4,234 matches
-
un fel de creative writing -, pentru care, la un moment dat, am vrut să obținem chiar și per sona litate juridică. Eram efervescenți și expansivi, asemeni marilor creatori sub impulsul inspirației, din fil mele ce ecranizează biografii celebre : Beethoven, deși surd, compunînd Simfonia Destinului, sau Goethe scriind de zor la Faust. Din nefericire, iubirea noastră literară a fost un foc de paie, sfîrșindu-se așa cum a început. Publi carea în volum avea să ne găsească în plin proces de divorț. Lent și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
gras dintre cei care ieșeau pe- afară. E lesne de înțeles că nu aveam nici un prieten, iar în jocurile celorlalți eram rareori primit, și atunci doar ca tolerat. În rest, stăteam pe margine și mă uitam. Pricina pentru care rămîneam surd în fața ape lu ri lor insistente ale mamei mele era deci alta. Niciodată nu a bănuit ea că ceea ce mă ținea departe de casă era tocmai ceea ce ne despărțea : scara blocului. De cum intram în atmosfera aceea răcoroasă în care ușile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a inventaria tot ce se difuzează la televizor. Mizeriile pe care le vedeam miau făcut rău, iar pe de altă parte demersul meu nu folosea nimănui. Publicul emisiunilor imbecilizante nu mă citea (și, chiar dacă mar fi citit, ar fi fost surd la avertismentele mele), producătorii lor îi dădeau înainte fără să se sinchisească. Pe unii dintre oamenii de televiziune îi enerva bâzâitul meu - ca dovadă „intervențiile“ la care se dedau din când în când, în speranța să mă facă să mă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
n-ar trebui să-l judec prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce cutreieră cîmpia. Și singurul său orgoliu e de a fi orb și surd, de a surîde și celui ce l-a desfigurat. Dincolo de acest sfinx nu mai există nimic. Trebuie să ne Întoarcem odată cu Anteu. Unica aventură adevărată pe Înălțimile Muntelui aparține propriei noastre singurătăți. Altă nemurire nu vom găsi decît aspirația de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aici va fi să văd cu văzul imaginației sinagogi, orașe și cetăți în care predica Cristos, Domnul nostru. A doua introducere. Să cer harul pe care îl vreau; aici va fi să cer de la Domnul nostru harul ca să nu rămân surd la chemarea Sa, ci să fiu gata și silitor în împlinirea preasfintei Sale voințe. 92. Primul punct este să-mi pun în fața ochilor un rege omenesc ales de mâna lui Dumnezeu, Domnul nostru, căruia îi poartă reverență și îi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
existat o fântână adâncă de câțiva stânjeni s-ar fi umplut cu banii adunați în numai douăzeci și patru de ore. Acești bani intrau în buzunarul vameșilor. De câte ori nu se plângeau călătorii la autorități de necazurile lor din vămi, dar acestea erau surde ca vântul. De câte ori nu erau întorși din drum când nu acceptau taxa care depășea valoarea mărfurilor avute. Atunci ei așteptau între vămi o altă tură de serviciu și-și puneau speranțele în norocul lor. De câte ori nu erau lăsați să aștepte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oricine că Oglinda este de fapt un monument ridicat Mareșalului. Această dezvăluire era, de altfel, anticipată de documentarul absolut devastator ca impact emoțional cu care se deschide filmul : după ce vezi un asemenea cinØ-veritØ, nu poți decât să simți o revoltă surdă față de cei ce l-au condamnat Filmul nu se oprește însă aici, ci reconstituie în film scena execuției cu actorii ! Vedem așadar de două ori moartea Mareșalului Antonescu. Pe lângă această lovitură, restul e floare la ureche : Mareșalul apare demn în fața
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele astea polițiste, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
