5,159 matches
-
fi copilăresc, mai adăugați, vă rog, la povestea asta cu sensul, un falsetto, o chitară la care se cântă cu arcușul, ca și cum ar fi violoncel, și impresia, atunci când ascultați Olsen Olsen, că vă puteți face cafeaua din zbor, plutind aproape de tavan, cu ochii pe jumătate Închiși, și credeți-mă pe cuvânt. FILM Roșu Iulia BLAGA Un telefon care sună. Cineva care intră În clădirea de vizavi. O carte care se deschide, căzând, la o anumită pagină. Barul de peste drum, același tabiet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
paradigme din care unii scriitori nu vor să iasă cu nici un chip. Voi încheia cu citate care mi-au plăcut și unele complet ridicole. Le amestec și vă las dumneavoastră plăcerea să le împărțiți în bune și „nebune“: „Becul din tavan se aprindea și se stingea și camera era luminată difuz de fosforescența produsă de sânii și pântecul Doinei strivindu-se și frecându-se de spinarea lui Robert, într-o mișcare încrucișată cu mișcarea circulară a șoldurilor lui Robert deasupra soră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
acolo. R.C.: Dar dragostea asta este demolată de sarcasm, de ironie, sunt scene amuzante, momentul în care pianista se împiedică prin submarin și distruge tot și-l lovește pe beatnik de periscop. A.C.: Și bietul beatnik a aruncat-o în tavan de câteva ori. R.C.: Beatnikul i-a pus piedică, și ea a căzut în cap și s-a trezit. Foarte bine că s-a trezit. Aș zice mai degrabă că este o prietenie specială între cele două personaje, prin care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
nu s-ar fi plictisit cât îi lăsam singuri, se puteau juca de-a samuraii. Uitasem toată discuția asta, însă aseară s-a întâmplat ceva ciudat. Mă băgasem sub pătură, stinsesem lumina și priveam luna și stelele fosforescente lipite pe tavanul camerei mele. Pe cele adevărate le pot zări pe fereastră, în nopțile senine, căci locuiesc la etajul opt. Însă aseară era înnorat, geamurile păreau date cu păcură. Deodată am auzit un ciocănit în fereastră. În primul moment, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cei care nu au intrat în contact cu zombie de la mall. Acolo în diversele departamente se fac experimente pe oameni. Nimeni nu știe de ce a durat atât până s-a deschis multiplex-ul de acolo. Este neterminat, dar bucăți din tavan au început să cadă deja. Unii din specialiștii noștri au emis ipoteza că ar fi de fapt un incubator uriaș de zombie, permanent alimentat cu oameni noi, energie și produse reintrate în uz. Populația de zombie este atrasă cu ajutorul luminilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
părea să intereseze inițiatorii, totul se subsuma tragerii de timp: încă o zi fără dezbateri pe regulament egal o zi pentru Năstase și Văcăroiu. Ai zice că însăși viața celor doi e în discuție. Între timp în Senat ploua din tavan, apa a răzbit prin cupolă, ca un semn de sus, dar senatorii nu s-au clintit; cu cârpe, cu umbrele în mâini, ei au rămas la post, neclintiți, doar era în joc soarta lui Năstase și a lui Văcăroiu, ultimele
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
lui Stalin“, o lopată cât trei. Apoi își desfac rația alimentară, ca să prindă puteri: o conservă de carne, una de pateu și un corn. Artificierul Pușcău pregătește frontul pentru pușcare, însă nu mai apucă să aprindă fitilul. Metanul acumulat în tavan explodează, aruncându-i în toate părțile. Salvatorii reușesc să ajungă la fața locului abia după câteva ore, când gazul s-a risipit. „Corpurile erau întinse pe calea de transportat lemne. Așa de rău arătau că n-am putut să-i
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pagini calde și colorate. Ne place această limbă care-și trădează originea, presărată și parfumată cu proverbe orientale, imagini din natură, locuțiuni cunoscute acolo și noi aici: Pe viața mea care a fost frumoasă, nu mint"; "lumina se scurgea pe tavan ca un firicel de apă rozalie"; "pulberea zilelor mi-a ros umerii", "parfumul uleiului vărsat atrage morții", "suflarea neghinei în floare", "mânuiești fusul mai bine decât moartea însăși", "mormintele pe care calci sunt ușoare pentru cei pe care-i acoperă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la umăr. Catinca a fugit în grădină. Cred că s-a ascuns în fân. Eu m-am urcat aici în pod, ascuns după o coșarcă de lână. Nenorociții de ruși au cotrobăit prin casă. Au tras focuri de mitralieră în tavan. Cât pe ce să mă ciuruie. Au vrut să se urce și în pod, dar am avut noroc. N-au găsit scara. Atât doar că au aruncat prin gura podului o grenadă, care a căzut în coșul cu lână. Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
