8,991 matches
-
ciumă. L-am îngropat la Comana la mânăstire și știu bine că a fost otrăvit. Acu este neica Șerban la domnie, domn cu punga goală, și credea că fiind frate mai mare lui o să-i vină averea ta. Dar cu testamentul ce l-ai făcut... — Șerban este domn, mare domn, că are în el simțul domniei, dar mai are și nebunia dintotdeauna a Cantacuzinilor. Când un Cantacuzin ajunge mare își pune în plan să alunge turcii din Stambul și să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
etapă cu etapă. Vor pleca peste două săptămâni. Și în timp ce ea desfășura în fața lor itinerarul ce îl vor urma, gândurile spătarului brăzdau între sprâncenele lui negre, frumos arcuite deasupra ochilor arzători, o cută adâncă. Într-un fel, mama avea dreptate. Testamentul - diata, cum îi spunea ea - era ca un fel de poliță pe care obliga soarta să-și pună pecetea. Șerban ajunsese vodă, dar dacă nu se copsese vremea? Doamne, din șiragul de Cantacuzini, câți nu fuseseră răpuși pentru că neastâmpărul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce se grăbeau spre biserică. Se încadră și el în șir printre ei, deși nu știa dacă se cuvine. Va reuși oare să se concentreze în rugăciune sau gândurile și aranjamentele pe care le plănuia îl vor tulbura ca întotdeauna? Testamentul mamei, al doamnei Ilinca, tot nu-i ieșise din minte. Nu ținea făclie ca ceilalți, dar, mergând împreună cu ei, nu avea nevoie să vadă calea. Pasul, fără să fie cadențat, era ca al fraților, dar gândurile, va putea să scape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Istanbul. — Te-ai înfierbântat, măria ta, și nu cred că asta este pricina care te apasă, că mai înainte ziceai de măria ta că ești grec. — Da, da, despre mama vroiam să-ți spun și despre diata ei, adică despre testament. Știi, când s-au întors lucrurile și pentru noi și a venit Șerban domn la București, cam sărăcuț, că a cheltuit mult ca fugar să-și facă prieteni în toată lumea, mama, de frica lui, se apucă și face un testament
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
testament. Știi, când s-au întors lucrurile și pentru noi și a venit Șerban domn la București, cam sărăcuț, că a cheltuit mult ca fugar să-și facă prieteni în toată lumea, mama, de frica lui, se apucă și face un testament în care îl numește ispravnic pe toată împărțeala averii pe Dinu, celălalt frate mai mare, stolnicul, și ne lasă toată averea nouă, feciorilor mai mici, că zice că lui Drăghici și lui Șerban le-a dat ce li se cuvenea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan, duhovnicul ei, dar și al lui vodă Șerban, martor fiind Constantin, nepotu-meu, Constantin Brâncoveanul, coconul Stancăi. — Stai, măria ta, că pierd șirul. Al surorii matale, cea de se teme de comete? — Da, fiul ei, Constantin Brâncoveanul. Dar mama făcu testamentul nu de dragul nostru, ci tot de al moșiilor, sărăcuțele, că dacă pe vodă Șerban îl mazilește, cine urcă pe tron în locul lui îi ia toată averea și, cum scrie mama, ,,îi rămân copiii săraci“. — Și? — Mama dă testamentul mitropolitului, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mama făcu testamentul nu de dragul nostru, ci tot de al moșiilor, sărăcuțele, că dacă pe vodă Șerban îl mazilește, cine urcă pe tron în locul lui îi ia toată averea și, cum scrie mama, ,,îi rămân copiii săraci“. — Și? — Mama dă testamentul mitropolitului, care-l pecetluiește martor fiind... — Constantin Brâncoveanul, spuse călugărul zâmbind. — Îți vine a râde, pentru că nu-l știi pe vodă Șerban și pe nevastăsa, bulgăroaica... Șerban este în stare să o scoată pe mama că și-a pierdut mințile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi până ne ia tot ce avem... Mama a spus la toți că și-a încheiat socotelile pe lumea asta și că pleacă să se închine la Mormântul Domnului Iisus Hristos, dar ea de frică a plecat. A învățat tot testamentul pe de rost și aproape în fiecare zi, la Istanbul la patriarhie, la Sfântul Munte Athos, pe galere pe mare, zi de zi, mie și Stancăi ne spunea bucăți întregi din testament, de am ajuns să-l știu ca pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ea de frică a