istovit de goană, ghemuit într-un colț... Cred că ai inima cît un purice... Rîde încet, își rotește capul pe pernă, rămîne cu fața în sus și privește tavanul, continuîndu-și rîsul. "...un biet iepuraș...", mă lovește în tîmple rîsul ăsta surd. Simt cum privirea mi se înfierbîntă, plimbîndu-se lacomă peste trupul ei. Ce-ai zice, doamnă Cristina, dacă ai descoperi că iepurașul e lup? o întreb eu în gînd. Mîine, dacă nu ne întîlneam, i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrie literatură în loc să..." De pe pupitru, se aude hîrîitul înfundat al interfonului închis. Îl deschid și discut cu Nelu Arbore, care-mi cere să-i transfer comanda pe automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon. Clar! mormăie Vlad. Chiar dacă intrăm în regim de funcționare, prevăd c-o să pilotăm manual mult și bine. Mai tacă-ți, mă, gura! țipă Ion în interfon. Vezi-ți de treaba ta acolo! Eu îmi văd, răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cutie de carton, sub banca de lîngă ușă, sînt aruncate multe flori cu petalele rupte; pe puțin două-trei găleți de flori; se cunoaște cum au fost adunate cu mătura și aruncate în ladă. Încremenirea mea e întreruptă de un pocnet surd. Tresar și ridic privirea: de sus, de pe una din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una din petale i se desprinde, plutind încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd și chior, Adalbert Moscovitz. Au stat până la 2½. Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
supăra pe mine, dar am să-ți mărturisesc un lucru și mai grav, care s-a întâmplat ieri, între 1½ și 2½. Au venit două cozi de topor de la Sfaturile Populare. După discuții despre mobile, despre dreptul meu asupra lor, surdul, care vorbea și foarte prost românește, i-a spus celuilalt (un fost ziarist care l-a cunoscut pe tata și părea că are sentimente ceva mai umane): „I-ai spus doamnei scopul vizitei noas tre?“ - „Nu, răspunde celălalt, dar am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Stropii de zeamă clocotită care sar de pe aripile cocoșului și cad pe fețele evreilor nu le mai produc acestora pistrui (probabil că pedeapsa a părut prea blândă), ci provoacă orbirea lor - sancțiune tipică aplicată evreilor necredincioși (vezi capitolul „Evreul orb, surd și mut”). Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele dintre ele, peștele ia locul cocoșului <endnote id="(491, p. 154)"/>. În altele, Îl dublează : „păstrăvul a dat din coadă și i-a stropit [pe jidani] ; și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-ați văzut mișunând În ulițele noastre : iacă năravurile noastre” <endnote id="(109, p. 47)"/>. 5. Evreul orb, surd și mut „Cine are urechi de auzit, să audă” - cu aceste cuvinte Își Încheie Isus unele dintre pilde (vezi, de exemplu, Marcu 4, 9 și 23). Sigur că, din perspectivă creștină, unul dintre cei care „nu are urechi de auzit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune că, „atunci când trece pe lângă o biserică și aude cântece bisericești sau dangăt de clopote, copilul [evreu] trebuie să-și astupe urechile, altfel aceste sunete Îi poluează sufletul” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Acest tip de ființă - demonică, păcătoasă și surdă la predică - era Întruchipată În simbolistica medievală de aspidă, o năpârcă fabuloasă, născută (ca și vasiliscul) din sângele scurs din capul tăiat al Gorgonei Meduza. Alături de alte animale fabuloase, aspida se regăsește În bestiarele alegorice medievale - gen Fiziologul (Physiologus) și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este invocat pentru a-i judeca și pedepsi pe cei păcătoși și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul descântătorului dibaci” rămânând, În acest caz, inoperant, adevărul trebuia să intre prin ochi, dacă nu putea să intre prin urechi. Conform tradiției, aspida
