14,383 matches
-
întrebări în privința felului în care se comportă elitele în timp. Cum își păstrează sau își pierd situația preeminentă? În măsura în care elita corespunde unei pături sociale superioare, având mai multă putere și mai mult prestigiu decât restul populației, toate presiunile sociale care tind spre perpetuarea situațiilor dominante sunt în favoarea reproducerii sale. Cu toate acestea, nu există nici un exemplu de elită care să se fi reprodus identic la infinit. Așa cum a observat Pareto, „aristocrațiile nu durează” (ibidem, § 2053). Așdar, Pareto s-a interesat și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
funcționari ai statului și cadrelor superioare din întreprinderi. Această situație a făcut obiectul criticilor de tot felul. Mai întâi, s-a putut evidenția faptul că omogenitatea formației, ce conduce la schimbul de elite între aparatul de stat și lumea afacerilor, tinde să creeze un „ansamblu etanș” (Birnbaum, 1978, p. 187), prezentând caracteristicile unui „spațiu conducător tehnocratic”, în sânul căruia misiunea specifică a „serviciului statului” se degradează puțin câte puțin într-o noțiune de interes general a cărei ambiguitate se pretează la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
câte puțin într-o noțiune de interes general a cărei ambiguitate se pretează la interpretări diferite ale grupurilor aflate față în față (ibidem, pp. 84-87). Apoi, au fost formulate îndoieli asupra tipului de formație oferit în acest fel. El ar tinde să favorizeze pentru mințile strălucite aptitudinea de a rezolva „probleme predefinite”, în privința modalității de reușită intelectuală izolată, neglijându-se deprinderea muncii în grup, a dezbaterii și a schimburilor cu persoane care au beneficiat de o altă formație (Bauer și Bertin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în funcție de epoci și de culturi. Ele sunt foarte elocvente pentru ceea ce este considerat ca fiind important într-o societate determinată. În această privință, o distincție esențială este cea dintre criteriile de atribuire (ascription) și cele de performanță (achievement). Societățile tradiționale tind să valorizeze unele caracteristici moștenite sau atribuite: ești ales mai mult pentru ceea ce ești, decât pentru ceea ce faci. În principiu, în societățile moderne, talentele și performanțele contează mai mult și doar criteriile universaliste sunt considerate că au o aplicabilitate legitimă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
scăzut considerabil. În momentul instaurării celei de-a V-a Republici, ritmul de acces și de înlocuire s-a accelerat din nou, marcând astfel o nouă perioadă de criză politică. În același timp, ritmul de înlocuire a unei elite instituționale tinde să încetinească (pe măsură ce instituția îmbătrânește. Statistici referitoare la Congress) camera inferioară a parlamentului federal din Statele Unite - arată că procentajul noilor aleși în urma alegerilor a trecut de la 50% în 1850 la 15% la mijlocul secolului XX. Ca o consecință a legăturii dintre
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
carierei lor va fi fondat pe alegere vor avea tendința să se preocupe mai mult de opiniile, atitudinile și voturile alegătorilor. De asemenea, procesul comportă însă un element de socializare anticipată. Oamenii politici în ascensiune către posturile cele mai înalte tind să anticipeze preocupările și exigențele legate de nivelul superior. Într-un sistem în care viitorul politic depinde nu de sancțiunea electoratului, ci de bunul-plac al elitelor deja la putere, ambițioșii înțeleg că trebuie să cultive favorurile celor care sunt deasupra
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
satisfăcătoare pentru toată lumea. Cel mai frecvent, liderii orientați spre conflict se consideră reprezentanții și apărătorii unor grupuri defavorizate vreme îndelungată și ale căror interese trebuie să aibă prioritate asupra altora. Dimpotrivă, liderii care cultivă o concepție armonioasă asupra realității sociale tind să creadă că orice revendicare particularistă aduce prejudicii cauzei pe care ei o consideră ca interes general, dar care, deseori, este doar în interesul unor grupuri multă vreme dominante, care tind să universalizeze (cel mai adesea, cu bună credință) concepțiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
liderii care cultivă o concepție armonioasă asupra realității sociale tind să creadă că orice revendicare particularistă aduce prejudicii cauzei pe care ei o consideră ca interes general, dar care, deseori, este doar în interesul unor grupuri multă vreme dominante, care tind să universalizeze (cel mai adesea, cu bună credință) concepțiile lor și propriile interese. Se pare că guvernele stabile și receptive la diversele influențe și care pot influența programele lor sunt compuse din lideri cu o concepție echilibrată asupra rolului conflictului
