4,042 matches
-
cărțile și tabla de joc. Am jucat un timp și el a câștigat trei dolari. Apoi John ciocăni la ușă și intră. — Joci un cribbage, John? Întrebă Jack. John Își lăsă pălăria pe masă. Era udă. Și haina Îi era udă. — Plouă? Întrebă Jack. — Cu găleata. Luasem un taxi, da’ ne-am blocat În trafic, așa c-am luat-o pe jos. — Hai, John, vino să joci un cribbage. Ar trebui să mergem să mâncăm. Nu, spuse Jack. Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n picioarele goale pe cărarea care străbătea pajiștea ce se-ntindea mai jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În râu. — Nicolo! Îl strigă Paravicini. Nicolo, un’ te duci? — Nu tre’ să mă duc neapărat, spuse Nick, coborând panta cu casca În mână. Chestiile astea-s enervante ca dracu’, fie ude, fie uscate. Tu o porți pe-a ta? — Tot timpul. Am Început să chelesc din cauza ei. Hai să intrăm puțin. Ajunși Înăuntru, Para Îi spuse să se așeze. — Știi, nu-s bune la nimic, spuse Nick. Mi-amintesc că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în salturi scurte. Toaibă tocmai zvâcnise într-un nou salt, când a simțit o lovitură în pulpa piciorului stâng. „Ce-i asta?” - s-a întrebat, ducând mâna la locul lovit. Și-a retras-o îndată însă, odată cu întrebarea: „De ce este ud pantalonul?” A încercat un nou salt, dar laba piciorului nu l a mai ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă totuși și îl văzu pe rețiar la doar doi pași de el, în dreapta. Văzu că Flamma se năpustea asupra lui cu viteza luptătorului care își dă seama prea târziu de greșeala adversarului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scufundă și nu scapă decît muza lui Shakespeare, deoarece luase lecții de Înot În ocean. Și, În timp ce Will Începe lucrul la A 12-a noapte cu gîndul la femeia iubită, o vedem pe femeia iubită ajungînd la țărm cu rochia udă, apoi pășind cu Încredere pe continent. Începe imigrația. Și nu cu oricine, ci de-a dreptul cu iubita lui Shakespeare, cu cultura. Din neatenție, Statuia Libertății nu se zărește. Dar se va zări În prima scenă din Shakespeare in Love
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul blindat din unitate, țintele bocancilor făceau un plăcut zgomot cazon pe caldarîmul ud, m-am ridicat puțin pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu fi internate vietățile de peste 65 de ani. El, 84. I-au făcut scobutil. Exact ce-i trebuia, că avea și glaucom. De-ar fi scăpat, prin vreo minune oarecare, ar fi orbit. Și-am venit de la dispensarul din creierul ud al munților și l-am amenințat pe-al treilea medic de salvare și ăla s-a speriat și s-a Îndurat să ne ducă dracu’ la spital. În mașină, bunicul n-a scos o vorbă și a privit tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și iubire filială pentru guru-l ei. Până ce, într-o seară, poetul i-a spus că aceasta e dragoste. A leșinat atunci pe terasă. S-a deșteptat, nu știe după cât timp, la el în odaie, întinsă pe pat, cu fața udă. Plutea în odaie un parfum proaspăt de iasomie. Gura continua s-o mângâie și i-a dat atunci acea mantra, apărătoare de păcate. Să rămână pură toată viața, așa i-a spus. Să scrie versuri, să iubească, să viseze și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sufletul meu, deși taina și miracolul din jur mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și mă întorsesem ud până aproape de genunchi. Am stat pe zidul ruinat al casei, pe pietrele acelea amenințate de vegetație, uscîndu-mă. Nu răsăriseră încă stelele, și seara era caldă, cu adieri de eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de umbrelă - dar știa că roșise. Ajuns la câteva case de numărul 4 se hotărî brusc și închise umbrela. - Ești ud leoarcă, tovarășe, exclamă Năstase când îl văzu intrând. Să nu răcești. Poate ar fi bine să iei o aspirină. Dacă nu ai la îndemînă, îți dau eu. - Nu, mulțumesc, nu cred că va fi nevoie. Nu răcesc atât de ușor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acolo... Pantelimon păli, își trecu mâna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o lăsă stânjenit pe genunchi. - Dacă ți-a rămas părul ud, atunci răcești la sigur, spuse Năstase, ridicîndu-se. Să-ți dau o aspirină. Pantelimon o înghiți supus și goli pe nerăsuflate paharul cu apă. - Mulțumesc, spuse așezând paharul în colțul biroului. - Dar știi, nu s-a împăcat cu clima din Suedia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încruntîndu-se. - Dar ce se întîmplă cu d-ta? Pari de pe altă lume. - Au reînceput insomniile, răspunse încruntat Pantelimon. Tovarășul Năstase avea dreptate: am răcit săptămâna trecută. M-a pătruns ploaia și deși mi-a dat o aspirină, părul mi-era ud, mai ales la ceafă, și am răcit. De aceea tot voiam să-mi cumpăr o umbrelă solidă. Poate una din acelea de-acolo, adăugă întinzînd brațul și