KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

Exact, răspunse Harry cu hotărâre. Ar putea fi foarte bine Mark Moffet și fiul său, Rupert, Împreună cu Esmé, fiica logodnicei mele Marlena Chu, și ea dată dispărută. Apărură patru fotografii. —Aia-s eu! strigă Esmé și apoi se bosumflă instantaneu. Urăsc poza aia. Moff lovi din picior. —Rahat! Harry, idiotul naibii! Sunt aici, la mama dracu’, nu În Mandalay. —Logodnică, șopti Marlena pentru sine. —Ce ne Îngrijorează, continuă Harry, este că erau conduși de doi bărbați... —Care nu erau Însă birmanezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885

7. "Mi-am părăsit casa, și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mîinile vrăjmașilor ei. 8. Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; și de aceea o urăsc. 9. A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță în jurul căreia se strîng păsările de pradă?" Duceți-vă, și strîngeți toate fiarele cîmpului, aduceți-le ca să mănînce!" 10. "Un mare număr de păstori îmi pustiesc via

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
cîmp, dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foame; chiar și proorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg." 19. "Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a urît sufletul Tău atît de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, și nu vine nimic bun, așteptam o vreme de vindecare, și nu-i decît groază!" 20. "Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
tămîieze și să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri. 4. V-am trimis întruna pe toți slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: Nu faceți aceste urîciuni, pe care le urăsc." 5. Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor, și n-au încetat să aducă tămîie altor dumnezei. 6. De aceea s-a vărsat urgia Mea și a izbucnit mînia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

La început, orele de la muncă mi se păreau tare lungi. Seara, după ultimul metrou, închideam ușile și mă simțeam ușurat. „A mai trecut o zi de muncă!“ Acum nu mai e așa. Începutul a fost mai greu. Cel mai mult uram bețivii. După ce se îmbată, devin prea prietenoși sau puși pe ceartă. Unora li se face rău și vomită. În zona Kasumigaseki nu sunt locuri pentru distracție, deci nu am avut parte de multe astfel de incidente. Doar din când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îmi rămân în suflet, n-am cum să le șterg pur și simplu. Nu pot să explic în cuvinte ce simt pentru cei care au murit sau care și-au pierdut viața la locul de muncă. Încerc să nu-i urăsc pe cei din secta Aum. Las asta în seama autorităților. Am trecut deja peste sentimentul acesta. Oricum nu ajută la nimic. Nu mă uit la reportaje legate de secta asta. La ce bun? Știu totul fără să mă uit. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
până acum, nu aveți de ce să vă îngrijorați!“, dar lucrul ăsta nu-l știe încă nimeni. Ce bine-ar fi să fie adevărat. Ce-o fi aici... ar fi bine să nu fie nici o problemă. Normal că sunt nervoasă. Îi urăsc și n-o să-i iert nici în ruptul capului pe criminali. Tare aș vrea să știu de ce au făcut așa ceva. Aș vrea să-mi explice și să-și ceară iertare. Îmi doresc mult lucrul ăsta. Mă gândesc că puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în care toată lumea aleargă după bani, îi înțeleg pe tinerii care sunt atrași de lucruri spirituale, cum ar fi religia. Dar pentru mine nu prezintă nici un fel de interes.“ După atac, a suferit foarte mult. Cu toate astea, nu-i urăște deloc pe criminalii din secta Aum, care au participat la atac. Nici el nu înțelege de ce nu are nici un fel de resentiment. „Lucrez la firma asta, dar nu mă interesează deloc hainele. Văd ceva și cumpăr. Nu stau să pierd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la cei care și-au pierdut viața. Mă întristează că angajații de la metrou care au cărat pungile cu sarin afară au murit. Dacă nu ar fi fost ei, probabil că eram pe lumea cealaltă acum. Nu pot spune că-i urăsc pe criminali. Mă simt de parcă aș fi avut un accident. Poate vă așteptați la alt răspuns? — Nu, nu aștept nimic. Nu am idei preconcepute. Oricum, nu-mi place să urmăresc informații legate de secta Aum. De fapt, nu vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cu ei. Nu fac parte din această lume, sunt în altă dimensiune... Gândind astfel, am putut să țin în frâu această ură sălbatică. Dar, bineînțeles că vreau să fie judecați cum se cuvine. Dintre toată întrebările cel mai mult o urăsc pe următoare: «Ați rămas cu sechele?» Îmi continui viața autosugestionându-mă: «Sunt bine!» Nu am probleme de sănătate, dar așa e firea omului, când pățește pentru prima oară așa ceva e normal să rămână cu un sentiment de nesiguranță. Mă scoate din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
