4,205 matches
-
plăpumioara, picioarele-i zvâcnesc ca unei broaște de laborator. Încă de când era bebeluș, Emily nu suporta să fie Învelită. I-am cumpărat un sac de dormit din acelea cu fermoar, dar atât s-a zvârcolit În el și și-a umflat obrajii precum zeul vânturilor din colțul hărților vechi, Încât a trebuit să mă dau bătută și să-l dăruiesc altcuiva. Chiar și-n somn, când fața fetei mele e Îmbujorată ca o piersicuță, tot poți distinge acea proeminență hotărâtă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
numește Vitality și are o culoare radioactivă de lămâie verde. Dau drumul la o apă insuportabil de fierbinte, atât de fierbinte Încât, când mă bag În cadă, corpului meu i se pare pe moment rece. Stau pe spate, cu nările umflate deasupra apei, ca un aligator. Mă uit la femeia care dispare În oglinda aburită de lângă mine și-mi zic că ăsta e timpul ei, doar al ei, singură, cu excepția dinozaurului Barney stingher pe care nu l-a observat, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
timp petrecut Împreună. De când ne-am Întors de la părinții lui Richard, de fiecare dată când ies pe ușă, parcă ar fi copiii din filmul Trenul salvator conducându-și tatăl care pleacă la Închisoare. Fața lui Ben e un balon roșu umflat de neliniște. Iar Emily a Început iar să tușească noaptea În modul acela oribil - se agită până când i se face rău. Când i-am spus asta Paulei, căutând consolare, ea mi-a zis: „Vrea doar să-i dai atenție“, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ziua lui Emily. Iată deci Întrebarea: să-i spun sau să nu-i spun că sunt mamă (evident, singurul context În care acest lucru ar putea fi o revelație rușinoasă). Un castel săltăreț este... E un castel pe care-l umfli și pe care sari În sus și-n jos. Pentru ziua fiicei mele, trebuie să nu uit să Închiriez unul. Adică, nu durează nu știu cât, dar de obicei, până-mi aduc eu aminte, e prea târziu. —Ai un copil? Pare interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
După ce mă spăl pe mâini, Încercând să Îndepărtez mirosul de vomă, mă duc În camera de zi, unde Richard s-a prăbușit pe canapea cu suplimentul de duminică În formă de cort pe ochi. De fiecare dată când respiră, Îi umflă sânii Madonnei, a cărei poză se află pe prima pagină, deasupra unui titlu care spune: „De la virgină la mamă binecuvântată“. Poate ar trebui s-o sun pe Madonna pentru o discuție ca de la mămică la mămică despre cum să cureți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o spui lui Rod Task, exact cu cuvintele astea. O, Dumnezeule, ce s-a Întâmplat? În raza de lumină pe care o aruncă ușa deschisă În stradă, văd brusc că Momo e plânsă. Mă șochează să văd fețișoara aceea perfectă umflată de plâns. — Îmi pare rău, spune ea și-atât, căci faptul că a vorbit a declanșat o nouă repriză de plâns. O bag Înăuntru și o duc În bucătărie până-l duc pe Ben sus, În pătuț. O alergie virală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca-i milenară și fără a ține seama de oameni, locuri și animale se revărsa peste maluri, peste lunca mănoasă iar Înainte să ajungă la casele satelor, umplea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pantalonilor „buni cu cari merg la feti” și lua numai două „bumboani cu lapti”, mulțumea Întorcând spre Ionel ochii săi mari, cu gene lungi și interesați de cunoaștere și apoi cele două bomboane poposeau direct În guriță pentru a-și umfla obrăjorii ca moș Măguță din bantă, cel cu „primul”, lăutarul iubit de toată lumea și excelent imitat de bunicu’ Ghiorghi atunci când lucra la roată. Nimeni nu imita mai bine solo-urile baritonului-prim ca bunicu’ Ghiorghi: Pu, ru, ru ruuu... Poro-roro-roro-roro-roro... Ionel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mâna Maricuței și mulțumesc, Mariniței! Drumul s-a lărgit vizibil, iar În stânga sa se Întindea un șes imens, cu iarbă scurtă și bogată și cu un steag dacic alb, așezat În vârful unui stâlp Înalt și pe care vântul Îl umfla mereu. Erau un aerodrum, așa cum va afla mai târziu. Au trecut pe lângă o moară gălăgioasă, ascunsă Între pomi și stufăriș, și lăsând drumul mare, au urcat un drumeag lateral, o uliță strâmtă și pe la ceasurile amiezii, când oamenii sunt plecați
