5,540 matches
-
vioi, urmărind fidel drumul improvizat de pădurari. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
propoziție asertotică, univocă, de tipul „Sensul vieții este X“), ceea ce ar urma ar fi moartea termică a sufletelor. S ar ajunge la rețetar și directivă. Nu ne-ar rămâne decât execuția mecanică, stahano vismul etic, înregimentarea. Toți am porni în turmă către un sens comun, fără mister și fără chip. Nu există sens de viață colectiv. 4. Nimeni nu se poate pronunța pertinent asupra sensului vieții altuia. Căutarea și împlinirea unui sens de viață e o întreprindere strict personală. Fiecare viață
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
substanței primejdioase a unor ființe vii care au fost sau au devenit niște inamici. În condițiile în care creșterea animalelor, nerentabilă, va fi dispărut complet, această carne, cumpărată din magazine de mare lux, nu va mai proveni decît din vînătoare. Turmele noastre de altădată, lăsate de capul lor, vor fi un vînat caoricare altul pe cîmpurile întoarse la starea de sălbăticie. Nu se poate afirma așadar că expansiunea unei civilizații care se pretinde mondială va uniformiza planeta. Înghesuindu-se, cum vedem
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
primitive, va apărea o inimă oarecum adevărată, o veziculă pulsatilă. Dar asta mă Împinge iarăși Îndărăt, ca să constat că exista un primordiu de sânge care Își Îndeplinea rolul doar mulțumită entropiei, aceea care egaliza Într’un lichid care scălda Întreaga „turmă“ de celule orice gradient de substanță. Cu o prea mică viteză Însă. Trebuia deci un soi de agitator, o pompă de recirculare, chiar dacă fără o aspirație și o refulare bine definite: „inima“ râmei. Și, culmea, etapa coincide cu formarea unui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câțiva pași mai Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine, Moti, de-mi tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea aia În față? Nici măcar nu citești, ca de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât de competitivă; mai ales că nici nu-și vinde pielea cu una cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa, câinele și-a aflat alt rost: de păzitor al turmei ori țarcului În care omul le asigură traiul cu cele obținute pe ogor ori fâneață. Așa, haita de câini, decimată, controlată numeric cândva de riscurile vânătorii și punerea câte unuia În proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n’aș ști că vorbești serios, dar și că ești un romantic Întârziat, aș crede că ești reîncarnarea lui Richelieu. Acela, cumplit de pragmatic, Încât viața unui om o avea la degetul cel mic, dar care iubea și Îngrijea o turmă de pisici... „Meridian“, 17 august 2001, ora 12,25 39. Bătrânețe haine grele Mi se pare mie, Cristi, sau te pregătești să dai colțul? Văd că nu-ți mai plac pisicile - alea cu ghilimele -, că un teanc de articole, culmea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
superior, specia. Ca orice vânător, zisul parazit constituie o limită În privința proliferării speciei gazdă. Căci, cum pentru siguranța perpetuării speciei, oricare are tendința de a transforma cei doi descendenți ai unui cuplu, necesari Înlocuirii când vor „da colțul“, Într’o turmă; fapt care, dacă nu dezechilibrează compoziția de specii a biosului, sigur mărește excesiv partea biotică a planetei. Vorbeam de complicarea relațiilor biocenotice? Utilă tocmai stabilității vieții pe termen lung? Păi asta nu se poate face decât prin noi specii. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
suport, cu condiția... Dar citiți Evanghelia. Dar, mai Înainte, subliniez că societatea trebuie să obțină un beneficiu din orice activitate; e capitalism sau ce? Mai știu un defavorizat: mediul, Însuși suportul existenței noastre, de a cărui soartă se Îngrijește altă turmă de ONG-uri... „Puls 120“, 27 ianuarie 2003, ora 13,18; 17 februrie 2003, ora 12,36 8. Roșia Montană O fi tăcerea de aur, dar am s’o rup acum tocmai pentru că e vorba de aur, mai precis acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ca aceea care zburdă În curte la Radio Iași. Dar duceți-vă la „Eternitate“ (una de doar 7 ani totuși) - nu de tot, că e prea multă răcoare acolo - care beneficiază din plin de poluarea orașului, doar ca să vedeți o turmă de veverițe care o fac pe cioclii, inclusiv prin culoare: negre de tot Ghidușia le-a rămas Însă, ca și isețimea de tip Chip & Dale: s’au adaptat perfect. „Ticăloasele“. N’au fost În stare să născocească ceva nou. Chit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
recoltă cât mai îmbelșugată. -în jurul datei de 1 iunie din fiecare an, înainte de plecarea oilor la munte, toată suflarea satului se aduna în punctul din care ciobanii porneau în păstorit. Acolo preotul satului ținea o slujbă, făcea o feștanie turmelor, le binecuvânta și le stropea cu apă sfințită, implorând puterea divină să le protejeze, să le apere de sălbăticiunile pădurilor, de animalele răpitoare, de molime, de vânturi, vijelii, avalanșe, ploi, fulgere și trăznete, să dea producție bogată de lapte, brânză
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
apoi le amesteca cu restul semințelor ce urmau să fie puse în pământ pentru recolta anului viitor. CAPITOLUL IV Ciocârliile satului Motto: ...Și să cânți un cântec, Laie, Cum se cântă-n sat la noi, Când se tânguie ciobanul După turma lui de oi. Și să povestească struna, Înălțimilor albastre Vremea lungă, câtă jale, Scris-a-n sufletele noastre. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult se petrecea ; Între stelele de pază Am avea și noi o stea ! (după Octavian