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Varlaam În Cazanie -, iară cela ce-i orb de minte și de suflet acela toate răutățile face, nu numai Într-un chip, ci În toate chipurile” <endnote id="(96, p. 341)"/>. În aceste condiții, evreul este prezentat rătăcind - orb și surd - prin lumea largă. Este o mitologie diferită de cea a „evreului rătăcitor” și paralelă cu ea (vezi capitolul „Legenda jidovului rătăcitor”). Este vorba de o rătăcire simbolică, sufletească. O veche zicală populară germană surprinde această metaforă : Verloren, wie’ne Juden-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
izbăvi pre voi. Atunce să vor deșchide ochii orbilor, și urechile surzilor vor auzi, și deșchisă va grăi limba muților” <endnote id=" (96, p. 185)"/>. De asemenea, nu este Întâmplător faptul că taumaturgul Isus tămăduiește mai ales orbi (mai rar, surzi și muți) (Matei 9, 30 și 20, 34 ; Marcu 7, 35 și 8, 23 ; Luca 18, 43 ; Ioan 9, 7 etc.), care - În urma acestei experiențe - devin primii evrei creștini. Semnificația metaforei este evidentă. Trecerea de la necredință la credință sau convertirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dă, Maică, lumină Și sănătate deplină <endnote id="(22, p. 339)"/>. De asemenea, În unele zone rurale din România, când se credea că un om este obiectul unei vrăji, al unui „fapt”, care Îl lasă „de ochi chior”, „de urechi surd” și „de gură mut”, cea invocată magic era invariabil Maica Domnului. Doar cu ajutorul ei avea eficiență „descântecul de desfacere” incantat de vrăjitoare, care putea să-l „des-chiorască de ochi”, să-l „dezasurzească de urechi” și să-l „dez-amuțească de gură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Zelea Codreanu) <endnote id=" (189)"/>, care - Împreună cu camarazii („apostolii”) săi - se roagă să primească „puterea de a lua asupră-le păcatele neamului lor” (Vremea, nr. 523, 1938 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 292-295"/>). În fine, pentru antisemiți, evreul este surd nu doar la „vocea lui Isus”, ci și la „vocea sângelui” neamului În mijlocul căruia trăiește. În septembrie 1991, de pildă, ultranaționalistul C.V. Tudor scrie despre prim-ministrul Petre Roman că, fiind evreu, acesta nu aude „vocea sângelui” pe care românii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aceste cantonamente care demonstrau, fără putință de tăgadă, că atât fotbaliștii Gloriei cât și ceilalți oficiali, habar n-aveau de locurile de muncă pentru care Își Încasau salariile. Tocmai datorită acestor aspecte care ar fi provocat rumoare (ce-i drept, surdă) printre adevărații truditori ai forjelor, strungurilor, frezelor, etc., Agrigoroaiei punctase astfel: „Întrucît reeșea (sic!, n.n.) că este vorba despre deplasarea lor În cantonament, s-a intervenit eliminîndu-se referirile ce precizau perioada exactă de staționare În fiecare localitate (perioada totală a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
80 de ani dar este în plină putere deoarece se întrerupe din grădinărit ca să vină să vorbească cu noi. Este destul de înalt pentru un indigen, cu o structură puternică fără să fie gras și o privire pătrunzătoare. Este pe jumătate surd și nu vorbește spaniola foarte bine deci conversația decurge pe țipatelea și suficient de sincopat. Paulo cu Mario, cei doi maiori, se simt ca acasă și conversează prietenește cu Julio despre peripețiile din săptămâna pe care au petrecut-o aici
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nedreptatea. Am admirat filmul precedent al lui Muntean, Hîrtia va fi albastră, dar mi s-a părut că se termina înainte de a fi acumulat destulă forță. Pe cînd Boogie crește, și crește, și crește. Prima parte e tensionată de nemulțumirea surdă a Smarandei (jucată fără vanitate de o Marinca perfect dispusă să pară antipatică) și de neastîmpărul lui Boogie (delicat transmis de Bucur). Toate tensiunile explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]