3,837 matches
-
va percepe, va memora și va mobiliza organismul ca răspuns la amenințarea externă sau internă. Deși programat genetic pentru sănătate și fericire și înzestrat cu o uluitoare capacitate de refacere și plasticitate, dezvoltarea și funcționarea creierului este dependentă de experiențele trăite. în programarea genetică sunt „așteptate”anumite experiențe. Dacă copilul are parte de tipul de experiențe „cerute”(prefigurate, așteptate) de genom, creierul se va dezvolta conform potențialului. Căile neuronale prefigurate între creierul emoțional și cel rațional vor intra în funcție. Copilul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tipare de activitate (căi neuronale, conexiuni) în dependență cu experiențele trăite de persoană (Glaser, 2007). Neactivarea circuitelor neuronale pre-existente, datorită lipsei de stimulare cu stimulii așteptați, conduce la moartea sau dezactivarea neuronilor. Așadar dezvoltarea și funcționarea creierului depinde de experiențele trăite. „Activarea căilor neuronale influențează în mod direct structurarea conexiunilor în creier. Deși experiența modelează activitatea creierului și forța conexiunilor neuronale de-a lungul întregii vieți, experiențele timpurii din viață ar putea fi cruciale în organizarea modului în care se dezvoltă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a fi avortați, a pledat cu tărie pentru extinderea perspectivei. în acest scop, cercetarea regimului de care a avut parte o persoană în existența ei prenatală se dovedește inevitabilă, deoarece în ipostaza sa de fetus știa să decodifice semnificația experiențelor trăite, cu predilecție a celor de factură traumatizantă. Concretizând, supraviețuitorii avortului trăiesc sub spectrul unei permanente amenințări letale și seamănă cu acei condamnați la moarte, care sunt mereu în alertă și așteaptă o execuție care trenează (Sonne, 2000). Personalitatea lor se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ce nivel se aplică, reziliența se evidențiază prin (Theis, 2001, p. 37): în ciuda unui context cu risc înalt, dezvoltarea persoanei, familiei, comunității este pozitivă; persoana, familia sau comunitatea demonstrează competențe susținute în confruntarea cu stresul acut sau cronic; în urma traumatismului trăit, persoana, familia, comunitatea se vindecă, se recuperează (reabilitează). în lucrarea Psihopatologia adultului, din 2010, Șerban Ionescu evidențiază trei etape în utilizarea științifică, în domeniul științelor socioumane, a conceptului de reziliență. Prima etapă, în care atenția se centrează pe individ, consideră
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în ultimii ani de cercetători. „Resursele interne de care dispune individul implică acțiunea factorilor biochimici (cum ar fi hormonii și endorfinele) și interacțiunea sistemului nervos autonom, a zonelor corticale și subcorticale ale creierului.”(Trudel, Puentes-Neuman, Ntebutse, 2002, p. 166) Experiențele trăite de copil pot modifica substanțial funcționarea creierului, afectând astfel inclusiv fiziologia organismului. Sunt frecvente cercetările axate pe stresul și suferința copilului care au ca element de măsurare nivelul de cortizon, hormon influențat de stresul la care este expusă persoana. Există
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
vorba despre ceea ce în literatura de speciliatate se numește „experiențele așteptate”(Glaser, 2007). Experiențele care au loc, cele reale la care este expus copilul pot diferi de cele „așteptate”, reclamate de dezvoltarea sănătoasă a copilului. „Aceste variații în experiențe[le trăite de copil] pot produce diferențe în structura creierului și chiar și în exprimarea [în fenotip] a genelor”(Stroufe, Coffino, Carlson, 2010, p. 37). Astfel de concluzii drastice cu privire la vulnerabilizarea copilului prin expunerea la experiențe timpurii neadecvate dezvoltării sale au avut
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unei societăți democratice, comunismul din România a fost aruncat în uitarea ce se manifestă sub forma unei aparente lipse de interes, a unei evitări accentuate a oricărei amintiri, în vreme ce cultura cotidiană și comportamentele oamenilor abundau de semnele vii ale traumei trăite. Fuga de amintirile dureroase, manifestată prin diferite comportamente, reprezintă însă un semn al sindromului de stres posttraumatic. Conceptul de reziliență asistată introduce ideea creării unor strategii de susținere și acompaniere a victimelor pe perioada evenimentului traumatic și posteveniment, în scopul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