plecat. A învățat tot testamentul pe de rost și aproape în fiecare zi, la Istanbul la patriarhie, la Sfântul Munte Athos, pe galere pe mare, zi de zi, mie și Stancăi ne spunea bucăți întregi din testament, de am ajuns să-l știu ca pe apă... — Și asta n-ar fi nimic... Așa este, n-ar fi nimic, dar a ajuns să-mi treacă mie toată spaima ei. Mi-e frică de frate-meu că-mi pune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dregătoria, că-mi ia moșia și casele și câte și mai câte. Îl visez noaptea cum strigă cu glasul lui grozav că mă trimite la ocnă... Vezi, preacucernice, noi am fost tari cât am fost uniți, dar acum mama, cu testamentul ei... — Să înțeleg că nu e drept cum a lăsat bătrâna să-i fie împărțită averea? — Ba este drept, că a avut șase feciori și cinci fete și le-a dat la toți, dar vodă socoate că doar el contează
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune: ,,Pomenește, Doamne, pe ctitorii sfântului lăcașului acestuia...”, pentru că și aduce aminte de mama și de vodă Constantin Cârnul, fratele ei... și-și face sieși o biserică, doar pentru ea. Și vrei să nu mă înspăimânt? Ce mi trebuia acum testamentul mamii, nu puteam oare să mi dobândesc averea ca dregător al lui vodă frate-meu, ce-mi trebuia ura doamnei Maria, ura lui Șerban? — Când o să ajungem la noi, la Sfânta Ecaterina, o să-ți dau să citești din Cartea Sfântă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rele, ci i-au iertat capul.” Niciodată nu i-a părut rău de fapta aceasta, chiar dacă, bătrână fiind, a alergat pe la Istanbul pe la toți marii zilei ca să-și scape neamul de urgia în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese postelnicul Constantin, bărbatul domniei sale, erau veșnice, iar ei doi, el ca un patriarh și ea matcă de neamuri, stabileau peste timp
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe oameni și i-au făcut să se urască, dar că în cer, la Dumnezeu, ei stau împreună și se cuvine să-i pomenim așa pe ctitori, împreună... Doamna Ilinca ar fi vrut să întrebe ce a spus părintele despre testament, dar n-a avut curajul. Îi era frică să nu-l întristeze. Îl îmbrățișa cu privirea pe Mihai al ei și i se părea acum, când era om în toată firea, că el îi seamănă cel mai bine. Avea acea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu privirea pe Mihai al ei și i se părea acum, când era om în toată firea, că el îi seamănă cel mai bine. Avea acea dorință spre împăcare, spre pace și trai bun pe care o avusese ea dintotdeauna. Testamentul o să-i țină pe Dinu, Mihai, Matei și Iordache uniți, iar pe Șerban o să-l supere și o să se războiască cu ei ca să le ia din moșii. Ceilalți boieri, Bălenii și Leurdenii, o să-și facă socoteala să-i lase în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dornic să-și vadă nevasta și copiii. Fetele crescuseră. Socotea că erau de măritat. Nu-i era frică de vodă, făcuse treabă bună. Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le facă și să le desfacă. Despre testamentul doamnei Ilinca i se părea că nu-i treaba lui, vodă o să-l lase în pace să-și ridice ctitoria de sub Piatra Arsă, metoc al mănăstirii din Sinai. Cu asta se termină toată treaba lui, că părințeii mereu pe drum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Profită de ocazie când mitropolitul începu să povestească despre tiparnița de la Cotroceni și-l întrebă scurt pe fratele său: — Ce se întâmplă? Nu înțeleg nimic. — Vodă ne-a chemat la masă ca s-o pună pe mama să-și retragă testamentul de la Mitropolie. Dar nu poate, pentru că este furios pe nepotul Constantin al lui Știrbei Izvoranu. — Feciorul Ilincăi? — Da. L-a prins că fura din banii de ovăz ai cailor de poștă. — Fugi, neică Dinule, da’ ce-i nebun? Păi neica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și creadă auzului, asista la o târguială ca la piață între vodă pe de-o parte, Stanca și sfinția sa pe de alta. Vodă îl ierta pe Constantin Știrbei de spânzurătoare dacă Stanca plătește banii cailor și dacă mitropolitul anulează testamentul mamii, pe care-l are în păstrare. Drăguța de Stanca plângea și țipa, că ea este singură pe lume, că sora ei