14,506 matches
-
ELDON J. 1991, GÜVEN B.și col.1992, HUSZENICZA G.Y. și col. 1987, KEELING B. 1993, OPSOMER G. și col.1996, SCHULTZ L.și col.1979). Astfel, s-a constatat că, reluarea activității ovariene postpartum are loc în intervale variabile. FISHER M.W. 1986 si ELDON J. 1991 au arătat că, 30-50 % din vaci manifestă primul ciclu postpartum între a-12-a și a17-a zi postpartum (16,9 ± 4,3 zile). Majoritatea autorilor indică faptul că, numai între 5-19 % din vaci au
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
faptul că, numai între 5-19 % din vaci au ciclu înainte de 21 zile postpartum (BOITOR I. 1979, HUSZENICZA G.Y. și col. 1987, KEELING B. și col.1993, SCHULTZ L. și col.1979). Reluarea activității ovariene postpartum are loc la intervale variabile în funcție de un complex de factori interni (status metabolic, hormonal) și externi (sezon, producția de lapte, vârstă, condiții de exploatare). Astfel, prima ovulație postpartum are loc între a-13 a și a40-a zi postpartum și numai 10-35 % din cazuri este însoțită
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
de asemenea valori scăzute ale hormonilor hipofizari, FSH-ul (între 1,422,51 m UI /ml) și LH (0-4,27 m UI /ml), indicând o hipoactivitate datorată unei hiposecreții hipofizare și tulburări ale procesului de foliculogeneză. Hormonii gonadali înregistrează valori variabile, progesteronemia fiind între 1,599,21 ng/ml. Valorile ușor crescute ale prolactinei serice, situate între 4,02-10,27 ng/ml, indică un proces de lactogeneză în evoluție, (tab.3 ). La vacile fără tulburări puerperale s-au constatat valori mai
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
medie (HEM), Concentrația în hemoglobină eritrocitară (CHEM) Investigațiile privind profilul hematologic la vaci indică faptul că în perioada antepartum valorile constantelor eritrocitare derivate sunt în limitele de variație fiziologice (RUGINOSU ELENA, 1999,2002,2007) După parturiție s-au constatat scăderi variabile ale constantelor derivate în corelație cu scăderea valorilor numărului de eritrocite, cantitatea de hemoglobină și valoarea hematocritului (tab.8). Volumul eritrocitar mediu (VEMµ³) La 24 ore postpartum VEM-ul înregistrează scăderi în ambele loturi de vaci, în lotul E (vaci
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
2,2 ,P< 0,01) față de perioada antepartum (32,7±0,9) și o creștere ușoară la vacile cu parturiții eutocice (32,7±1,0), diferențele între loturi fiind semnificative (P< 0,05). În dinamică valorile CHEM-ului înregistrează creșteri variabile progresive, astfel că, la 45 zile postpartum sunt înregistrate nivelurile valorice ale perioadei antepartum, evidențiind capacitatea organismului de a compensa pierderile postparturiale prin intensificarea hematopoezei corespunzătoare cerințelor (tab.8, fig. 25). Seria elementelor albe Aceste componente hematologice prezintă o importanță
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
62,4 ±1,2 la vacile cu parturiții normale și 63,6±1,2 la vacile cu distocii, care sunt la nivelul superior de variație a valorilor considerate fiziologice. În dinamică postpartum, la vacile cu parturiții normale, limfocitele înregistrează scăderi variabile ale valorilor, situate în limitele fiziologice (56,2±0,5 și 59,4±0,7). La vacile cu distocii, limfocitele se mențin la nivele relativ ridicate pe toată perioada puerperală, până la 45 zile postpartum, fiind situate la limita superioară a
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
patologia perioadei puerperale este diversă și complexă, fiind în relație directă cu patologia parturiției și a perioadei periparturiale. În cadrul factorilor etiopatogenici ai sterilității și infecundității lezionale și funcționale un rol important îl reprezintă afecțiunile puerperale. Diverși autori prezintă o incidență variabilă a tulburărilor puerperale în funcție de diferiți factori de influență, în relație cu tipul fermei analizate, aria geografică, mărimea fermei, condițiile de întreținere și furajare a fermei, condițiile de management, nivelul producțiilor, factorii de zooigienă, etc. Analizând incidența diferitelor boli la vaci
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
puerperale 4.4.1. Cetoza vacilor (cetonemia, cetonuria) Este o afecțiune metabolică care apare frecvent în perioada puerperală (primele 3 săptămâni postpartum) cu evoluție clinică (acută, supraacută sau subclinică), ca formă primară (cauză nutrițională) sau secundară (alte cauze). Frecvența este variabilă, fiind cuprinsă între 10-16 % din vacile producătoare de lapte, sub formă subclinică sau clinică (DUMITRU M., 1996, GHERGARIU S., și colab. 1990). Etiologia cetozei Factori predispozanți specia (rumegătoarele au o predispoziție metabolică), vârsta, (MELENDEZ, P., DONOVAN, G.A., RISCO,C.