a întrebat dacă m-a invitat cineva, și eu i-am spus că aia era camera mea, nu trebuia să mă invite nimeni. Și el, foate serios, a zis că n-are cum să fie așa, pentru că din cauza inundației din tavan, camera a intrat în patrimoniul național și este administrată de instalatori, iar pe mine mă costă 160 de lei pe lună abonamentul la piscină dacă vreau să rămân. Și eu i-am răspuns că știam de inundația din tavan, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din tavan, camera a intrat în patrimoniul național și este administrată de instalatori, iar pe mine mă costă 160 de lei pe lună abonamentul la piscină dacă vreau să rămân. Și eu i-am răspuns că știam de inundația din tavan, dar că trebuia să vină cineva mâine să verifice și să rezolve problema. La care el mi-a răspuns că n-o să vină nimeni mâine, fiindcă absolut toți instalatorii sunt acum la petrecere și mâine vor fi obosiți, așa că eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
că s-ar putea să nu fim chiar ceea ce suntem. „Silueta lui Eri Asai se distorsonează, tremurând ușor. Își dă seama că se întâmplă ceva bizar cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie neliniștită. Ce naiba se întâmplă? Țiuitul iritant de fundal se întețește. Undeva, pe un deal din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
nu este în zadar”, asociat cu mintea conceptuală). Privind invers, domeniile mănăstirii cu călugări senini, liniștiți și modești încep la 140 metri de la baza celor 268 de trepte care înconjoară și duc la statuie. În templele mănăstirii pe pereți și tavane sunt pictați o serie de dragoni și figuri mitice chinezești. Buddha Amoghasiddhi stă pe un soclu ca un lotus, iar sub statuie sunt trei etaje cu trei Săli: Sala Universului, Sala de Merit și Sala Memoriei. În interior, cei care
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
portugheze, din India, Malaiezia, Africa și Macau, se vede Igreja de Sao Domingos (Biserica Sf. Dominic), cu arhitectură barocă portugheză, ce combină designul european cu acoperișul chinezesc din țiglă. Altarul bisericii construit din piatră crem și coloane în spirală până în tavan o reprezintă pe Fecioara Maria a Rozariului, alături de care sunt statuile Sfintei Ecaterina din Siena și a Sfântului Dominic. Una dintre cele mai frumoase clădiri din Macau a fost Biserica Sf. Pavel, din care se mai păstrează azi doar fațada
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
pielea goală, doar cu săpunul sau șamponul în mînă, deținuții așteaptă pe culoar intrarea în sala de duș. La semnalul subofițerului de gardă, ei năvălesc în interior pentru a prinde rapid un loc sub una din găurile din țevile din tavan, așteptînd începerea rapidă a săpunelii, pentru a nu scăpa prea mulți stropi din prețioasa apă caldă. Căci apa curge maximum 5 minute, după care se oprește, lăsîndu-i pe cei neexperimentați plini de săpun pe cap și pe corp. Spectacolul fiind
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
asistența ca un năvod invizibil. Pe aceeași respirație, sunetul s-a prelungit și a crescut în volum, gura Marelui Tenor s-a deschis amenințător, iar expresia lui a devenit încrâncenată. Peste un minut, timpanele spectatorilor au plesnit, iar candelabrul din tavanul Operei a explodat în milioane de cioburi fine ca nisipul deșertului. Praful de cristal s-a așezat ușor pe cristalinul sutelor de ochi înlăcrimați. Când sunetul s-a oprit, mâinile Marelui Tenor s-au desprins de cadrul de metal. Cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și deschide ușa. Mă cheamă datoria. Iese din cavou, fără să-și ia ochii de la mine, gata să țipe dacă m-aș avânta spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag un fum, apoi îl suflu încet spre cerul albastru al Romei. Vară/iarnă Bătrânul deschide ușa și mă privește. Îl salut și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pufoaică