8,927 matches
-
descoperim că scara - precum aceea descrisă de Benedict în Regulă - nu este doar pentru a urca, ci și pentru a coborî. Ordinea este, astfel, răsturnată: drept, păcătos, copil. Doar așa putem înțelege sensul profundelor cuvinte pe care Domnul le adresează ucenicilor săi, ispitiți de dorința de a face carieră: «dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor» (Mt 18,3). Trecerea de la condiția de om drept la cea de copil a fost
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din Vatican. O primăvară pregătită demult de atâtea peregrinări personale profetice, printre care se evidențiază și aceea a fratelui Charles - cu numele monahal de fratele Marie-Albétic - care a fost un adevărat explorator, mai întâi ca militar, iar mai apoi în calitate de ucenic al Domnului Isus și frate universal ce s-a distins printr-un fel inovator de a fi creștin și de a fi consacrat. Sămânța căzută pe pământul Algeriei cu un secol în urmă, pe 1 decembrie 1916, s-a maturizat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
percepe consacrați. Fratele Charles reprezintă pentru istoria Bisericii un punct de ne-întoarcere, a cărui profeție a aterizat în deșertul Sahara precum un «bob de grâu» (In 12,24). Acea sămânță a putrezit îndelung până ce a adus rod în acei ucenici și ucenice pe care nu i-a avut în timpul vieții și i-au fost dați după moarte, cu un secol în urmă. Într-un anumit sens, viața fratelui Charles a clătinat toate structurile care se considerau de neînlocuit, pentru a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fratelui Charles, care cade la cincizeci de ani de la încheierea conciliului Vatican al II-lea, este o ocazie ce nu trebuie pierdută. Pentru ca aceasta să se poate realiza cât mai deplin cu putință, este necesar ca cei ce se consideră ucenici ai fratelui Charles, în toate formele de viață ce se inspiră din carisma sa, să recunoască că darul oferit micului frate de Duhul lui Cristos cel înviat este un dar universal. Ceea ce ambientele, care se inspiră din spiritualitatea fratelui Charles
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Ioan al XXIII-lea, a cărei profeție de viață și de magisteriu nu numai că nu s-a stins, ci, după zorile Conciliului, pare să devină o nouă zi a felului de a fi bărbați și femei, de a fi ucenici ai Domnului Cristos.
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
timp observa(ia că o metod( subiectiv( de culegere a pove(tilor (i scenelor (n care cercet(torul intervine el (nsu(i, derogînd astfel dou( principii "(tiin(ifice" ale disciplinei: distan(a total( fă(( de mediu (i reprezentativitatea statistic(; 2) Ucenicul sociologic trebuia mai întîi s( cunoasc( teoriile generale ale disciplinei, (nainte de a se lansa (n colectarea datelor, (ndeosebi dup( un procedeu recunoscut că foarte vag, cum este observa(ia; 3) Observa(ia nu servea decît confirm(rîi ipotezelor clar
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pe lume, să nu mai moară nimeni pe lume. Știi, acum fac niște socoteli, nu le-am terminat, că sunt grele, să văd câți ani am de când aplic metoda. Numai pe dușman n-am să-l vindec. Vrei să fii ucenicul meu? Doar ești la medicină. Să studiezi întîi știința mea, și pe urmă să pornim. - Simioane! se auzi glasul ascuțit al Aglaei. - Ssst! făcu Simion către Felix, cu degetul la gură. Să neferim de dușmani. Pentru opera noastră, avem nevoie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unit toți să-mi chinuie hainele,uitați-vă la pantaloni (erau scurți) cum mi i-au decolorat, mi-au bătut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au omorât pe Cristos, lumea a rămas fără Dumnezeu, îmi scriu ucenicii și nu-mi dați scrisorile, asta e scandal, am să reclam împăratului Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