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și să-l facă să vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ion Cotigă, atunci când plecase la armată ca «honved». Fără a rămânea prea mult la Cârțișoara, se îndreaptă spre Câmpia Bărăganului, de unde în 1882 se înapoiază cu cele 500 de oi ale sale, în munții Făgărașului. Iarna, Badea Cârțan trăgea cu turma în satul său. De-acuma nu mai era cioban ca toți ciobanii. El pusese slugi la oile sale, ca să poată să «pască» alt fel de oi. Oi negre pe câmpuri albe. Tot citind în cărțile lui de istorie de unde află
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca însoțitor spre a-i arăta, dar mai ales a vizita redacțiile ziarelor de atunci, Ateneul și muzeele din capitală. Cu sufletul oarecum stâmpărat, dar stăpânit de adânci sentimente contradictorii și tot odată patriotice, Badea Cârțan se întoarce iar la turma sa. III Originea aleasă a neamului nostru pe care Badea Cârțan o descoperă în adevărurile istorice și în cele explicate lui de profesorul V.A.Urechia, îl face să părăsească turma de oi și să-și ia rolul de apostol
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tot odată patriotice, Badea Cârțan se întoarce iar la turma sa. III Originea aleasă a neamului nostru pe care Badea Cârțan o descoperă în adevărurile istorice și în cele explicate lui de profesorul V.A.Urechia, îl face să părăsească turma de oi și să-și ia rolul de apostol al românismului. În dorința de a verifica el însuși aceste adevăruri pentru a putea susține cu tărie în fața celor ce negau sau întunecau origina aleasă și eroică a acestui neam, Badea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
multe mii de volume, Badea Cârțan pleca la astfel de manifestațiuni încărcat de cărți românești; acum însă, după ce biblioteca i-a fost prefăcută în scrum, însuși el era lipsit de hrana sa spirituală. Simțise el, nu-i vorbă, și lipsa turmei sale de oi atunci când renunțase la ocupația lui de cioban, dar lipsa cărților în care vedea lumină și mântuire, se transformase acum într-o neagră durere sufletească. De aceea comoara aceasta de patriotism, simțea el că trebuie refăcută. Începe să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
etapelor”, aflat la Buzău, și au predat armatei române, în cadrul rechizițiilor, 1200 capete de oi și nutrețul strâns pentru iarnă. Pentru stână au reținut doar doi berbeci și treizeci de oi, un nucleu pentru a porni în toamnă, o nouă turmă. La început de septembrie 1877, Cârțan a luat o hotărâre entuziastă: va pleca voluntar pe front. -„Nene Ioane, a spus el lui Cotigă, plec voluntar. Nu pot sta cu brațele încrucișate când floarea țării sângerează. Țara are nevoie de voluntari
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
patimă. Dar după răzmerița din Cârțișoara, musai să plec din Transilvania. Am trecut munții în Moldova, să aflu altă viață. Am stat la o stână. Câtăva vreme m-a uitat făcătura nenorocirilor. Ci într-o zi trecând spre munte cu turma, văzut-am un poteraș ticălos, batjocuirind o muiere tânără. Doi pumni în fălci, i-am smuls flinta, i-am rupt-o în genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
genunchi și i-am aruncat-o în cap. Musai ca să-mi sting mânia. Așa am deschis iar vrana nenorocirilor. Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată, scăpără struna lăutei pe careo ținea la subțioară, ca să viersuiască în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pribegiei ca să se îndrepte spre acele mirifice meleaguri, primii care s-au arătat receptivi a lua parte la această mare aventură s-au aflat și ciobanii din Mărginime ca și cei din Țara Oltului, ce și-au abandonat familiile și turmele ca să se avânte în necunoscut». Existau două căi pe care bunii și moșii noștri se îndreptau spre mirajul aurului înșirat la vedere pentru oricine era dispus săl culeagă. Una cea a pașaportului legal obținut după îndelungi și nenumărate așteptări la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de zile și el nu întâlnește în drumurile lui suflet de om. Singurii săi tovarăși sunt câinii și fluierul prin care-și varsă tot amarul și toată jalea înstrăinării. «Să pasc oile pe munte, numai trei mii și cinci sute Turma-i mare, oi sunt multe, locu-i berc, pustiu și munte ; Plouă, ninge vântu-bate, eu sunt tot cu pușca-n spate. Doamne, cât am ciobănit, oi cu pușca n-am păzit. Că ciobanului i-e dată, bâta de corn ferecată. Iar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acestuia, însă, legenda spune că, la început, Sitna pârâul de argint era o frumoasă fată care trăia cu mama ei în valea cu același nume, la poale de codru. Era crăiasa acelei păduri și-i păzea pe oamenii locului, precum și turmele lor de oi. Într-o zi, la marginea pădurii au poposit hunii. Un tânăr hun călare, ce căuta un izvor cu apă rece, a fost zărit de frumoasa zână, care, cu o singură săgeată slobozită din arcul ei, l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțâind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sărei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace48. În sufletul poetului sună clopoțelul copilăriei despre care vorbea Giovanni Pascoli ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
necoapte... în espresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței, nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei158. În proza Umbra mea acest amor apare pacific și dulce ca ideea eternității, fără nici o cugetare or o dorință nevergină, acest amor era aerul vieței noastre, sărutarea copilărească, dulce, profumată a gurelor noastre, împletirea angelică a brațelor noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]