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
proces infecțios poate întârzia sau bloca luteoliza corpului luteal. Între hormonii luteotrofi și cei luteolitici trebuie să existe un echilibru, un exces de factor luteotrop LH sau o insuficiență de FSH putând să afecteze luteoliza corpului luteal postpartum. Frecvența este variabilă în funcție de diverși factori și diferite raportări, între 24, 5 % (SHI F. 1993) și 36,6 % (NAKAO T. 1993). RUGINOSU ELENA, 1999 a constatat într-un studiu pe cinci ani o valoare medie a incidenței vacilor cu corp luteal de 19
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Rezervele corporale adecvate (dar nu excesive) vor ajuta la reducerea balanței energetice negative în perioada de lactație timpurie. 4.5.3. Ovare hipotrofe Este o tulburare ovariană determinată de lipsa de activitate ovariană, manifestată clinic prin anestrie postpartum. Frecvența este variabilă în funcție de diferiți factori. În funcție de sezonul parturiției s-a indicat o valore maximă în sezonul de iarnă(11,5%) și o valoare minimă în sezonul de toamnă (2,8 %), (RUGINOSU ELENA, 1999), (fig. 72). În dinamica lunară sunt indicate valori maxime
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
clinice puerperale. S-a constatat că vacile prezintă în timpul lactației hipercolesterolemie însoțită de hiperalfalipoproteinemie. În procesul lipogenezei glanda mamară utilizează pentru sinteza acizilor grași din lapte, acizii grași din trigliceridele chilomicronului (care sunt particule ce conțin o proteină și cantități variabile de metaboliți lipidici absorbiți). Lipidele plasmatice reprezintă sursa pentru 35-75 % din acizii grași din lapte, în general fiind favorizată utilizarea acetatului (oxalacetat), economisind astfel glucoza, unii autori evidențiind chiar o dublare a oxidării glucozei și acetatului în cursul lactației. S-
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
în cazul unor deficiențe energetice pronunțate și o balanță energetică negativă prelungită, prin schimbări importante ale nivelelor factorilor de creștere a acestora (BRITT, J.H. 1991 1992). Studiind influența diferitelor afecțiuni postpartum asupra unor indici ai fertilității s-au constatat valori variabile ale intervalelor parturiție- concepție și ale indicelui de gestație în raport cu fiecare afecțiune în parte (HILLARY DOBSON, R.J.DICK ESSLEMONT, 2003). Astfel, vacile cu cezariană și parturiții dificile ( distocii) au înregistrat intervale parturiție concepție mai mari cu 35-60 zile, (140 zile
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
SOFRONIE MARIANA, CONSTANTINESCU, M. D., 1998), diagnosticarea și tratarea infecțiilor genitale precoce și adecvat tipului inflamator.Tratamentele intrauterine tradiționale (oxitetraciclina 1,5 2 g/ vacă + 80-100 ml apă distilată, vitamine AD3E) pentru endometrite, au fost utilizate în fermă cu rezultate variabile. Situații similare au fost indicate și de alți autori (FERRY, J. 1994, citat de BRITT,J..H.,1994). MICHAEL L.,O'CONNOR, 1997 consideră că prostaglandinele F 2 α , pot deveni o metodă terapeutică mult mai uzitată pentru tratarea infecțiilor
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
loc conform legilor fizicii referitoare la mișcarea lichidelor (hidrodinamica). Ca urmare, parametrii principali ai hemodinamicii arteriale, adică debitul cardiac, presiunea arterială și rezistența la curgere, sunt în interdependență strictă. In cadrul homeostaziei generale a organismului și pentru asigurarea necesităților funcționale variabile, acești parametri sunt supuși permanent acțiunilor reglatoare exercitate de multiple mecanisme de control, care acționează în paralel cu mecanismele de control local al debitului sanguin. Arterele mici și arteriolele asigură și reglează distribuția tisulară a fluxului sanguin. Circulația capilară este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
denumit generic homeostazie. Sângele circulant permite de asemeni transmiterea unor mesaje chimice către țesuturi prin diverse categorii de substanțe (mai ales prin hormoni). Circulația sângelui este supusă permanent reglării pentru ajustarea aportului de oxigen și nutrimente la necesarul particular și variabil al fiecărei celule, dar într-un mod integrat, bazat pe priorități. 11.2. Parametri și legi de bază în hemodinamică Debitul este volumul de lichid care curge prin secțiunea transversală a vasului în unitatea de timp; . Viteza de curgere este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