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
șanselor în mare parte iluzorie. De altfel, existența procedurilor de delegare a puterii este în sine creatoare de inegalități. Acestea fac în așa fel încât posibilitățile reale de control să fie foarte aleatorii. Lăsați în voia lor, beneficiarii acestor inegalități tind, în mod conștient sau nu, să transforme delegarea în dominație. Se poate întâmpla chiar ca unii dintre ei să se trezească în poziție de dominație fără s-o fi dorit. Acest fapt a permis să se spună că puterea corupe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acțiunii și vieții”. „Toți sîntem robii legilor, ca să putem trăi liber.” (Cicero) Numai acea „libertate” ne poate Înălța sufletește, care admite constrîngerile morale: altfel, libertatea voinței proprii poate alege, de exemplu, numai răul În viață. Spre un astfel de sens tinde și reflecțiunea lui J.P. Sartre: „Nu faci ceea ce vrei și totuși ești răspunzător de ceea ce ești: iată adevărul”. * „Caracteristica libertății este dreptul de a vorbi deschis, Însă e greu de cunoscut momentul oportun.” (Democrit) Poate pentru faptul că e greu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un palat pe un vîrf de ac.” (H. de Balzac) Pentru Nikolai Berdiaev, „arta” trebuie să ia exemplul naturii: să fie pură, liberă de orice imixtiuni ale profanului, ceea ce nu se Întîmplă Însă, din păcate, astăzi, cînd produsul creației artistice tinde să ia tot mai mult un aspect barbar, necultural: „În epoca noastră frămîntată, plină de căutări, epocă de tranziție, neîntrupată și nedesăvîrșită, spiritul muzicii domină asupra spiritului plasticii. Epoca noastră este cel mai puțin arhitecturală și cel mai puțin sculpturală
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine -ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pasul ca să ajungă prima lângă prada ei. Cea de-a doua păstrează aceeași cadență a pașilor, este calmă, sigură de ea, decisă, ajungând la momentul potrivit. Fericirea îi ține tânărului discursul obișnuit al hedonismului cel mai simplist: existența trebuie să tindă numai și numai către plăceri; fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte la îndemână; problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al lui Pindar, el încearcă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
coercitiv rezultă din „presiunile formale și informale exercitate asupra organizațiilor de către alte organizații de care depind” (DiMaggio și Powell, 1991, p. 67). Coerciția este rezultatul unor presiuni precum cele ale unui mandat guvernamental sau ale dependenței de organizații-cheie. O organizație tinde să copieze modelul celor de care depinde. Însă imitarea este încurajată și prin alte mijloace decât puterea și dependența, o altă sursă a izomorfismului coercitiv fiind reprezentată de așteptările culturale în care instituțiile se dezvoltă și funcționează (DiMaggio și Powell
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pentru a atinge rezultate mai bune, ca parte a unui management performant, și, în același timp, ne îndeplinim angajamentele față de finanțatorii și beneficiarii programelor noastre. M. ajută la dezvoltarea și succesul programelor furnizând informație pentru: - a ști că situația actuală tinde către cea proiectată; - identificarea problemele la un stadiu la care pot fi rezolvate; - verificarea situației beneficiarilor pentru a urmări progresul; - a planifica pe termen lung; - a obține rezultate maxime cu un minim de resurse. De asemenea, ajută la diseminarea experiențelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
instituțiile publice din domeniul protecției mediului și cu alți actori ai comunității în care-și desfășoară activitatea, într-un proiect de responsabilitate socială (vezi responsabilitatea socială a corporațiilor). P. local poate limita corporatismul în creștere al unor organizații mari, care tind să-și dezvolte și să-și protejeze propriile interese, determinându-le să stabilească relații solide și convenții sau acorduri care pot avea efecte pozitive pe plan local. Autoritățile locale au cea mai bună poziție pentru a iniția p. local, adică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