mai mică Ilinca dacă a murit, ea nu mai are pe nimeni și că nu poate să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răposatului și dreptului Antonie Vodă pune mâna pe ce nu-i al lui. Ia-ți, măria ta, hoțul și fă dreptate, spânzurăl cu judecată după dreptatea măriei tale, așa cum te-au învățat părinții măriei tale, că și eu am scris testamentul după dreptatea mea, cum m-am sfătuit cu răposatul bărbatul meu și nici un cuvânt nu schimb. Am zis. — Mă gândeam, domnia ta..., începu mitropolitul. Nu prea avem la ce ne gândi. — Mamă, parcă te știam mai iertătoare, reluă cu dulceață în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fugit toată durerea, întristarea și suspinul...” S-a săvârșit în a doua zi a lunii martie, anul 1678, primind împărtășania din urmă din mâinile mitropolitului Theodosie, după ce cu limbă de moarte a spus că nu schimbă o vorbă din testamentul ei. Aceasta fiind voia ei cea de pe urmă. Împlinise șaptezeci și șase de ani. Știa psaltirea deopotrivă pe românește și grecește. Spunea versuri în limba turcă, germană și arabă. Când i s-au măritat fetele, poruncise pentru zestrea lor tocmai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândit la el. Uitasem că-i feciorul doamnei Ruxandra. Vroiam doar să nu-mi mai aduc aminte. — Ce? — Mâine, vodă îl cheamă pe ieromonahul Ștefan să dea mărturie în fața boierilor că maica mare nu fuse stăpână pe sine când făcu testamentul. — Și? Constantin sorbi îndelung vinul, îl plimbă prin gură, se uită trist la maică-sa, apoi se ridică din jilț, o luă de mână pe jupâneasa lui și spuse: — Să mergem să ne rugăm la Maica Domnului să crească fetele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luă de mână pe jupâneasa lui și spuse: — Să mergem să ne rugăm la Maica Domnului să crească fetele frumoase și cuminți. Bine, bine, dar tu, Constantine, ce o să spui, că doar ai fost martor când și-a făcut maica testamentul? — Știu eu? Îmi pare doar rău că, dacă nu le dă partea lor lui naș Dinu și unchiului Mihai, n-o să se mai ridice metocul mânăstirii de la Sinai. N-o să ne mai vină părinții cu care vorbi unchiul pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie bolnavă, nu are cum amintirea ei să-i tulbure mintea copilului. Și pe urmă aș vrea să știi asta de la mine, Marico - și cu mână căută pielea netedă a gâtului femeii tinere de lângă el -, mâine nu știu ce o să fie, dar testamentul doamnei Ilinca e lăsat de ea cu multă simțire și dragoste de ai săi, nici un fecior nu-i trecut cu vederea, nici un loc, nici o moșie nu-i lăsată în paragină. De toate avu grijă cu tâlc maica mare. Mă gândeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie mitropolitul și pe ieromonahul Ștefan cu testamentul mamei, îl informă printre dinți marele stolnic. Fine, mărturia domniei tale are mare greutate. — Aș sta lângă fereastră, nașule, am luat caftanul ăsta căptușit și-mi este cald, se scuză Brâncoveanu. Stolnicul îl privi abia acum cu atenție și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmat de mitropolit și de părintele Ștefan. Șerban, plimbându-se nervos prin încăpere, examină fețele celor adunați și, fără să se oprească din mers, începu să vorbească: — Cinstiți boieri, dragii mei frați, ne-am adunat ca să citim și să îndreptăm testamentul pe care l-a făcut mama noastră asupra morții, despre felul în care să fie împărțită averea părintească. Vreau să judecăm toate după cuviință și să întocmim documentele de stăpânire, că iată se apropie vremea semănatului orzului și apoi al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a făcut mama noastră asupra morții, despre felul în care să fie împărțită averea părintească. Vreau să judecăm toate după cuviință și să întocmim documentele de stăpânire, că iată se apropie vremea semănatului orzului și apoi al porumbului. Acesta este testamentul mamei, așa cum l-a păstrat sfinția sa, pecetluit și neumblat. Vodă luă din mâna mitropolitului sulul șnuruit și sigilat, îl ridică sus ca să-l vadă toți din adunare. Apoi, așezându-se în jilțul impunător, începu să desfacă sigiliile cu mâna lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]