4,226 matches
-
Și când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt, Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeți și crunt Privesc azi din înălțime spre norodul tăvălit În mizeriile-n care ei, călăii, i-au trântit, Când te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii! Și-apoi, după ce-au dat palme, și-au scuipat în fața țării, După ce-au îmbrâncit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă rugăciunile la ceas de primejdie și rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i țină acestei lighioane fălcile încleștate și să nu-i dea prin minte să se trântească în ușa noastră, că n-ar fi rezistat unei astfel de namile și ne-ar fi păpat cât ai zice pește...! Vai de păcatele mele, leliță Leonoră, că multă minte îți mai trebuie! Cum poți crede, neta, și poți scorni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
jumătate de coală împăturită în două, a dezlipit-o și a citit-o. Că el, săracul, știa oleacă de carte. Eu n-avusesem parte. A citit și s-a negrit la față. Apoi a oftat iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ cu ciudă, încât am crezut că se desface și se preface într-un braț de lopățele și surcele. Ce-i, măi omule? Ce te-a apucat? De ce te înfurii, de ce te răzbuni pe un lucru care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
treptele, lovindu-mi de câteva ori obrajii cu palma stângă, spre a-nlătura paloarea și a-mi recăpăta culoarea firească. Am mâncat în tăcere, înghițind fiecare îmbucătură, cu noduri grele. Și m-am grăbit să mă schimb. Și m-am trântit în pat, cu o carte în mână, încercând să-mi alung gândurile, să uit. Mi se pare mie zise soția sau nu prea ți-s boii acasă?... S-a bucurat doamna Elvira de albumul pe care i l-ai adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
continuă: Să vezi... întâi și-întâi, pe la orele șase, șase fără un sfert, a coborât de la etajul trei grăsunul Stupcanu, controlorul de la vama Siret, care trebuie să fie acolo la șapte fix. L-am auzit călcând grăbit și ieșind valvârtej, trântind, ca de obicei, ușa de la intrare, deschizând portiera mașinii, apoi ambalând motorul și demarând în viteză... N-am apucat să citesc o pagină întreagă și, de la ultimul etaj a coborât doamna Murărașu femeia aceea înaltă, subțire, sfioasă și grațioasă; i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o mașină de lux, gonind zorit spre pădurea Ilișești, la un grătar cu alți colegi, a accelerat în loc să frâneze. L-a lovit din plin cu aripa mașinii în șold și cu oglinda retrovizoare din față, între coaste. Încât l-a trântit jos. Câțiva trecători aflați pe stradă au sărit, l-au ridicat și l-au obligat pe elevul șofer să-l transporte la spital. Apoi, băiatul speriat s-a dus imediat și a spus babacului. Au revenit apoi la locul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ținută și de impresia artistică. E văr-miu, e fii-miu, nu contează. Uite-l băgându-și amândouă mâinile În găleată și dându-și cu pumni de apă pe față și pe păr. Își potrivește freza cu pieptănul, iar Andrei trântește țeava de ciment. — Aia-i apă pentru băut! Nu-i troacă de porci acolo! Laur se face că nu-l aude și Andrei scuipă scârbit Într-o parte, ai, zici că-i văr-tu? Și chiar n-aș avea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dumneavoastră. Doar pentru asta l-ați adus aici. Surâsul ei e de un cinism care pur si simplu mă Îngheață. — Ai merita să-ți rup urechile, doamnă. Ești prea obraznică pentru funcția și statura pe care o ai. Am ieșit trântind ușa, fără să-i mai aștept replica. Nu sunt un laș, dar huiduma asta de femeie e ca o piază rea. Secretara Îmi spune că tovarășul director e ocupat momentan, Însă pot să-l aștept dacă am ceva urgent. Iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu voce stinsă de oboseală. Poate iese la piață sau la o vecină, c-altfel poți să-i spargi și ușa că ea n-aude. — Ai tu noroc să te-ncurci numai cu d-astea. Laur Își suflă nasul și trântește mucii cu năduf de cimentul din fața ușii. Își șterge degetul de turul raiaților săi noi, care arată deja boțiți și prăfuiți În ultimul hal, da’ cu dada Leontina știu că te-nțelegeai bine: ea te trăgea de curent și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
