5,450 matches
-
citesc. Tot ce știu am dobândit trăgând cu urechea de la alții. Omar nu e uimit. Nu era lucru rar, la acea vreme, ca poeții de valoare să fie neștiutori de carte; asemenea, bineînțeles, cvasitotalității femeilor. — Și ce este atât de tainic În această carte, formule de alchimie? — Sunt poeme pe care le scriu câteodată. — Poeme interzise și eretice? Subversive? Ea Îl privește cu un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la masa de lucru, scrie, calculează, trasează linii și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge și le lustruiește cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va uni cu ei prin căsătorie, a le vărsa sângele este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Alamutul. Acesta mi-e rămășagul, aceasta mi-e mândria. Și nimic nu mă sperie mai mult decât să mă gândesc că, la moartea-mi, manuscrisul poate cădea În mâini ușuratice sau răuvoitoare. Cu un gest oarecum ceremonios, Îi Întinde cartea tainică lui Vartan: — Poți s-o deschizi, pentru că tu Îi vei fi străjer. Ciracul e mișcat. Va fi avut altcineva acest privilegiu Înaintea mea? — Două persoane. Djahane, după o ceartă la Samarkand. Și Hasan, când am locuit În aceeași odaie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
petreacă o noapte Întreagă lângă mine fără ca măcar să se gândească să se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten și compatriot? Neîndoios. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a fost Înălțată din propriile-i ruine și s-au organizat alegeri. Pe 15 noiembrie, tânărul șah inaugură solemn cel de-al doilea Majlis din istoria persană. Cu aceste cuvinte: „În numele lui Dumnezeu, Cel care dăruiește Libertatea, și sub oblăduirea tainică a Preasfântului Imam al Timpului, Adunarea națională consultativă se deschide cu bucurie și sub cele mai bune auspicii. Progresul intelectual și evoluția mentalităților au făcut inevitabilă schimbarea, ea s-a produs printr-o anevoioasă Încercare, dar Persia a știut, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În nume și scăpând numelui, nu avea Încă alt nume decât „Cine?”, pură dorință de a fi chemat printr-un nume... La Început el a trasat niște semne În acea aură, o văpaie a țâșnit din străfundul său cel mai tainic, ca o ceață fără culoare care să dea formă informului, și abia a pornit ea să se Întindă, că În centrul ei s-a format o izbucnire de flăcări ce s-au revărsat iluminând sefiroții inferiori, și tot așa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care-l foloseau chiar preoții egipteni În sanctuarele lor, după cum ne-o repetă atâtea texte ilustre. Ei Îl foloseau pentru a simula o minune, iar mulțimile venerau minunea, dar adevărata minune e În legea de aur care Îi reglează mecanica tainică și simplă, aeriană și elementară, aer și foc. Iar În ea e acea Înțelepciune pe care au avut-o strămoșii noștri antici și oamenii alchimiei, dar pe care au pierdut-o constructorii ciclotroanelor. De aceea, eu, unul, Îmi Întorc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosul caracter
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
mărimea naturală a uneia de la car, cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii chintesență a penitenței refulate, reproduse în ulei, pe pânză cele trei Magdalene ale lui La Tour
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Marama Sfântă și Cununa de Acacia, Sudarium-ul și Sfântul Giulgiu, și Potirul Sfânt. Tu, Mare Maestru, amintește-ți! Adu-ți aminte cum ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a duce Cupa lui Iosif din Arimateea, ucenicul tainic al Domnului nostru, departe, cât mai departe, spre Nord, pe meleagul necunoscut al Terrei Ultrasilvana, pentru a ocroti fruntariile creștinătății, dinspre stepele sarmatice și dinspre Hiperborei. Adu-ți aminte! Anno Domini 1248, toamna... Nimic nu egalează cerul fabulos al înserării
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ei în lumea bună, va fi adus de la București și tineri serioși. Nadina le-a îmbrățișat într-adevăr foarte amabil și a poruncit lui Raul să le facă curte, însărcinare de care el se achita conștiincios și cu cîte-o privire tainică desperată după Nadina. Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevastă urâțică și prostuță, bătea zelos din pinteni pe lângă Nadina și-și sublinia străduințele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prietenos ca totdeauna. Țăranul trecu pe sub botul calului de partea cealaltă, lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am spus eu chiar ție că nu mă bag
