4,979 matches
-
proaste păreri. Critica românească actuală este profund sterilă, refuzată de idee, menținându-se cel mult la stadiul repetiției corecte, pur teoretice și aceasta în cel mai bun caz. Ea este acuzată că nu dă o direcție (ca și cum într-un regim totalitar, dirijist prin definiție, critica sau alt domeniu de creație ar putea da directive personale și lua inițiative proprii), că ar fi lipsită de creația de idei, care, oricât ne-am strădui s-o inventăm, conform principiului speranței creștine, este total
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
creația culturală liberă. Nu o cultură de funcționari de stat, de activiști culturali, ci de creatori liberi, de liberi producători individuali de cultură. Nu dirijată, nu planificată, nu aservită puterii politice. Nu mai dorim pentru nimic în lume o cultură totalitară, în sens unic, propagandistică, festivistă. Vrem dispărut pentru totdeauna kitsch-ul Cântării României, concepută să niveleze, să elimine creatorul individual, să distrugă însăși ideea de creație personală. Ceea ce nu înseamnă că noua cultură română liberă nu are nevoie și de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nouă clasă, care nu cedează încă puterea, este foarte adevărat. Dar tot atât de adevărat este că circulația liberă a acestor scriitori cosmopoliți de intensificat cât mai mult posibil sfidează, sparge blocada, neagă în mod fundamental întreg sistemul de idei și practici totalitare comuniste. Ei poate nici nu-și dau seama cât de mult au ajutat, prin chiar simpla lor prezență (de mesajul cultural nici nu mai vorbesc) gândirea civică, liberă, antitotalitară din România. A fost o vizită memorabilă, cu profunde implicații ideologice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dat încă dovadă de o mare vitalitate, ea era totuși perfectibilă. Iar faptul de a introduce, de a încerca măcar să aperi o serie de concepte politice democratice occidentale, într-o țară lipsită de mari tradiții civice și împotriva unui regim totalitar, reprezintă în orice caz, orice s-ar spune, un gest infinit mai constructiv, din partea lui Iuliu Maniu, decât toate butadele negativiste, de serie, fie și bien tournăes, ale lui E.M. Cioran. De altfel, tot la Paris, am auzit în mediile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
carcerală, a trecut prin Gulag, știe că au existat și mici momente de evaziune, de izolare totală de mediu, de recluziune spontană pură. Dar aceste momente rarisime pot să consoleze și să compenseze ravagiile unui întreg sistem penitenciar, terorist și totalitar? Poate fi acceptat și un raționament ca acesta: dacă lumea este iremediabil condamnată, ce mai contează dacă... cedezi, colaborezi sau nu (p. 188)? Sau că implicațiile etice sunt secundare (p. 178) etc.? Am discutat și anterior toate aceste alternative 4
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intenția de a da lui Sorin Antohi sugestii în această privință. Dar poate că textele sale mai vechi, de tinerețe, ar trebui periate puțin de nu puține franțuzisme, unele dizgrațioase. Bursierul meu Herder ratat (în 1985), în împrejurări cel puțin totalitare, Sorin Antohi este azi un autor de la care se poate învăța și care va deschide, îmi place tot mai mult să cred, un nou drum în istoria noastră a ideilor. Are deci de ales: Ann Arbor, Michigan, 1993, nu contest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate mai bine spus: regenerată, redefinită și reorganizată pe alte baze nu este posibilă fără împlinirea unei condiții esențiale: contestarea, despărțirea și definirea limpede a unei soluții alternative la cultura oficială dominantă. Ea a fost expresia directă a vechiului regim totalitar, cu toate urmările sale esențiale în sfera culturii. Etapa finală nu poate fi decât dizlocarea și eliminarea acestui tip de cultură sau, în tot cazul, înclinarea hotărâtă a balanței în direcția diametral opusă. Termenul de literatură acceptată și oficială începuse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acceptată și oficială începuse să circule la noi, încă din deceniul patru al secolului 1. Adică într-o perioadă când și vechiul regim oficial și ideologia extremistă de dreapta, care-l combătea, defineau cultura în termeni convergenți și tot mai totalitari. Respectiv: centralizați, dirijiști și represivi. Regimul comunist totalitar a împins la ultimele consecințe acest sistem profund anticultural, cu grave urmări negative. Ce este cultura oficială ? Nu este neapărată nevoie să cităm, să spunem, pe Hannah Arendt sau pe alți politologi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încă din deceniul patru al secolului 1. Adică într-o perioadă când și vechiul regim oficial și ideologia extremistă de dreapta, care-l combătea, defineau cultura în termeni convergenți și tot mai