celor ce, solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost apariția unui terchea-berchea. A pășit cu ușurință și inconștiență în încăpere, descins tocmai atunci de la Cursurile Facultății lui de Foraj din Ploiești. Era un străin, un ucenic, un ins misterios, nu făcea parte din Cenaclu. A privit cu nepăsare în stânga și-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Din fute-vîntul acesta va ieși, poate, un excelent ceramist! Între anii 1928 și 1930, Ulpiu Galopenția își deprinde cu adevărat meseria. După primele șase luni, când avansurile doamnei Frefrony încetează, iar dânsa, brusc conștientizată, își ia seama de ce podoabă de ucenic are parte, Ulpiu îți poate menține locul în atelierul din spatele casei exclusiv datorită meritelor sale de ucenic ceramist. Tot ceea ce îl poate duce mintea să facă e să deseneze, prin șopron, pe fundul farfuriilor golite, prin closete, modele de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu adevărat meseria. După primele șase luni, când avansurile doamnei Frefrony încetează, iar dânsa, brusc conștientizată, își ia seama de ce podoabă de ucenic are parte, Ulpiu îți poate menține locul în atelierul din spatele casei exclusiv datorită meritelor sale de ucenic ceramist. Tot ceea ce îl poate duce mintea să facă e să deseneze, prin șopron, pe fundul farfuriilor golite, prin closete, modele de vase. Cu mâinile sale pufoase, vag scandalizată, doamna Frefrony îi mută hainele, lipsite de șic, din camera servitoarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele. Spre malurile de lut ale gropii, nu se îndesa nimeni. Anii treceau pe neștiute. Încet, încet, maidanul se umpluse într-o parte. Nu mai cunoșteai. Se ridicau case
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Erau largi și scorțoase. Ședeau pe el ca doagele. Ori erau scurți pantalonii, ori nu i se mai vedeau mâinile din mmeci. Marfă cusută cu economie pentru câștig. Aglaia se certa cu negustorul: - Potrivește-le oleacă! Le mai dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se răsti la cîrciumar: - Schilod mai ești, parcă n-ai pus pe dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat, vântuI obosea. Se auzea numai fâșâitul aglicei culcate de furia lui, și pe fața bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai în sufletul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai în sufletul pungașilor. Hubăhil îl măsură dintr-o ochire. Ucenicul avea un trup subțire de fată mare și o privire ascuțită, ageră. - De zulit, ai mai zulit la viața ta? se amestecă și Oacă, suflîndu-și nasul. -Da. - O fi găinar d-ăia de ciordește corcovițe și le mănâncă fofeaza... aruncă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de caramangiu și-ai moștenit sculă bună... Focul pâlpâia la picioarele lor, gata să se stingă. Gheorghe mai aruncă un pumn de talaș și lumina crescu. Cerul bolovănos aluneca tăcut peste malurile sălbatice. Culoarea lui se întunecase spre margini și ucenicul văzu primele stele. Mirosea a bălegar încins și se gândi că pe undeva pe aproape trebuie să fie vreo herghelie. Smulse o mână de iarbă afinată și simți în palme sucul ei lipicios. Pungașii nu mai spuneau nimic. Stătuse și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în garanție, să-l învăț, că-i tânăr și-al dracului, pisică, nu altceva. Este, bă guguștuc? Paraschiv râse și-i privi pe fiecare. Îi plăceau ochii bătrânului, care-l bătu pe umăr: - Al meu ești, pută! - Al dumitale, îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
binele... Paraschiv auzi glasul bătrânului, domol și cald. Gheorghe turnă mălaiul și începu să mestece mămăliga. Un miros bun se răspândi împrejur. Oacă urcă sub malul scobit, să mai aducă ceva. In mâna lui Bpzoncea străluci o sticlă albă, lunguiață. Ucenicul îl văzu cum soarbe cu sete, dînd-o peste cap. Beregata lui arsă de soare se smucea repede și cămașa subțire de mătase roșie i se desfăcuse la piept, lăsând dezgolită pielea păroasă, plină de tatuaje. Apoi rachiul trecu din mână
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-ai halit. Să-ți bați copiii! Lui Paraschiv îi era foame. Înghiți cu lăcomie și așteptă să isprăvească și ceilalți. -Bună? -Bună. -Tine de cald? - Ține. - Pâine pe blană! Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmă, șutul a început să se laude că o să-l învețe meserie, să țină minte, că el, Mînă-mică, i-a dibăcit ce-i aia furat și câte altele, de nu se mai oprea. 54 Dar cine să-l știe pe ucenic, ce zăcea în el și ce făcuse la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câmpul Cuțaridei, la drumul Dudeștiului, peste maidane, cu Gheorghe de ajutor. Ceilalți rămâneau în treabă, dacă s-ar fi ivit greutăți. Căruțașii, îi știa Florea, erau cam cheflii și or să petreacă în bordei, bând aldămașul în cinstea mireselor. Numai ucenicul să fie priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]