea a fost abandonată de corp, membrele nu mai primesc mișcare de la ea (XXI, p. 147); "puterea civilă care este sufletul comunității" (XXIX, p. 218); "suveranul este sufletul public, care dă viață și mișcare comunității" (XXIX, p. 221). 2
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]