eram vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta s-or Învrednici să-și gospodărească bugetul cât de cât cumpătat, și parcă mi-ar fi stat pe limbă să le spun cu ce bani au fugit, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
râde: nu mi-a venit să cred, zău, am zis că face mișto. Hansi Îl fixează pe Pepino cu privirea lui sticloasă și imobilă, dar Pepino se zbuciumă și se-ncurcă În mugete. - Mi-a spus cinci mii de căciulă, trântește Andrei, și deja Îmi dau seama cam ce are el În cap. - E enorm, zic. Poate cinci mii pentru amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi se ridică și-și scutură blugii de firimituri de pâine prin farfuriile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după numărul unui tramvai care se apropia de stație. Țara arde, și vouă vă arde de golăneală... O să-l iau p-ăsta până la a doua, spuse ca pentru sine, iar de pe scara tramvaiului i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-avem la noi. Ținem de ei, nu-i cheltuim, rânji candid lungind gâtul spre ea și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și, mă uitam la ea cu un fel de nedumerire... fără să știu de ce.. În aer, parcă plutea ceva... care înfricoșa... Un fior, ca un vânt rece trecu printre noi. Așteptam..!.. Așteptam, să se petreacă ceva, ceva devastator care să trântească ușa de perete și să intre. Stăteam parcă, pe un butoi de pulbere... o scânteie doar, și... să ne spulbere... Nu știam nimic, din ce se întâmpla, nimeni nu ne spunea nimic... și, asta încrâncena mai tare neliniștea din inimile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ultima zi a anului 1947, ministrul de externe sovietic, Vâșinski, cu o singură lovitură de pumn în masă, a sfărâmat totul... Totuși, tânărul rege Mihai rămase calm... nu se lăsă intimidat de grosolănia reprezentantului unui regim grosolan... Vâșinski a ieșit trântind ușa, că a căzut tencuiala din jur, șoptind aghiotantului său: „Tânărul ăsta e o nucă tare !” Și, totuși, Regele, prin șantaje a fost silit să abdice. Dacă nu abdică, l-a somat Petru Groza, primul ministru, cei 1000 de studenți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mi-am adus familia lângă Gara de Est, într-un bloc nou. Pe scară erau 52 de apartamente. Eu eram ofițer iar ceilalți 51 erau țigani. Eu eram al 52-lea locatar. Da, dar niște țigani cu bani. Ele, florărese, trânteau ușile la taxiuri și scoteau banii din buzunare. Ei, bișnițari, vindeau blugi și alte produse. Când s-au plătit datoriile a căzut piața lor. S. B.: Cum se explică? M. M.: Ziceau: "Acuma sunt de toate, nu mai putem lua
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
să-i spună cineva că a făcut, a dres. Nu știai de unde a apărut, dintr-o tufă sau mai știu eu de unde, numai te trezeai cu el. Nu știam de când stătea și ne pândea. Și numai vedeai că ți-o trântește la raportul de la prânz. M. M.: Își lua informația singur. L-au sărit de vreo trei ori, tot i-au adus comandanți capac. Dar el era un om de excepție. Noi mai aveam atunci o trăsătură care probabil că azi
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de serviciu locotenentul Brotea. El luase și la facultate, la Fizică atomică, și vroia oricum să plece din armată. Era un tip care niciodată n-a făcut probleme. Mergeam la munci la Mogoșoaia, la strâns cartofi și piersici, iar el trântea cascheta de pământ: "Vă înțeleg, nici mie nu-mi place armata. Am fost dat de părinți. Eu vreau să plec din armată. Voi măcar scăpați, dar eu, apevist 37...". Deci, era un om pentru care armata n-a fost o