totalitari. Respectiv: centralizați, dirijiști și represivi. Regimul comunist totalitar a împins la ultimele consecințe acest sistem profund anticultural, cu grave urmări negative. Ce este cultura oficială ? Nu este neapărată nevoie să cităm, să spunem, pe Hannah Arendt sau pe alți politologi, de prim ordin, nimic de spus, pentru a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a acestor valori. Vorbim, în primul rând, prin experiența personală cea mai directă. De fapt, toți intelectualii români de orientare democrat liberală, care s-au opus direct, într-o formă sau alta, sau n-au aderat niciodată la cultura oficială totalitară, se află în aceeași situație oarecum privilegiată. Cultura oficială se sprijină pe un număr de instituții tipice statului centralizat și pe o serie de măsuri legislative și administrative, de același ordin, începând cu centralizarea bugetară, fenomen capital. Este aspectul cel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
măsuri legislative și administrative, de același ordin, începând cu centralizarea bugetară, fenomen capital. Este aspectul cel mai specific și determinant: întreaga cultură română devine nu numai o problemă de stat, dar și o proprietate de stat. în sensul că statul totalitar este marele patron, gestionar și administrator necontrolat și incontrolabil al culturii. în felul acesta, ea este lipsită de orice bază economică independentă. Singura care-i poate asigura o existență autonomă și o libertate reală. Bineînțeles, în structura de stat socio
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de cauză, adeziunea președintelui 5. Document tipic de epocă. Inutil a mai fi subliniat și comentat. Reacție deloc întâmplătoare. Mentalitatea dirijistă, de comandă, control și aprobare de funcționare, cenzură și propagandă face parte din însăși structura de bază a sistemului totalitar. Ea nu poate obiectiv vorbind să asimileze situația alternativă, conform căreia instituțiile și operele culturale sunt, în esența lor altceva decât simple instrumente de propagandă ideologică și politică. Dovadă că și Ministerul Culturii, prin întregul său aparat, face în continuare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atent și în toată complexitatea sa în cultura română. încă o lacună serioasă, între multe altele. Iar referințele străine nu sunt întru totul concludente și mai ales verificate în zona noastră. Ea aparține, în esență, doar lumii libere. în sistemul totalitar, mecanismul valorii are alte particularități. Privind foarte de sus, valorile impuse de ierarhiile oficiale aparțin, în esență, valorilor recunoscute ca fiind de circulație. Doar că această circulație are note specifice, bine diferențiate. Notăm succint câteva aspecte. Ne propunem să revenim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
circulație are note specifice, bine diferențiate. Notăm succint câteva aspecte. Ne propunem să revenim, cândva, asupra acestei chestiuni. Este vorba, mai întâi, de o circulație, așa zicând, în circuit închis. Ierarhia nu are valabilitate și eficiență decât în interiorul unei ordini totalitare, bine specificate, respectiv țări socialiste, partide etc. în al doilea rând, caracterul său este dogmatic și deci represiv. Neagă și tinde să distrugă întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este susceptibilă, bineînțeles, și de unele retușări și noi nuanțe. Dar esența personajului nostru poate fi definită, credem, prin câteva note tipice. Totul pleacă trebuie revenit și insistat mereu asupra acestui aspect capital de la principiul ierarhic de bază, al sistemului totalitar și urmărilor sale. Scriitorul care s-a încadrat (nu discutăm acum din ce motive: oportunism, carierism, necesitate materială, constrângere, admitem la limită chiar și convingere etc.) trebuie să respecte ierarhia, codul de conduită și stilul retoricii oficiale. Este o condiție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Funcțiile culturale sunt, în general, foarte comode și rentabile. Scriitorul și-a dezvăluit, încă de la apariția sa în antichitate, mai ales cea romană, vocația parazitismului, mecenatului, traficului de dedicații etc. Macedonski, la noi, a avut o astfel de mentalitate. Sistemul totalitar n-a făcut, de fapt, decât să exploateze și să perfecționeze aceste vicii literare tradiționale. Plus orgoliul, vanitatea, amorul propriu literar și artistic (Premii de stat, titlul de artist al poporului, decorații etc.). Există, de altfel, în literaturile occidentale, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