continui viața autosugestionându-mă: «Sunt bine!» Nu am probleme de sănătate, dar așa e firea omului, când pățește pentru prima oară așa ceva e normal să rămână cu un sentiment de nesiguranță. Mă scoate din sărite întrebarea asta! Poate chiar faptul că urăsc întrebarea e una din sechele. Undeva în adâncul meu, există dorința ca tot ceea ce s-a întâmplat să poată fi transpus într-o altă dimensiune. Dacă aș fi putut, aș fi aruncat această amintire în Neant. Acum o jumătate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o trupă, însă camerele sunt prea mici și nu am cum. Nu am unde să-mi instalez instrumentele muzicale. La început, după ce am terminat facultatea, îmi doream o slujbă normală. Probabil că aveam probleme de comunicare, de-abia munceam și uram compania mai mult ca orice. Era o firmă de computere. Lucram la resurse umane. În liceu am făcut un curs de programare. În plus, cântând în formație învățasem să folosesc sintetizatorul și aveam ceva cunoștințe în domeniu. De aceea m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Atunci am realizat că eram pus sub supravegherea poliției. Sau poate chiar urmărit. Încă nu se stabilise că secta Aum era implicată. Eram destul de tensionat. Mai fusese și incidentul Matumoto. Față de cultul Aum simt mai degrabă dezgust decât furie. Îi urăsc pe adepții care au «orbit». Mai ales pe cei care vor cu tot dinadinsul să mărească această organizație. În timpul facultății, în doar trei ani, mi-am pierdut, unul după altul, părinții și fratele mai mic. Tata fusese internat de nu știu câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Îmi plăcea să fac sport. Efortul fizic mă îndârjea. Acum obosesc într-o clipită. E posibil să fie din cauza sarinului, dar și din cauza vârstei. Nu știu exact. Să spune că vrei să-i faci rău unui om pe care îl urăști, asta mai e cum mai e. Dar să-ți dai viața pentru așa ceva! Sunt foarte supărat. Din cauza accidentului n-am putut încheia situația contabilă și firma s-a dizolvat. Cum s-a întâmplat așa ceva? Nu înțeleg. Firma și-a încetat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să mor acolo. Țineam cu dinții de viață de aceea strigam în gura mare. Nu înțelegeam deloc situația, însă eram tare descumpăit la gândul că voi deceda acolo. Acum îmi aduc aminte perfect senzațiile de atunci. Acum nu îi mai urăsc pe criminalii din secta Aum. La început eram furios, nervos, dar, ura s-a atenuat relativ repede. «Să le dea pedeapsa capitală!» Am renunțat la gândul ăsta. Dacă nu treceam peste furie, nu mă vindecam. Poate e și datorită faptului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la opt ani după terminarea războiului. Nici nu știam sigur dacă mai trăiește până nu am primit o scrisoare de la el în 1950. În această perioadă nu am putut pleca de acasă. Trebuia să distribui laptele, ah, cât de mult uram lucrul ăsta! Eram la vârsta pubertății, aveam numai coșuri pe față. Când mă duceam pe la case cu laptele și întâlneam școlărițe, îmi ascundeam fața de rușine și mergeam mai departe. În cele din urmă, am aflat că fratele meu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cutremur, cât și a celor din atacul cu sarin, a fost izbitor de asemănătoare. Chiar dacă diferă sursa și tipul violenței, șocul este cam același. Asta este impresia pe care mi-au lăsat-o intervievații. De exemplu, multe victime spuneau: „Îi urăsc din tot sufletul pe adepții Aum!“ Totuși, nu se lăsau conduse de acea „mânie puternică“, păreau destul de dezorientate. Cu alte cuvinte, unde puteau fi depozitate sentimentele de ură și de furie? În ce direcție să o ia? Victimele erau descumpănite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
