13,247 matches
-
foarte mult păr pe piept, era fierar-potcovar (țigan românizat) și obișnuia să lucreze gol până la brâu și plin de funingine de la foale; Găzaru (Laie Teșcuț) - în tinerețe fusese negustor ambu¬lant de gaz; Ghița Primita (Ghița Hereșanu, Ghița lu’ Dudeș) - umbla noaptea (se pare că era somnambulă) și adeseori vorbea singură, fără rost; Gospodaru (Laie Bășoi) - atunci când era întrebat ce mai face, el răspundea invariabil: „Ia, oite, ce să fac, gospodăresc, gospodăresc!”; Gura Nenii (Nicolae I. Fetelea) - în tinerețe așa alinta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
dânșii și-mprejur tot lumina. Dar din cer, aprinsul Soare galben foc de gelozie luă Luna și pe boltă-o țintui el pe vecie, Iar pe ciobănelu-acela, botezându-l Dragobete îi dădu pedeapsă ca să fie-ndrăgostit de fete. Și să umble după ele Chinuit mereu de dor, Din sfârșitul lunii faur Până-n miez de mărțișor. Iar povestea lui mi-a spus-o la fereastra mea, în munte, un hulub ce-avea o pană fermecată pe-a lui frunte, Care îndemnat se
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
inima mea nu te primesc. Căci nu mai vreau ca odinioară, Trădarea din nou să o trăiesc. Aceeași pași ce altă dată, Cu dor spre casă ta m-au purtat, Nu vor mai reveni vreodată, Pe drumul pe care am umblat. Chiar dacă gura ta zâmbește, Zâmbetul îți este trist,forțat. Lumina-n ochi nu-ți strălucește, Chipul tău de-acum ,e viciat. Tu haina de-n grabă ți-ai schimbat, Sub ea nu-ți poți piti conștința. Căci sufletul tău e
TU AI TRĂDAT... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366546_a_367875]
-
opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
și moral și, mai ales, afectiv. “ ALEXANDRU C. LUNGU ,,Somnoroase iluzii se desprind din cochilii, Mi-e târâșul fierbinte și pământul e gol, Se preumblă-ntre coarne un parfum de camelii Prinse-n sticla de gheață într-un val rostogol. Umblă melcii lumină să-mi dărâme tristețea, În hățișul de ierburi fire lungi se-nroșesc Se urzește în cercuri steaua mea și franchețea Pe o salcie urcă în vârtej diavolesc. Duhuri strâmbe mi-arată cât de lungă-i cărarea, Sacrificii mărunte
DUMITRU BRODETSKY de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366621_a_367950]
-
ca forță interioară de a-și descrie cu acuratețe sistemul propriu de coordonate și limitele. Două lumi, spunem noi, care, în loc să se intersecteze în destul de multe puncte comune majore, se chinuiesc din răsputeri să meargă în direcții profund contradictorii. „Noi umblăm după modele străine, spre niște zone care nu au nimic de-a face cu noi din punct de vedere structural. Nici ontologic. Ne ploconim la modele din afară, de unde am adus drogurile, dezbrăcările, căsătoriile între lesbiene, între homosexuali, toate smintelile
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
se încheie tot acolo, cu un simbolic și dureros catren, preluat dintr-una din poeziile proprii, ilustrând tristețea și însingurarea de care, prin forța Destinului, a avut parte: „Azi tăcere-i în amurguri, Plâns de frunze fără ram, Norii care umblă singuri... Eu, în gânduri te mai am!” Dragășani, 5 august 2013 Emil Istocescu Referință Bibliografică: Note de lectură de Emil Istocescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 974, Anul III, 31 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
nemulțumit de întrega discuție, dar pornit mai ales împotriva lui Abel) Poftim de ce-i în stare tontul! Stând toată ziua lângă vite precum măgarul între oi, el crede că-i un stup de minte. Cum de pământ s-a săturat umblând cu turmele haihui, privește zi și noapte cerul de parc-ar fi moșia lui. Dar l-aș vedea să stea pe brazdă și să lucreze cum fac eu; atunci de stele nu i-ar arde, ci patul l-ar căta
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
se încheie tot acolo, cu un simbolic și dureros catren, preluat dintr-una din poeziile proprii, ilustrând tristețea și însingurarea de care, prin forța Destinului, a avut parte: „Azi tăcere-i în amurguri, Plâns de frunze fără ram, Norii care umblă singuri... Eu, în gânduri te mai am!” Dragășani, 5 august 2013 Emil Istocescu Referință Bibliografică: Note de lectură de Emil Istocescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 974, Anul III, 31 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
sine ca pe o enigmă, un fragment înstrăinat de „sursă” și aflat într-o continuă destrămare. Duioase explozii de puritate, limbaj muzical și o exprimare elegantă a emoției se desprind din versurile ce urmează: „De ce te temi? / că muzica îți umblă prin păr / silabisind ca o harpă în noapte / știute, nevrute sau neînțelese?/ de ce te temi / precum ai spus prima șoapt/ prin întâiul săru/ ca o-ntâmplare sculptată în soare, / că sunetul s-a făcut pământ/ tot mai greu și mai
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
tocmai din pricina Beției de Lumină, năucitoare! Un singur poem convinge, nu prin Lumină ( Nimic nu ar mai convinge, prin Lumină, după Inițierea din Lacrima de Diamant!) - ci, tocmai, prin durerea regăsită, reluată, retrăită... (poemul „Desculți” p. 131): „Fratele meu Sufletul/ umblă desculț!/ Și mă întreb/ în Biserica nașterii: pe ce mai călcăm, Doamne?/ că, uite, am venit/ să ascult tăcerea,/ cu tot Cerul în mine” (p. 131). Da, este consemnată, clar, criza celui care conștientizează că a ajuns la capăt - indiferent
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