arătîndu-le. Ieșind din magazin, Ulieru îi spuse. - Dacă n-ai altceva de făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de pe bulevardul distrus de bombardamente. La Chicote era plin. Nu puteai să te-apropii de bar și nici la mese n-aveai loc. TĂiai fumul cu cuțitul, se cînta, erau bărbați În uniforme și mai era mirosul hainelor de piele ude, iar la bar chelnerii primeau băuturile pe deasupra a trei rînduri de oameni. Un chelner pe care-l cunoșteam Îmi făcu rost de un scaun, așa că m-am așezat lîngă un neamț alb la față, slab, cu un măr al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lei - iar băiatul care era cu ea arăta de parcă i s-ar fi potrivit o cravată de elev la colegiu. Nu era un dur. Purta o haină de piele, ca noi toți, de altfel. Doar că a lui nu era udă, pentru că erau Înăuntru dinainte să-nceapă ploaia. Și ea purta o haină de piele și, la fața pe care o avea, i se potrivea de minune. Regretam deja că mă oprisem la Chicote În loc să mă duc acasă, să mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și, ca să zic și eu ceva, mi-am ridicat vocea ca să acopăr gălĂgia și am Întrebat: — SÎnteți de la radio? — Da, a răspuns fata. Deci asta era. Erau de la radio. — Cum te simți, tovarășe? Îl Întrebai pe neamț. — Bine. Și tu? Ud, spusei și el rîse lăsÎndu-și capul Într-o parte. — N-ai cumva o țigară? mă-ntrebă. Îi Întinsei penultimul pachet de țigări și se servi cu două. Fata forțoasă luă și ea două, iar băiatul cu cravata de colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încă trei ore. Au Început prin a mirosi toate pistoalele. Așa aveau să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă era așa de credincios, atunci să se lupte măcar. Se luptă superb și toți Îl admirară, mai ales bărbatul care l-a ucis. Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului său sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pregătise Nick. Nu fi tîmpit, Wemedge. — Bine, Untură. — Bine. Numai nu fii tîmpit. Untură deschise poarta și o luă peste pajiște spre cabană. Nick stinse lumina și ieși, Închizînd poarta În urma sa. Împăturise mîncarea Într-un ziar. Trecu prin iarba udă, sări gardul și, mergînd pe sub ulmii mari, o luă pe strada care ducea În oraș. Trecu de cutiile poștale R.F.D. de la intersecție și dădu În șoseaua care ducea spre Charlevoix. După ce trecu pîrÎul o tăie peste un cîmp, Înconjură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mi-e bine mă duc acasă. — SĂ mîncăm Înainte să plec. — Stai să mă Îmbrac. MÎncară Împreună puiul și apoi cîte o felie de plăcintă. Nick se ridică, apoi se așeză-n genunchi și o sărută. Trecu prin iarba udă și apoi urcă spre camera sa, pășind cu grijă ca să nu scîrție podeaua. Era bine să fie În pat, pe cearșaf, să se Întindă cît e de lung și să-și cufunde capul În pernă. Bine În pat, confortabil, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să plec, spuse. PĂi și de ce trebuie să plecăm? Nu știu. Dar trebuie. Apoi coborîrĂm și taică-meu duse scara În magazie. Am dus toate lucrurile pe doc. Barca cu motor era prinsă dincolo de el. Husa, motorul, scaunele, toate erau ude de rouă. Am dat husa la o parte și am șters scaunele cu o cîrpă. Tata a luat toate bagajele și le-a pus la pupă. După aia am desfăcut ancorele de la pupă și de la proră, m-am urcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e rău cîteodată dimineața. — Da? — Sigur. Și ce face ca să-i treacă? — Exerciții, gimnastică. — Ei, tre’ să fac douășpatru de paturi. Poate că asta-i soluția. După ce a Început să plouă, ziua pe tren a devenit foarte lungă. Ferestrele erau ude, așa că nu mai vedeai bine ce-i afară și, oricum, ploaia le făcea pe toate să arate la fel. Am trecut prin multe orașe și orășele dar ploua peste tot, iar cînd am trecut rîul Hudson prin Albany ploua deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
multe orașe și orășele dar ploua peste tot, iar cînd am trecut rîul Hudson prin Albany ploua deja cu găleata. MĂ dusesem În vestibul și George deschisese ușa, ca să văd mai bine dar tot ce puteai să vezi erau pilonii uzi de oțel ai podului, ploaia căzÎnd peste apele rîului și trenul picurînd de apă. Însă mirosea frumos. Era o ploaie de toamnă și aerul proaspăt mirosea a lemn și a fier ud și simțeai că-i toamnă. În vagon mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dar tot ce puteai să vezi erau pilonii uzi de oțel ai podului, ploaia căzÎnd peste apele rîului și trenul picurînd de apă. Însă mirosea frumos. Era o ploaie de toamnă și aerul proaspăt mirosea a lemn și a fier ud și simțeai că-i toamnă. În vagon mai erau o grămadă de oameni, dar nici unul nu părea prea interesant. O femeie frumoasă m-a rugat să mă așez lîngă ea, dar pînĂ la urmă s-a dovedit c-avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]