se definește perioada refractară funcțională, care este de 0,15 s pentru atrii și de 0,25 0,30 s pentru ventricule. Existența unei perioade refractare lungi, de ordinul zecimii de secundă, duce la imposibilitatea tetanizării miocardului. Repercusiunile extrasistolei sunt variabile în funcție de momentul de apariție în cadrul ciclului cardiac normal. Forța extrasistolei este de obicei mai mică, dar poate fi identică sau chiar mai mare decât cea din cursul sistolei regulate. 12.3.3. Conductiblitatea: propagarea potențialelor de acțiune în sincițiul miocardic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus, a debitului cardiac spre organe și segmentele acestora (tab. 7). Aceasta însă este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor față de sursa de oxigen și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
6 mm și un diametru de 5-20 μm (mai subțiri la capătul arterial), suprafața totală de secțiune la nivel capilar este de ~4000 cm2, iar suprafața totală a peretelui capilar (1 μm grosime) este de ~6300 m2. Densitatea capilarelor este variabilă în funcție de țesut (6000/mm3 în plămân, creier, glande endocrine; 5000/mm3 în miocard; 400-3000/mm3 în mușchi scheletic și piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
56). De menționat că toate presiunile participante rămân relativ constante de-a lungul capilarului, cu excepția presiunii hidrostatice intraluminale, care scade de la capătul arterial spre cel venos, ca rezultat al curgerii sângelui împotriva unei rezistențe (legea lui Ohm). Filtrarea este foarte variabilă în diversele teritorii vasculare și condiții fiziologice locale, datorită diferențelor de coeficient de filtrare, determinate de caracteristicile peretelui capilar, precum și datorită diferitelor presiuni de intrare, determinate de căderea de presiune respectivă în amonte. Dacă sfincterul precapilar închide capilarul presiunea intracapilară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
este mult mai mare la presiuni mici datorită modificărilor descrise privind forma secțiunii. Contractilitatea venelor este asigurată prin prezența de mușchi neted și inervația simpatică (tonus venos) și are rol în depozitarea și mobilizarea de sânge în funcție de necesități. Conductanța venoasă variabilă permite variații de debit sanguin în funcție de diametrul venos. Tonusul musculaturii netede influențează și distensibilitatea peretelui venos. Relația dintre volumul venos și presiunea venoasă evidențiază deplasarea curbei presiune-volum spre stânga pentru domeniul de presiune redusă, dar la valori mari curbele se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
adică mobilizarea sângelui (în limitele de funcționare eficace a mușchiului neted). 15.2. Caracterele circulației venoase In fiziologia circulației venele nu reprezintă doar simple căi de întoarcere. Având o complianță mare, sectorul venos realizează o stocare și furnizare de sânge variabilă, returul venos influențând debitul cardiac (fig. 47). Legea inimii descrie reglarea intrinsecă, heterometrică, a forței de contracție ventriculare de către presarcină (volumul telediastolic), ce depinde la rândul său de întoarcerea venoasă. Circulația venoasă face parte din sistemul de joasă presiune, alături de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât în circulația sistemică. In plus, presiunea în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
unistratificat, ce pare mai puțin specializat decât cel al tubilor distali. Citoplasma este clară iar limitele celulare sunt distincte. Ducturile colectoare se unesc și devin din ce în ce mai mari pe măsură ce coboară prin zona medulară. Epiteliul tuburilor colectoare are caracteristica aparte de permeabilitate variabilă pentru apă, sub controlul hormonului retrohipofizar ADH. Tubii colectori se unesc și formează ductele papilare, numite și canalele lui Bellini. Acestea transportă urina finală până la nivelul papilelor, situate în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
105). Acizi și bazele organice secretate la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
starea de hidratare preexistentă a organismului, efortul fizic precum și aspecte sociale ce presupun reducerea aporturilor sau creșterea acestora. În condiții normale, aportul zilnic de apă al unei persoane obișnuite este de aprox. 1500 ml. Pierderile pot fi și ele extrem de variabile, în funcție de condiții. In condiții normale, prin materiile fecale se pierd cantități reduse de apă (100 ml), dar în condiții patologice (vomă, diaree) se pot pierde cantități foarte mari de apă și electroliți, care pot duce foarte repede la dezechilibre periculoase
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]