viață, din nou, a simțurilor. Ne învârteam în cerc, călcând apa și pregătind un nou moment erotic. Preludiul se realiza prin săruturi sărate de la apa mării și prin îmbrățișări în apa care ne răcorea trupurile din nou înfierbântate... Mâinile noastre umblau libere pe trupurile goale, când pe deasupra apei, când prin zonele erotice, pentru a ajunge la clipa când corpul singur își va cere drepturile sale. Am adus-o ușor lângă barcă, iar ea s-a sprijinit cu o mână de copastie
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
Al unui singur poem". Un amestec de patetism reținut și euforie străbat întreaga retorică a autobiograficului, emoția e ținută sub control, erosul e cunoaștere și încordare, iar credința încă nu și-a stabilit sensul: " În zdrențe de purpură/ Biserica mea/ Umblă desculță/ și fără cămașă". Melancoliile nu s-au eliberat de vină, nostalgiile sunt încă vulnerabile, inadaptarea e refuzată. Realul e developat în imagini încărcate de gravitate, când cu încruntare moralistă, când cu detașată înțelegere: "Trag viața în piept / Ca pe
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
Toate Articolele Autorului mă sfâșie suflet arămiu mă atinge cu sânge pe tâmplă de praf nenoroc mai bate și vântul alunec pe boabă - destin prea flămând presimt cum nu doare o viață prea slută amestec de negru prin mine tot umblă o șansă mai doarme în pragul ființei ce speră ca piatra să crape-n nevoi o teamă mă naște răsare prin verde un negru de înger mă calcă prin ploi sfârșit mai departe lumina nu strigă sfârșit mai aproape tăcerea
SFÂRŞIT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366724_a_368053]
-
obișnuit creației folclorice universale, folclorul copiilor se apropie mult de fabula cultă: Un țânțar milionar Venea de la dispensar Și urla cât putea Că îl doare o măsea. Și de-atunci și de-atunci, Vulpea-i cu papuci. Ursul cu nădragi Umblă după fragi. Foarte interesantă este și prezența motivelor baladești cum ar fi acesta, cules de pe meleaguri tulcene: Sus în vărful muntelui E castelul Domnului. Domnul are o fetiță, O fetiță-garofiță. De frumoasă ce era Ilenuța o chema. Într-o zi
FOLCLORUL COPIILOR de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366718_a_368047]
-
se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau sa tragă spuza pe turta lor, să profite cât mai mult de întuneric, umblând cu mâinile lor curioase și neastâmpărate pe sub fustițele copilelor, cu voia sau fără voia acestora. Așa s-a întâmplat și cu Ana, când un băiat a încercat să facă acest lucru pe la vreo treisprezece ani. Cum a simțit mâinile acestuia
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Ia zi Ano, cum a fost cu mutul lui Cotrocea? Întrebă ea, râzând în hohote. - Cum să fie! Încercă să răspundă Ana, printre sughițuri. Când s-a lăsat întunericul, hop și el mai întâi că mă ia de după umeri, apoi umblă cu o mână pe la pieptul meu și, dintr-o dată, hop că bagă mâna sub fustă, între picioarele mele. - Și tu ce-ai făcut? Continuă ea interogatoriu, râzând cu plăcere. Ia auzi, mutul dracului! o făcu pe indignata Eleonora. Cine se
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DOAR VÂNTUL ȘTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 199 din 18 iulie 2011 Toate Articolele Autorului prin sânge piatra plânge prin cer norul desenează destinul prea strânse rădăcini de mijloc cuprind timpul petrecut prin degete și gând atâta liniște într-o
DOAR VÂNTUL ŞTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366736_a_368065]
-
doi de ce noaptea visul e viu de ce îneci privirea în povești și spunem că valul ne strigă pe nume ne strângem în cerc suspine în ritm și zborul e pal privește pustiul doar vântul ne știe prin gând să ne umble o panză mai țesem de viață cu urme sorbim mistuirea iubirii în ploi trecătoare flămând este pasul ce arde zăpada mă caut prin tine în timp să mă am puterea din munte un gram absolut de magie din punct și
DOAR VÂNTUL ŞTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366736_a_368065]
-
arde zăpada mă caut prin tine în timp să mă am puterea din munte un gram absolut de magie din punct și din reazem de alb Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință Bibliografică: Doar vântul știe prin gând să ne umble / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 199, Anul I, 18 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DOAR VÂNTUL ŞTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366736_a_368065]
-
apoi dădu a lehamite din mâini: “Să facă ce vrea! Că mie mi-a tocat destui nervi degeaba!” Câteva zile să se fi scurs, când într-o seară, începu o furtună. Nu părea să fie ceva de temut, dar Eber umbla ca un bezmetic pe punte, cu mâinile în cap. Talestri se retrase devreme în camera ei și începu să împletească o pătură. Corabia se unduia tot mai puternic printre valuri, scârțâind din toate încheieturile. - Pirațiiii! se auzi vocea disperată a
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Nu-mi pasă că te distrug în mod cumplit. Fără pricini anume, aprig te-am calomniat, Gelos, ceartă o porneam cu glasul răgușit, Crunt, cu urâte vorbe, te loveam necontenit, Urlam la tine că dementul, eram desuchiat. Pe cărări ascunse umblam beat, dus si-aiurit, Nervos soseam acasă și iarăși țipam înfuriat, Baguiam fleacuri din zori și până-n asfințit. Suferind cumplit, tu tăceai. Eram contrariat, Dar continuăm să clocotesc. Sunt un smintit, Ca un fraier, din viața mea te-am concediat
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]