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor Olaru că nu-i premiant „Îi puni chelea pi băț”, perspectivă foarte neagră și În timp ce-și imagina cum rămâne fără piele, În ce mod Îi va fi luată (așa cum au procedat cu porcul GhițăBaiazâd sau va fi umflat cu „țăghia”, ca pe un balon ș-apoi ...puff și ...gata!), cum va fi ea Întinsă și pe ce fel de băț, zise: Cred că ai dreptate! Marinița Începu metodic, foarte Încet, delicat și frenetic să-i arate „inteligentului” cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i se umfla la intervale de zece secunde, ca și cum, În mod inconștient, se priva singur de aer. ZÎmbi cu blîndețe, dar aproape distant, ca un stăpîn care Își amintește În treacăt zilele fericite petrecute alături de răposatul său animal de companie. Luă un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o provocare violentă. — Bobby... mai sînt și alte fete ca Laurie Fox. La fel de drogate și la fel de trăsnite. Cred că-i plin de ele În Fuengirola. — Charles... nu intra În panică, spuse Crawford cu voce joasă. Îi revenise simțul ironiei. Își umflă umerii ca un boxer și rînji privindu-și mîinile zdrelite, adulmecînd sîngele. — Nimic nu se compară cu un reflex violent din cînd În cînd, care să-ți regleze sistemul nervos. Nu știu de ce, dar Sanger ăsta mă scoate din pepeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub ochii ce îi deslușiră linia dintre sâni. Se aflau într-o casă necunoscută și era vară, iar vântul umfla draperiile de mătase de la ferestre. Omar se uită la cireșele de pe masă și apoi iar în jos, la acel făgaș al pierzaniei, desenat între sânii fetei. Doar își strânse ochii și făcu să alunece tot în el ca într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
caute și să mai întrebe de ea, iar Veterinara, despre care știa de acum că citește gândurile, zise cu voce tare: — Am aflat că m-ai căutat de mai multe ori. — Ei, nici chiar așa, îi răspunse. Godun, câteodată, mai umflă vorbele. Pe urmă își zise că a făcut rău, fiindcă nu i-a spus adevărul. Se ridică în picioare și se duse cu ochii în urma ei, până când dispăru de pe linia câmpului. Max-Dinte părea cel mai școlit, dar și cel mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bărbatul o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea... Haide, că avem treabă. Și se urcă și el. S-au oprit tocmai în câmpul Dudeștiului, la un tăinuitor mai vechi. Erau albi de praf. Au bătut în poartă. A ieșit o huidumă de om, atunci sculat, cu ochii umflați de somn, într-o cămașă lungă, întrebînd: - Care ești, mă, acolo? - Eu, Cocîrță, am adus niște gloabe, zise Gheorghe. Gazda se scutură puțin, căscă și deschise leneș poarta grea de lemn. - Devreme o mai luarăți azi! spuse, și Paraschiv îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz și, înainte de a pleca la târgul Oborului, băgase și câte o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-ați umflat ca să pară mai grase, lasă, că vă știu eu... Pungașii se apropiară ca și când nu-l cunoșteau pe Cocîrță. Florea, care era mai îmbrăcat, făcea pe niznaiul: - Da ce-au cârlanele astea, că ți-e mai mare dragul! Eu am târguit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâinile sale. O mie de ochi, negri și buni, îl priveau, și parlagiul înțelegea graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a trezit din visări. Vântul umfla firmele negustorilor și s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alături! - N-aș crede! E crudă, miroase a lapte. - Ce lapte, huiduma dracului, nu vezi ce-i iese din gură? Ningea mărunt și nu era frig. Ăl bătrân se săturase de atâta ședere. Poterele îi mai slăbiseră și ieșiseră să umfle câte un portofel prin tramvaie. Se împărțiseră, să nu-i vadă lumea grămadă, să-i miroasă comisarii. Sandu-Mînă-mică plecase cu ucenicul pe Grivita, să-l învețe cum se blătuiește o moară fără bătaie de cap. Paraschiv, tăune, nu știa să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]