12 mai 2007 "Domnul Profesor" Recent, am fost implicat într-o acțiune de o deosebită responsabilitate și minuțiozitate pregătirea celei de-a doua ediții a volumului "Diplomați ai României", o lucrare de peste 500 pagini, cuprinzând 150 de nume și destine trăite "în slujba țării". Fiind "diplomat de carieră", cu o activitate în MAE de peste trei decenii, majoritatea celor prezenți în cele 500 de pagini îmi era cunoscută fusesem colegi de studii, de serviciu, de stagii la misiunile diplomatice. Avusesem, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Încheiem cu o observație 37 ce încearcă să surprindă esența întregii dezbateri urmărite, și anume că identitatea este o chestiune ce ține de cogniție, percepție sau reprezentare, este supusă schimbării, este o construcție, dar în același timp este o proiecție trăită, simțită și considerată în consecință extrem de reală și plină de substanță. CAPITOLUL 4 PERSPECTIVE ROMÂNEȘTI ASUPRA IDENTITĂȚII În acest capitol avem două obiective: pe de o parte, urmărim prezentarea unei serii de concepții românești cu relevanță în câmpul teoriilor identității
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în momentul de față cea mai promițătoare pentru dezvoltarea teoretică. Am concluzionat pe baza acestor analize că identitatea colectivă este o chestiune ce ține de cogniție, percepție sau reprezentare, este supusă schimbării, este o construcție, dar în același timp este trăită, simțită și considerată în consecință ca fiind extrem de reală și plină de substanță. În continuare am analizat o serie de concepții românești cu relevanță în câmpul teoriilor identității. Am ales dintre ideile-forță care au făcut istorie în studiul socialului și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cînd credibila filmografă Eugenia Vodă ne regalează cu aplombul ei, companionul de dialog al cinematoarei se arată a fi, de data asta, un nonagenar cu vag accent străin, cu restul de jovialitate ce i-a mai rămas dintr-o viață trăită, sigur, doar în opulente jovialități. Cine-o fi Matusalemul la patru ace? Vreun român din primele valuri ale emigrației? vreun înțelept evreu plecat pe bani grei din raiul comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Este așadar opusă ei în ce privește referința temporală, consistența, înțelegerea (și trăirea). Imaginea mnezică se situează mai exact între percepția reală și conceptul obiectului perceput, într-o ipostază studiată de psihologia cognitivă contemporană ca modalitate de reprezentare mentală a unei informații "trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea (pentru că este amintirea ei). În al doilea rând, imaginea mnezică diferă de reprezentarea inteligibilă, deși confuzia s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dincolo de "părere". Ar fi fost mai bine sau, poate, mai comod să pun diferența în cauză pe seama unei rătăciri a conștiinței filosofice, în așa fel încât să fie cazul să postulez "ceva" precum "datul", "ființa", "lumea", o ființare privilegiată, "lumea trăită" etc. ca fiind începutul însuși, cel a cărui originaritate ar fi dincolo de orice contestație (și dincolo de orice pericol de dedublare lingvistică, logică, ontologică etc., de distribuire de sens către două instanțe, subiect și predicat). Cel puțin începutul acestui demers să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale timpului. Construcția lui C. Rădulescu-Motru din Timp și destin trebuie amintită, și se cuvine a proceda astfel măcar pentru o (altă) dublă semnificație a timpului, despre care vorbește autorul: timpul propriu-zis, care este timpul fizic, și destinul, ca timp trăit. Teoria lui Lucian Blaga despre orizonturile temporale, ca factori ai matricei stilistice, se înscrie în aceeași tradiție a tematizării timpului; și aici avem de-a face cu un timp care are o anume relație privilegiată cu omul, căci matricea stilistică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
M. Merleau-Ponty, atât "analiza reflexivă", potențial solipsistă, cât și "dogmatismul științific" (și chiar cel al simțului comun), potențial obiectivist, ambele unilaterale și departe de adevăr, în scopul atingerii veritabilului "început" al tuturor celor care au ființă în orizont uman: lumea trăită (ca realitate originară). Ar fi acum potrivit, luând în seamă limitarea judicativului la "faptul subiectiv" (la fenomenalitatea mentală), dar pragmatic, al imaginii, să avansez ideea că non-judicativul, în măsura în care poate fi ceva și au fost formulate argumente în favoarea "ființei" sale în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "subiect" și "obiect" nu mai semnifică funcții discursive importante, cum se întâmplă, de asemenea, în fenomenologia merleaupontiană, unde "chiasmul" (care nu are nici o legătură cu distincția dintre subiect și obiect) reprezintă originaritatea oricărui fapt "subiectiv" sau "obiectiv" ca "lume trăită" (monde vécu). Fi-ul însă, spunându-se (arătându-se și descărcându-se) pe sine gândirii înseși care se reconstituie pe sine în sens conceptual, poate juca acest rol; de fapt, el este veritabilul a priori. Sensul unei "cochetării" cu înțelesurile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îmi dau seama că ceea ce contează cel mai mult este să-ți trăiești cu adevărat viața. Sunt multe lucruri urâte în această lume, dar nu contează, atâta timp cât simți că ai încredere și știi că fiecare moment din viața ta trebuie trăit. Asta fac eu, trăiesc, fiindcă am un suflet cu adevărat vesel și cald, viu și măreț. Cu el iubesc lumea, oamenii, lucrurile din jur. Simt că ceea ce contează cel mai mult este prietenia și iubirea dintre noi. Nu cred că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