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefăcea că doarme într-o liniște de mormânt, sporind fiorii de groază ce stăpâneau văzduhul. Și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colo până colo, printre oameni. E și Marin, este și feciorul cel mic al lui Dragoș, mai e și Petrică al Smarandei, sunt mulți și petrec, dacă au de ce... ― Adică de ce? iscodi mai departe Vasile. ― Ei știu de ce, mormăi Ignat tainic. Da lasă-i, că fac bine ce fac. ― Nu-ți spuneam eu, nea Vasile, că i-am văzut azi-noapte cum se întorceau șuierând din jos? zise Leonte Orbișor cu mândrie. Că ieșisem în bătătură să văd cum arde și mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu zică pe urmă că ne-am codit și să ne lase fără parte! se amestecă în vorbă un bătrân slăbănog și amărât. ― Dac-ar sta să ne-ntrebe pe toți, pînă-i lume nu s-ar mișca nimeni! spuse iarăși tainic Ignat, ca și când el ar fi știut mai multe. ― Asta cam așa-i! șoptiră câțiva, clătinând din cap. Atunci, într-alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de râs și toată lumea dădu năvală într-acolo. Se auzi un glas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toată seara. Cei din grupul lui Traian nu se lăsau însă și înfruntau curajoși prigoana. Traian născocea tot felul de mecanisme romantice de apărare: organizase și printre băieți, și printre fete o rețea în care circulau permanent bilețele și semne tainice. Prindeam câteodată și câte un astfel de bilet pe care scria de exemplu: "Veverițo, spune-i calului să se ducă la castel" și ne chinuiam ore întregi să ne dăm seama cine e calul, cine e veverița și unde e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și de fum. Lumea noastră era acum mică și tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce găseam împrejur, doar pentru plăcerea de-a vedea alte și alte limbi de flacără urcând spre tavan, rupîndu-se, împletindu-se, aruncând scântei. "Focul! Focul!" strigam ca nebunele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndemna către viața nouă, pe care nici un alb, după știința mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viață pe care vizita lui Lucien mi-o relevase ca pe o minune, pe care prezența Maitreyiei o făcea mai tainică și mai fascinantă ca o legendă, către care mă simțeam atras și dezarmat; și celălalt suflet se revolta împotriva conspirației acesteia din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pietrele acelea amenințate de vegetație, uscîndu-mă. Nu răsăriseră încă stelele, și seara era caldă, cu adieri de eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari cu fir, Maitreyi căuta cu privirea începutul pădurii, dincolo de câmp. Nu știu ce tainică împărtășire a dorinței noastre de fugă, de izolare împreună a trecut atunci peste tot. Pădurea ne îmbia cu desimea ei de arbori și umbre, cu păsările ei fericite. Ne-am privit, și o emoție dincolo de fire ne-a invadat, ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum deja a fost evocat, și vârstele vieții umane. Un alt exemplu de paranteză magică, de interval și sincopă edenică ce ar putea interveni în viața omului cotidian este reprezentat de inspirația și actul creației artistice. Individualitatea ce posedă o tainică înclinație pentru deschiderile frumosului și armoniei sensibile se poate întâlni cu clipe de extaz în care își proiectează întreaga sa ființă spre metafizica unei calme așteptări. A fi în așteptare înseamnă a preîntâmpina, a prevedea întâlnirea ce se anunță conformându
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cotidiene. Bal mascat termenul extrem de uzitat ne poartă gândul spre oniricul castelelor unde nobilii se întâlneau în ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul cu grijă învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sunt dăruite simboluri și străfulgerări ale acestora, o cunoaștere totală a misterului fiind accesibilă doar misterului însuși, o înțelegere deplină a zeului aparținând numai zeului. Daca în cazul morții proprii viața noastră apare ca o mișcare ireversibilă spre acest reper tainic, ca o tendință către o astfel de întrerupere-mister, atunci când survine moartea celui drag termenii situației evocate aici par a se răsturna. Sentimentul ce ne străpunge în asemenea situații extreme este că moartea se mișcă spre noi, tinde să-și proiecteze
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se bucura, plângea ori râdea, era destins sau încordat și încrispat. Complexul reunit al acestor momente ce și-au transpus tensiunea de viață la nivelul expresivității feței dăruiește un rezumat elocvent, reprezentativ pentru imaginea celui care a pășit acum pragul tainic al morții. Când evocăm, așadar, această imagine ne gândim, în primul rând, la suma ipostazelor în care trăsăturile chipului respectiv se grupau și reorganizau mereu oferind noi aspecte ale feței în funcție și în raport de trăirile interiorității, de combustiile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străbate reprezintă pentru cel lipsit de putința mersului o expediție care, prin forța, greutatea și imprevizibilul ei semnifică, indică. Aici răzbate spiritul ca esență a vieții dăruind relevarea întregii existențe umane drept o călătorie sub semnul misterului, sub spectrul unui tainic început și al unui imprevizibil final. Drumul ce se deschide călătoriei, fie ea și o simplă parcurgere semnifică întru spirit poteca destinului uman și rostul definitoriu al ființei omenești de a se proiecta explorator dincolo de imedialitate. Acest aspect al mersului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]