4,931 matches
-
mai profundă realitate a firii umane”, de temperament. Și, cu această „realitate” Înnăscută, trebuie să „ținem cont”, orice „pervertire” sau „ascundere” a ei ne poate aduce pagube considerabile În munca noastră atât de ciudată, de atipică. Respectând proporțiile, cu toată umilința neprefăcută, mă Înșirui, mă recunosc a face parte dintre „fantaști” și „sangvini”, care, evident, numără și valori de-al doilea ordin, eu i-am numărat pe câțiva dintre cei mari doar pentru claritate didactică. Și eu - pentru a reveni la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se schimbase brutal și că, dacă voia să reușească, trebuia să urle, cât mai convigător, cu lupii momentului! Prost pregătit, repet, de a Începe o carieră În marele imperiu al culturii germane. Nu, nu mă supărau micile și multiplele servituți, umilințe, insistențe, care se cer oriunde și mai ales În orgolioasele metropole ale culturii vest-europene, unui candidat la gloria europeană; nu, am satisfăcut aceste servituți, apoi, la Paris, unde, În ’83 am reușit să public la una dintre cele mai prestigioase
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
continuă și azi, iar populațiile vexate ale Europei, care au suferit indirect, dar uneori teribil de direct și de brutal, aroganța hitleristă, au trebuit, la mai puțin de două decenii după uriașul prăpăd și după Îngenunchierea Germaniei În praf și umilință absolută, să-i vadă pe „aceiași Nemți” cutreierând Europa, instalați la bordul arogantelor lor Porsche sau Mercedes, plătind hoteluri luxoase cu marca lor, Încă o dată moneda cea mai stabilă, mai credibilă. Iată, dacă am compara o comunitate, În reacțiile sale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
voit-o eu! Deși extrem de sărac, locuind Într-o cameră cu chirie oferită mie cu amabilitate de scriitoarea de origine evreiască Maritza Foldes, primind, cu oarecare regularitate, o extrem de modică sumă drept Împrumut de la Fondul literar, prilej de nu puține umilințe În fața funcționarilor Uniunii și mai ales a cerberului Fondului literar, fostul ofițer de securitate Traian Iancu, trăind mai ales prin grija afectuoasă și materială a mamei mele sfinte, care, deși extrem de contrariată de cariera cu urcușuri și coborâșuri fulminante a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uimit cu siguranță multe spirite sceptice și snoabe din capitala Franței, care, cum o spuneam, ne proiectează nonșalant Într-un spațiu cultural cvasi-necunoscut - prima, față de valorile vest-europene. Tinerii scriitori de azi sunt măcinați, la modul propriu, de angoasa, poate de umilința faptului că o literatură modernă ca a noastră nu primește girul Occidentului. Aproape o nevroză, care se exprimă mai ales prin ceea ce aș numi „sindromul absenței premiului Nobel”, dar și prin acuzele pe care ni le aruncă nouă, cei care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pus-o și eul meu călător, nesigur și disperat uneori, pe Întinsul unor jumătăți de noapte: de ce mă Întorc mereu „acolo” unde cărțile mele sunt scoase din biblioteci cu fiecare nouă apariție, reușită după ani și sute, mii de eforturi, umilințe și, mai ales, cheltuind enorm din rezervorul de răbdare al psihicului meu, tentat nu rareori de nevroze secunde și multiple și unde - unii, nu puțini - pe care i-am ajutat În „zilele fericite sociale”, pe care i-am primit În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-lea, s-a creat și organizat suflul și conștiința națională, cele În jurul cărora s-a dus lupta, atât cât s-a dus, pentru salvgardarea valorii și a demnității creatorului sub comunism - sunt lăsate să lupte cu false obstacole financiare și umilințe infinite, de ce mulți scriitori trăiesc În sărăcie și vocea lor este Înăbușită de vacarmul unor ziare de bulevard, ce se doresc „a patra putere” sau de televiziunea națională, unde ei nu sunt chemați, o televiziune care În loc să informeze și să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de motive afunde, iraționale, cele care dictează și atitudinea În fața vieții și a morții. Cioran, deși o natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie senin Îndurate În lupta pentru a se impune nu numai Într-o limbă extrem de orgolioasă, dar și Într-un gen În care fancezii sunt absolut dominanți, chiar și față de marile culturi străine - eseul! -, Cioran, sunt convins, făcea parte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