găsești Într-un loc anume cu istoria și cu povestea lui. Spațiile se confundau cu locurile. Reducând totul În lume - și În univers - la măsurători matematice abstracte, filosofii iluminiști au reușit În mod efectiv să elimine orice sens al experienței trăite. În noua schemă a lucrurilor, tot ce era important era locația și mișcarea. „Dați-mi extensie și mișcare”, a exclamat Descartes și „voi reconstrui universul”21. De aici Încolo, Însăși ideea de loc a pierdut teren și eventual a dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
material nelimitat pentru toți. Așadar, americanii au devenit nu numai cei mai entuziaști discipoli ai teologiei Reformei Protestante și cei mai ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și susținătorii cei mai Înfocați ai autonomiei individului. Datorită atât Îndelungatei lor istorii trăite În spații mai restrânse și mai dens populate, cât și a modului de viață comunal și paternalistic, europenii nu au Îmbrățișat complet ideea individului singur, În măsura În care ea a fost acceptată de americani pe frontiera puțin populată a vastului lor continent
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai complex. Împrumutând din ideea lui Hedley Bull a unui aranjament politic neomedieval, teologul John Milbank, de la universitatea din Virginia, argumentează că ideea „spațiului simplu iluminist” este mult prea limitată Într-o lume densă, stratificată și profund implantată a realităților trăite contrare și suprapuse 63. Spațiul iluminist, cu accentul asupra măsurătorilor abstracte, locației, extensiei și granițelor, nu poate să accepte loialitățile divizate și agendele contradictorii ale comunităților reale care se ciocnesc unele de altele În spațiul În care trăiesc. Milbank sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
orice fanatisme sau totalitarisme mentale și din care a decurs și personalitatea sa de tămăduitor. Astfel, a scos mentalul din umbrele sale către lumina rațiunii, totdeauna cu sobrietate și probitate științifică, pentru ca, astăzi, să putem vorbi de legenda unei pasiuni trăite și permanent înflăcărată de elanul subiectivității sale. Totodată, credința în psihiatrie l-a imunizat în fața neliniștilor profesionale, i-a hrănit rigoarea pozitivă a creației, i-a conferit aura de adevărat magistru. Toate au fost consecință a faptului că a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ion Canalul se înfundă din cauza gunoaielor. Unele verbe pot fi încadrate în această subclasă numai dacă în enunț există un grup locativ: (k) Ion trăiește 100 de ani (inergativ); *om trăit 100 de ani Ion trăiește la țară (inacuzativ); om trăit (toată viața) la țară. Observația că, în engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apărea, a dispărea, a muri, a reapărea) acceptă nominalizarea de tip infinitiv și numai unele, pe cea de tip supin (mucegăitul, putrezitul, râncezitul, ruginitul, trecutul, fermentatul, germinatul, încolțitul, înfloritul, înfrunzitul, năpârlitul, răgușitul, aplecatul, apusul, asfințitul, avansatul, cotitul, rămasul, răsăritul, staționatul, trăitul, zăcutul, ajunsul, alunecatul, aterizatul, căzutul, fugitul, ieșitul, intratul, pătrunsul, plecatul, revenitul, sositul, venitul, ivitul, rătăcitul, apărutul, muritul, stagnatul, prelinsul, asudatul, cursul, izvorâtul, explodatul, transpiratul etc.). Ca urmare a faptului că DEX nu este foarte consecvent în înregistrarea formelor nominalizate, am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
răsăritul, răsărirea A STA Ion stă acasă part. stat, -ă; stătut, -ă nom. statul, starea A STAȚIONA Vehiculul staționează pe trecerea de pietoni part. staționat, -ă nom. staționarea, staționatul A TRĂI Ion trăiește la țară part. trăit, -ă nom. trăirea, trăitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ NEREFLEXIVE A AJUNGE Ion a ajuns la București, Steaua a ajuns în semifinale part. ajuns, -ă nom. ajungerea, ajunsul A ALUNECA Ion a alunecat pe o coajă de banană Agentiv: Patinatorul alunecă pe gheață part. alunecat, -ă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
toate acestea fiind prielnice dezvoltării sentimentului religios și a voinței ferme pentru exersarea virtuților. Perioada adolescenței este perioada sinelui spiritual când individul iese din conformismul infantil, câștigându-și independența de mentalitate, manifestările lui fiind destul de controversate. Adolescența este o perioadă trăită extrem de dramatic de unele persoane. Este foarte bine cunoscută expresia de „ criză a adolescenței” care numește o stare de tuburare somatică, dar și sufletească ce provoacă de multe ori probleme de ordin psihologic, conducând spre hipersensibilizare, respingerea societății, izolare, neînțelegeri
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]