piere ca și cum n-ar fi fost. Ridic mâna și apăs butonul play. Stau câteva secunde, aud intro-ul de la What a shame about me, apoi îmi văd de drum. Vraja mării Piscina e destul de măricică. Singura ciudățenie e că are tavanul cam jos. Înot fără grabă, dar sunt momente în care am senzația că o să mă lovesc de plafonul de rigips. Nu mă lovesc de nimic, dar încerc totuși un sentiment de claustrofobie. Măcar e bine că nu e nimeni pe-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mai departe să-mi rezolv treburile prin centru. Îmi face un semn cu degetul arătător. Îl învârte puțin în aer, în sensul acelor de ceasornic. (Ca de obicei?) Eu îi arăt degetul mare pe care mi l-am îndreptat spre tavan și mă așez la o masă. Mă desparte cam un metru jumate de altă masă, la care stă o tipă. N-am scanat-o, dar nările mele o pârăsc și-mi spun că și-a turnat sticla de parfum în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ale apartamentului lor, aveau în afară zăbrele negre de fier, burtoase în partea inferioară, ceea ce le dădea o anumită greoaie eleganță) locuind în orașul de sus, în imediata vecinătate a Străzii Domnești. În grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn masive, sculptate), mobilele erau grele, bufetul enorm fiind încastrat în lambriul cu care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
astupe vederea, prin care auzeam totuși zgomotele suspecte, noaptea, când scârțâiau stăruitor și ritmic paturile. Cele mai plăcute paturi din câte am avut prilejul să cunosc, lungi și late, cu somiere elastice, dar și solide, să sari pe ele până în tavan, cu saltele îmbietoare, cu perne uriașe, cu plăpumi strălucitoare de mătase, cu lenjeria totdeauna proaspătă, crepitantă și răcoritoare, lenjerie purtând monograma mamei. Cearșafuri, perne și plăpumi apoi, cu fețele lor, din garnitura destinată special mie și moștenită de mine, de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Imperiul Otoman. Pe taică-meu, îl amuza să ne inițieze în „misterele“ Răsăritului, cu ajutorul cofetăriei într-adevăr saturant delicioase, în ciuda uriașelor muște bâzâitoare și înțepătoare, prea puțin afectate de panglicile late și cleioase, deja pline de victime, ce atârnau din tavanul nu prea înalt. Locuiam la o familie tătară foarte gurmandă, de negustori, unde ne înfruptam și noi din toate bunătățile gastronomice greco turco-balcanice, încăperea principală, cea mai cuprinzătoare, fiind bucătăria decorată pe toți pereții cu vase de alamă care-și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
științelor naturii. În experiențele imaginate de Köhler maimuțele erau puse în fața unor situații problematice pe care, dacă le rezolvau, intrau în posesia unei recompense, a unei banane, hrană agreată de aceste animale. Hrana (banana) era atârnată de un dispozitiv de tavan, de unde era coborâtă sau înălțată după caz, în funcție de condițiile experimentale impuse. Astfel, la început, hrana era coborâtă din tavan cu un scripete. În pasul următor, maimuței i se pretindea să ajungă la această banană după ce se întindea bine sau ajungea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
intrau în posesia unei recompense, a unei banane, hrană agreată de aceste animale. Hrana (banana) era atârnată de un dispozitiv de tavan, de unde era coborâtă sau înălțată după caz, în funcție de condițiile experimentale impuse. Astfel, la început, hrana era coborâtă din tavan cu un scripete. În pasul următor, maimuței i se pretindea să ajungă la această banană după ce se întindea bine sau ajungea la ea în urma unui salt. În etapa următoare banana era atârnată la o înălțime la care animalul nu mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de vreme, unde am simțit cu adevărat bucuria zăpezii și a gusturilor abia scoase de mama din cuptor, prunele și merele împăturite cu grijă în coli albe de hârtie, borcanele de dulceață și murături, șirurile de cârnați atârnate de grinda tavanului înghesuit. Era o casă simplă și curată. Și nu știu cum se făcea, dar întotdeauna în Ajunul Sfântului Crăciun se pornea zăpada, ce nu apuca să se murdărească niciodată, pentru că fulgii se așterneau rânduri-rânduri până la Sfântul Vasile. Totul în jur era o
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]