conservatoriste, de aceea și copiii își găseau o slujbă. Îmi doream foarte mult să devin profesor, dar mi s-a spus că, din cauza poziției tatălui meu, acest lucru era imposibil și am renunțat să mă pregătesc pentru facultate. De aceea uram faptul că tata era comunist. Era o problemă de caracter, dar avea și o cauzalitate spirituală. Eu dintotdeauna am avut o înclinație puternică pentru religie, dar tatăl meu era materialist, raționalist. De aceea nu ne înțelegeam. Dacă discutam ceva legat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
repede la stadiul acesta. Cred că încă din copilărie aveam o putere spirituală deosebită. O perioadă mergeam la liceu și în paralel continuam activitatea din cadrul Aum. Mi se părea că sens viața din școală nu avea, pot spune că o uram. Eu făceam lucrurile exact pe dos. De exemplu, colegii mei îi vorbeau de rău pe profesori, dar cei din Aum ne-au spus să nu vorbim de rău pe nimeni. Am simțit o contradicție puternică aici. Nu aveam ce discuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
De fiecare dată mă jucam singur. Am o imagine clară a perioadei din copilărie când aveam nevoie de atenție și nu am primit-o. Mi se spunea: «Gândește-te la bietul tău frate.» Poate asta m-a făcut să-l urăsc. A fost o copilărie destul de tristă. Faptul că fratele meu a murit de hepatita B cred că a fost picătura care a umplut paharul. Aveam paisprezece ani. A fost un șoc enorm pentru mine. În adâncul inimii mele speram că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îmi imaginasem eu. Se pare că cel slab nu va fi salvat. Am fost dezamăgit. Pe atunci cartea Prezicerile lui Nostradamus era în vogă. Știți, presupunerea că în 1999 rasa umană va dispărea. Era o veste bună pentru mine, deoarece uram lumea. În sfera politicii Tanaka Kakuei era corupt, făcea treburi murdare, în lume funcționa principiul inegalității - cel slab nu va fi salvat niciodată. Când mă gândeam la limitele societății, la limitele oamenilor, deveneam și mai deprimat. Voiam să împărtășesc cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pentru a mă păcăli sau răni. De fiecare dată când vedeam un cuplu fericit trecând pe stradă sau o familie care se simțea bine, mă gândeam că ar trebui să fie toți fărâmați în bucățele și, în același timp, mă uram pentru aceste gânduri. Am plecat de acasă la Tokio ca să scap de acea atmosferă deprimantă de după moartea fratelui meu, însă nu-mi găseam liniștea indiferent unde mergeam. Ajunsesem să urăsc lumea exterioară. Părăsirea apartamentului era echivalentă cu intrarea în iad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fie toți fărâmați în bucățele și, în același timp, mă uram pentru aceste gânduri. Am plecat de acasă la Tokio ca să scap de acea atmosferă deprimantă de după moartea fratelui meu, însă nu-mi găseam liniștea indiferent unde mergeam. Ajunsesem să urăsc lumea exterioară. Părăsirea apartamentului era echivalentă cu intrarea în iad. Apoi aveam un fetișism legat de igienă. Trebuia să mă spăl pe mâini imediat ce ajungeam acasă. Stăteam în fața chiuvetei și mă spălam treizeci de minute, chiar și o oră, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
lupte pentru libertate, așa că nu conta dacă lăsau o urmă în mașina cuiva. Consideram că era deja prea mult. Deși nu conta ce credeau despre lumea de afară, nu era nevoie să-ți bați joc de ei sau să-i urăști atât de mult. Sunt sigur că aveam și eu o listă cu lucruri din lumea exterioară pe care le detestam, dar când am văzut asta mi-am zis: «Destul!» Nu voi mai disprețui lucrurile pe care le detestam înainte. - Interesant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mă simțeam în largul meu când mă atingea. La un moment dat a renunțat. A fost o ușurare. Pentru celelalte membre era o bucurie să întrețină relații sexuale cu el, ba chiar o onoare. - Pentru dumneavoastră nu era așa? Nu. Uram ideea asta. Normal că îl respectam așa cum trebuie ca guru. În funcție de situație, putea să-și schimbe radical felul de a vorbi, lucru care era atractiv pentru mulți. Era foarte atent la cuvinte. Astea erau două lucruri diferite. Detestam această inițiere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]