carnet vizat la zi și, teoretic, aceleași drepturi, toți scriitorii sunt sau devin inevitabil și obligator egali. Aceeași ierarhie oficială de valori ne recunoaște pe toți și ne consacră, fără excepție. De unde, egalitarismul populist, care definește scriitorul format sub regim totalitar. Diferențierea valorică, ierarhizarea, selecția reală devin inițiative intolerabile. Selecția perturbează grav întreaga ordine funcțională a sistemului. Scriitorul nostru nu poate concepe și disocia între calitatea de Membru al Uniunii Scriitorilor, să zicem, și simpla sa calitate de scriitor, care aparține
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și duplicitatea sa esențială, ontologică am spune se revendică atât în conștiința sa, cât și în viața socială și liberă profesională doar de la calitatea prezumtivă de scriitor, nu și de la aceea de membru al ierarhiei sociale. Singura care, în ordinea totalitară, este, în astfel de cazuri, definitorie și hotărâtoare. De aici, ipocrizia și o falsă modestie infatuată. Urmată de o permanentă tensiune uneori declarată, de cele mai multe ori doar surdă dintre cele două planuri. Și, mai ales, repulsia pe care o provoacă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative, creațiile paralele, subversiunea ieșirii din normă fenomen tipic sistemului totalitar îi produc o repulsie organică, sinceră. Chiar dacă rezervele sale de oportunism sunt imense, practic nelimitate, ideea schimbării, reformei, răsturnării îl umple, instinctiv, de panică. Apoi își face un plan secret de bătaie, o strategie defensivă. El este avocatul, din oficiu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
duplicitar. De grade, calități și intensități extrem de diferite, bineînțeles, nu mai puțin însă iremediabil dedublat, uneori până la limita semi schizofreniei. Situația sa este, adesea, mai complexă decât pare la prima vedere, fără a scuza sau apăra pe nimeni. Instaurarea regimului totalitar a fost atât de bruscă, violentă și traumatizantă, încât, practic, nu una ci, de fapt, două generații literare au fost obligate să aleagă, să cedeze, să se salveze în termenii brutali pe care-i impunea fără nici o alternativă epoca. Practic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obscure și nedemonstrabile obiectiv nu înseamnă că n-au existat niciodată sau că nu pot avea măcar o realitate potențială. Categorie profund ambiguă, în care licheaua patentă și senină coexistă indistinct cu conștiința nefericită. A împiedica această coabitare, tipică regimului totalitar, este însă practic imposibil. Dar a o ignora total, o lipsă evidentă de obiectivitate. Relațiile culturale externe Din rațiuni de pură propagandă, cultura oficială acordă o importanță deosebită relațiilor culturale externe. Situație plină de urmări, cu explicații structurale profunde. De
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de percepție culturală. Toate insuccesele propagandei externe provin din aceste împrejurări esențiale: neadecvarea, în primul rând, a sistemului la orizontul de așteptare al publicului extern căruia i se adresează (ca să folosim și noi o expresie curentă a esteticii receptării). Ficțiunea totalitară impune peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi mai străin de esența și vocația culturii alternative. Condiția esențială a unei astfel de culturi este existența unui alt tip de societate și de organizare politică, singurul care-o face posibilă. El nu poate fi decât diametral opus sistemului totalitar. Deci: democrat, pluralist, întemeiat pe individ, drepturile omului și proprietatea particulară. Definiție sumară, dar esențială. Pare un truism și o evidență elementară. Și totuși trebuie repetată mereu această concluzie bine subliniată. Mai ales într un context cultural-social, precum cel actual
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în termenii Europei de Est, ai blocului sovietic în general). Starea de spirit Cu alte cuvinte, cultura alternativă nu înseamnă în mod permanent, necesar și în toate cazurile, acte de subversiune și opoziție deschisă, de contestare directă a regimului dominant, totalitar în speță. O coexistență cum se spunea până nu de mult mai mult sau mai puțin pașnică este, în anumite condiții, posibilă. Ea reprezintă, în ultimă analiză, doar expresia unei conștiințe culturale proprii, independente. Care gândește cu capul său. Sapere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
privit cu oarecare atenție. Are multe defecte, dar și o calitate capitală esențială: el și numai el este creatorul și animatorul culturii alternative, sub toate regimurile politice, activ și ireductibil chiar și în împrejurările cele mai dificile. în cazul ordinii totalitare, eroul nostru este refractarul-tip, opus oricăror structuri conformiste, bestia neagră a liniei oficiale, neaderentul exemplar, neafiliatul de orice gen, prin temperament și vocație. Procesele sale interioare sunt complexe, adesea obscure, nelămurite uneori chiar și propriei conștiințe. Tema ar merita
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]