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de mână, care nu sunt tocmai ușoare. Stewardeselor, neobișnuite cu gălăgia balcanicilor, se oferă politicoase să ne ajute. Dar, vai! Locurile noastre sunt chiar pe coada avionului. Ne exprimăm nemulțumirea, gesticulând, dar cum nu se mai poate face nimic, ne trântim bosumflate bagajele și ne conformăm măsurilor de securitate solicitate prin difuzor de la cabina comandantului aeronavei de a ne pune centurile și Închide celularele. Aceste adevărate nave, departe de a avea grația păsării albastre, se aseamănă mai mult, prin capacitate, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de jos, a vieții și a morții, de la prima respirație până la ultima coborâre a pleoapelor. Greierii cântă În copaci și ramurile Îngreuiate se leagănă ca În vis. Micii greieri cântă fără răgaz, noaptea acoperă pământul cu negrele-i aripi. Mă trântesc repede În pat, parcă nedorind să Împart cu nimeni minunatele senzații ale acelei după-amiezi. Stingem lumina și un nor de țânțari, ascunși perfid În așteptarea noastră, s-au năpustit lacomi pe epiderme. Ne-am plesnit ore În șir, o vreme
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
împedecătoriu, iar nu îndemnătoriu la o cultură mai slobodă și mai înaltă. Împovorarea memoriei cu apăsarea înțelesului și a judecății tinerilor, aceasta este caracteristica școalelor noastre. Ce mirare dară, dacă tînărul sau junele, cum scapă dintr-un clas într-altul, trîntește cărțile și clasicii cei scumpi, a căror el numai spinii, iar dulceața nu o au simțit niciodată; și acela, care aruncă teologia morală în Murăș, mai are soți destui într-alt înțăles. Cîți sînt carii petrec școalele toate, fără să
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
verbale, rapoarte, petiții, completează condici, dosare, registre etc.: „Știi, la noi la percepție, când pic cerneală pe concept, ... odată cu limba (scoate limba și arată cum șterge hârtia) o șterg...”, mărturisește Catindatul din D-ale carnavalului; „Impiegatul ia batista și o trântește departe În partea cealaltă a mesei; apoi se așează, ia condeiul și-ncepe a trece hârtii la registru.” (Petițiune); „... ai icoană la scris; Ție cu codeiul Ți-e dat să te hrănești. Du-te la București, acolo ai să intri
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
că pentru asta Îl am pe tatăl meu. El a fost cel ofensat și a avut curajul să-mi spună că acum sunt convinsă că Mocanu s-a purtat mai frumos decât el, ceea ce am confirmat și am plecat furioasă, trântind ușa. Am ajuns acasă plângând În hohote, Întrebându-mă până când voi avea parte de asemenea umilințe. Soțul meu și părinții, aflând ce mi s-a Întâmplat, au căutat să mă liniștească, dar toată tensiunea nervoasă, tot ce s-a acumulat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
două-trei sute de metri. Băiatul a pornit alene, fără grabă, cu bunăvoință, să facă un serviciu camaraderesc. Eram În efervescență, În Încordare mintală, nervoasă și fizică maximă. N-au trecut, cred, două-trei minute și am fugit după băiat: l-am trântit la pământ, am scos bucățica de pâine și răvașul-pretext din mâna lui, mânios, m-am răstit la el să meargă Înapoi la baracă, spunându-i că nu mai am nevoie de serviciile lui. Cu supărare și mirare s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am uitat: era lumină. Erau mai multe lagăre. La un moment dat Încep să se audă zgomote, o hărmălaie de nedescris: deschideau vagoanele și erau țipete, dar țipete infernale - „Heraus, heraus, heraus”, adică „Afară, afară”, ne trăgeau de mâini, ne trânteau, era ceva... Cine făcea acest zgomot? Era așa-zisul grup de comando, În haine vărgate, tot deținuți - era denumit „Canada”. Asta am aflat ulterior. Destul de vânjoși, tineri, ne scoteau din vagoane cu ce aveai pe tine - fără bagaj. Era o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]