comparând-o cu aceea, evident, mai veche și mai Înaltă a Apusului, mai norocos decât noi. Noroc... ce Înseamnă cu adevărat noroc; În cultură, mai ales? Numai... geografie, cum suntem adesea Înclinați s-o credem În momente de restriște, apăsare, umilință istorică, cum ni se Întîmplă cu o regularitate ce ne Împinge spre un fatalism și practici expeditive? Oare norocul unei națiuni seamănă Întrucâtva cu norocul unui individ? Ni s-a părut totdeauna excesivă ideea; de exemplu, unui Nae Ionescu, pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu câte eforturi și drame - „Înainte”! Calmul necesar pentru a ne contempla trecutul apropiat și a extrage din el, dincolo de indignare sau furie, acele Învățăminte care sunt mai bogate decât credem, chiar dacă vin dintr-o epocă „a rușinii, penuriei sau umilinței”! Oricum este trecutul nostru și zeii - deoarece zeii există sau...există uneori sau doar pentru unii, norocoși sau nu! - capricioși ca și trecutul, nu rareori ascuns, misterios, pot să ne arate, să ne dezvăluie chiar, nu puține „secrete” ale lumii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
printre țările din Est, relațiile sale cu corifeii „lumii a treia” Îl făceau extrem de interesant pentru cancelariile puterilor politice. Și, mai ales, cele cu lumea arabă; odată cu răsturnarea sahului Iranului și cu formidabila Întoarcere a „mulahului” Khomeini În Iran, cu umilința pe care a Încasat-o Jimmy Carter vrând să-i elibereze pe diplomații americani Încarcerați În propria lor ambasadă și, mai ales, pornirea acelui ciudat fundamentalism musulman, un nou război al religiilor, o provocare adusă Vestului bogat și orgolios era
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
România” cu sensul „mi-este rușine de România”, alimentat În primii ani după revoluție și de unii intelectuali de vârf (tânărul și sagacele Patapievici, printre alții!Ă, care au descoperit cu sârg În istoria națională pete și mari lacuri de umilință, Înjosiri penibile, inomabile sau lașități jalnice de tot felul, folosind libertatea de exprimare și de publicare Într-un singur sens. După bucuria de nesuportat a revoluției, a răsturnării instituțiilor și vârfurilor statului polițisto-ceaușist, a apărut „trezirea” În aerul rece social
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână gigantă, contemplat ca o insectă sau aruncat, cu un dispreț binevoitor, pe o pajiște vecină!... Dar exilul, din sublim, pedagog și inamic, poate deveni și părinte; unul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
învins. Indiferent de valoarea celor promovați în urma unei întreceri de care depinde o existență și o literatură mi se pare indecentă această expunere intimă de argumente. Spun intimă, căci se petrece într-un anonimat desăvârșit și implică o stare de umilință la care scriitorul matur ajunge după ce a dobândit un statut la care are dreptul prin forța scrisului său. A obliga scriitorul la concurs, iată o idee străină esenței artei scrisului, potrivnică oricărui spirit dezlegat de servituți mărunte. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Simultaneitatea dinamică, De ce totuși Eminescu și Einstein stăruie obsedant pe ideea modernității poetului. Să ne intre bine în cap! Pentru a-și susține teza, criticul recurge la intransigență, la demonstrație febrilă și la ironie. Recurge și la alte strategii: simulează umilința, își exprimă respectul pentru adversari, se repliază pentru un atac decisiv cu toate probele pe masă. Adio. La Eminescu e o ripostă dată lui Virgil Nemoianu care ne somează să ne lepădăm neapărat de Eminescu, pentru că e "învechit" rău și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
435). În caz contrar, întâlnirea dintre poet și cititori ar fi ratată. Dar cea mai spectaculoasă demonstrație (la acest capitol) este aceea legată de "bacovianismul originar" al lui Titu Maiorescu. Dacă Poetul venea direct din condiția de Cenușăreasă, asumându-și umilința acesteia ca mască pentru cei din jur, viitorul "spiritus rector" venea din poziția de Prințesă, asumându-și masca de aristocrat. Eroii lui Caragiale din O scrisoare pierdută sunt văzuți de Eugen Ionescu "din perspectiva unei crize umane ireversibile". Dacă Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desfășurat sub zodia "complexului Cenușăresei"", care e o poveste romantică, desigur. Ambiguitatea e aici remarcabilă, fiindcă nu știi cine și-a jucat mai bine rolul: poetul sau critica? Cel dintâi pare a se fi conformat întru totul măștii prin tăcere, umilință, anonimat, ascundere în provincie (la periferia existenței) și culoarea cenușie luată ca blazon al cărții sale fundamentale Plumb, chiar prin titlu. El însuși se va defini ca "poet de plumb" (op. cit., p. 42). Perspectiva pe care o conferă autorul critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este lăsat în suspensie, totul este