creșterii economice. Dezvoltarea economică nu a avut drept efect creșterea calității vieții, ci polarizarea socială. Un alt factor care a influențat această schimbare de atitudine este globalizarea, care duce la o slăbire a atribuțiilor statului-națiune. Deși în contextul globalizării statul-națiune tinde să dispară, competențele guvernului se extind. Statul își păstrează puterea culturală, economică și guvernamentală asupra cetățenilor săi, dar pentru a o putea exercita va fi nevoit să colaboreze cu administrația publică locală și cu asociații și grupuri transnaționale. Din acest
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
public - privat Trebuie să vedem și care este rolul pe care îl îndeplinește fiecare actor din cadrul p. p.- p. (Glen în Yidan, pp. 25-27): În general, s-a constatat că rolul administrației publice constă în: - corectarea eșecurilor pieței - când nevoile tind să crească datorită eșecurilor pieței, este necesară acțiunea guvernului. În perioada de tranziție, serviciile sociale trebuiau diversificate astfel încât să răspundă nevoilor beneficiarilor: era nevoie de servicii de îngrijire la domiciliu, servicii pentru persoanele seropozitive, servicii de educație pentru copiii care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
10 ani (viziune). Ca o consecință a separării funcției de planificare de atribuțiile managerilor, p.s. s-a transformat într-un proces elaborat și birocratic, descurajând formularea unor opțiuni strategice viabile în favoarea unor planuri detaliate. Departamentul special creat pentru planificare va tinde să-și justifice activitatea prin volumul rezultatelor, dar nu și prin calitatea acestora. Revenind la exemplul prezentat în introducere, eșecul planificării la nivelul învățământului preșcolar a fost posibil chiar și în condițiile în care ministerul are un departament specializat, cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
2005). Un alt rol important în p.s. revine misiunii instituției. Fără o misiune clar definită și larg acceptată la nivelul stakeholders-ilor, instituției îi lipsește cadrul general care modelează scopul și obiectivele planurilor strategice. De cele mai mute ori, instituțiile publice tind să-și construiască misiunea pe baza obligațiilor impuse de legile care le reglementează activitatea, dar nu definesc în mod clar cine sunt și ce vor să facă. Analiza aleatorie a misiunii unor instituții publice de la nivel central ne arată că
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
grad înalt de risc dat de neconcordanța între nevoia reală sau cea percepută la nivelul unității de implementare și scopurile și obiectivele unității de management. Nu în ultimul rând, p.s. asigură legătura între situația dată și cea de către care se tinde, iar deciziile luate privesc schimbări pe termen mediu și lung (Mercer, 1991) și sunt subsumate atingerii obiectivelor generale. Această caracteristică face diferența netă dintre un program sau proiect și planul strategic. Activitățile nu sunt realizate într-o succesiune precisă, ci
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a eligibilității. Principalele dezavantaje ale acestora se leagă de costurile relativ ridicate pe care le presupun, ducând adesea la creșterea excesivă a cheltuielilor sociale ale statului (vezi statul bunăstării). Totuși, principalele critici la adresa acestor politici sunt de natură morală. Ele tind să imprime colectivității modele de viață „dezirabile” și să ofere servicii standardizate, concomitent cu descurajarea sectorului privat în oferirea unor alternative de protecție socială. Universalismul este legat de ideologia colectivistă și presupune o implicare morală și valorică a statului, ca
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă sau, eventual, un număr restrâns de probleme. Chiar dacă mai multe probleme sunt centrale, una singură tinde să fie prioritară. Teorema 1: De regulă, în poziția de centralitate este plasată, la un moment dat, o singură problemă; rar sunt plasate câteva probleme. Rezumând, putem caracteriza nivelele unei p. s. astfel: Nivelul problemei sociale Caracteristici Satre potențială Are
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
poziții inferioare. Argumentul care sprijină această teoremă este următorul: o problemă de importanță majoră mobilizează masiv resursele, făcând ca celelalte probleme să treacă în stadiile inferioare. Cu cât problema aflată în starea de centralitate este mai importantă, cu atât celelalte tind spre starea de latență. Situațiile de urgență - război, catastrofe naturale - prezintă cazuri evidente. f. Efortul de soluționare a problemei dă rezultate nesatisfăcătoare. Posibilitățile de a reduce problema se epuizează, efortul continuu nemaiducând la rezultate semnificative. În această situație, problema se
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]