confirmat de realitatea textelor. Într-adevăr, textul și contextul poeziei bacoviene adeveresc demonstrația. Criticul și meticulosul cercetător băcăuan Constantin Călin a alcătuit o biografie, care anulează multe dintre miturile despre poet: sărăcie, boală, marginalizare, umilință, alcoolism, probabil consum de droguri. Nimic din toate acestea: George Bacovia a fost un om sănătos, în centrul atenției, aproape bogat, iubit exagerat de mama în copilărie, deloc consumator de băuturi alcoolice (decât în limitele decenței burgheze), departe de orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căreia, cu un talent literar excepțional, Theodor Codreanu îi trasează harta aproximativă de univers necunoscut. Câteva coordonate ale acestui nou, pentru descoperitori, univers, fac obiectul celor 5 capitole și 49 de subcapitole. Cel dintâi, "Complexul Cenușăresei" decriptează aparenta, trucata, mascata umilință a operei bacoviene, dar și a omului, dispus să joace un rol, de fapt rolul geniului decăzut în banalul existențial. Schema preluată este aceea întâlnită în basmul "Cenușăreasa". Bacovia, conștient de joc, de farsă, de mască, se preface până păcălește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea mai bună calitate De la istorie, politică și literatură, Basarabia sau drama sfâșierii. O lucrare armonioasă semnată de Theodor Codreanu. România a avut și va avea până la sfârșit un destin tragic, exacerbat de acest dar dumnezeiesc de a excela în umilință. Basarabia a stat o vreme dreaptă. Basarabia nu va mai fi niciodată România. Timpul predă cel mai bine lecții de uitare, iar românii, au această șansă unică de a se adapta relativ repede la noul context social și politic. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
văzută de Eminescu înscrisă în "sâmburele românismului", în ceea ce poetul numea arheu. Nimeni nu s-a exprimat mai optimist în privința viitorului Basarabiei decât acest geniu acuzat de "pesimism". Românii n-au reușit să facă nimic în tot acest timp. Doar umilințe și deznădejde. Critică națiune. Se dezmembrează pe zi ce trece. Nu cunoaște evoluție, doar nostalgii, pentru stări poetice, cuvinte frumoase, spuse de Eminescu într-o epocă, în care gaura dintre Occident și Orient nu era încă acoperită prin voluntariat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
circulă prin arterele nevăzute ale unei națiuni cu istorie proprie. Mihail Diaconescu este, probabil, singurul prozator român care a simțit, după Eminescu, pulsația din străfunduri a elementelor arhetipale ce ne definesc genetic. Și-o face, cum recunoaște Theodor Codreanu, cu umilință, ca scribul antic devenit în mitologia romancierului diaconie artistică, a celui mai de jos slujitor al credinței. Unui asemenea tip de roman i se recunoaște spiritul de sinteză, de unificator cu celelalte tipuri de romane. El nu are ca precursor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în anul 1949 a fost mutat în comuna Gramesti de lângă Siret, iar soția sa, a fost pedepsită, fiind mutată că învățătoare tocmai la Remezau în com.Vicovu de Jos, care se află la cca. 50 de km de Gramesti. După umilințele și greutățile din răstimpul acestei despărțiri familiale anormale, provocată de reprezentanții regimului de tristă amintire, familia s-a reunit în comuna Gramesti, abia când organele de partid i-au aprobat și soției preotului să funcționeze ca învățătoare. Situațiile grele prin
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
și titluri de rentă din cele șase mari puteri, i s-a acordat autoritate asupra anumitor fonduri. Creditorii străini erau astfel protejați. S-a pus astfel o oarecare ordine în finanțele statului grecesc. Acțiunea a fost însă considerată drept o umilință națională, dat fiind că implica o limitare drastică a suveranității fiscale a Greciei. Ca și mai înainte, opinia publică și politicienii greci au făcut din conducător țapul ispășitor. Atît regele cît și prințul moștenitor au fost aspru criticați, în special
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au contribuit la instalarea yavashlik-ului, o stare de spirit caracterizată prin letargie, indiferență, lipsă de hotărîre și tendință spre supunere izvorîtă din nevoia de a supraviețui. Acest lucru poate fi dedus cu ușurință din atitudinea față de autoritate teamă și totodată umilință și acceptare. Servilismul este însoțit de istețime, manifestată în încercările de a ocoli obstacolele, apelînd la mijloace nu prea ortodoxe... sau chiar ilegale. Persistă ideea că este perfect normal să înșeli guvernul sau să-l furi... Dat fiind faptul că
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]