10,104 matches
-
incluzând și pe �valachi ultra-Danubiani"): lingua utuntur italica verum imperfecta et ad modum corrupta. Despre toți aceștia, descoperiți de Al. Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf Windisch, Lorenzo Renzi și alții, între care și noi înșine: bibliografia de specialitate este vastă! III. în nici o altă parte a fostului Imperiu roman comunități romanofone nu au fost atât de absconse eredității lor latine! Termenul vlah suprima ideea (colectivă) a unei old ethnicity și obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
notat: nume colective, generice. Care altă populație de limbă romanică a primit - în fostul Imperiu roman - din exterior, de la �străinii" majoritari, atâtea nume etnice? Explicația este simplă: romanofonii, în Balcani, și românofonii din nordul carpato-danubian erau răspândiți pe arii teritoriale vaste, în regiuni diferite (etno-lingvistic) și puteau fi luați în considerare din diverse perspective. Trebuie menționat însă faptul că nici unul din aceste etnonime străine nu conținea ideea de romanitate (precum o evidenția termenul rhománoï al lui Constantin VI Porfirogenetul). IV. Există
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
la ideile latinizante ale Școalei Ardelene. Cu toate acestea, o afirmație precum aceea a lui O. Densusianu, Istoria literaturii române moderne (ed. a 4-a, 1963) privind �influența Școlii Ardelene" asupra �scriitorilor aromâni" pare limitată. Contextul cultural este mult mai vast. Dar conceptul unei unități integrale a romanității românești, la nordul și la sudul Dunării, a fost inculcat celor din Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice mittel-europene, i-a trezit și pe cei din
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
a intropatiei și de gestaltismul lui Dilthey, dar cu o coloratură deterministă, arătându-se preocupat de idealul unei critici complete, interpretativă și de tip erudit. Eseistica lui B., care nu excelează în ipoteze ingenioase, se îndreaptă spre „genii tumultuoase și vaste” (Goethe, Balzac, Hugo, Wagner, Dostoievski, Eminescu, Proust, Iorga, Arghezi, Joyce) sau creatorii „ciudați” și „tragici” (Hoffmann, Poe, Strindberg, Rimbaud, Blake). Apărută odată cu Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu și precedând cu un an Panorama de la littérature roumaine a
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Simion, au îmbogățit galeria personajelor feminine voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive și pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat B. pentru teatru, considerând că aici se află adevărata lui vocație. Proiectele dramatice îi erau vaste. Încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman și Viorica, pe care a abandonat-o în favoarea piesei Rienzi, la care a început să lucreze în aceeași vreme. Apărută în „Convorbiri literare”, în 1868, piesa
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
devine, prin selecția inteligentă a materialelor și prin atragerea unor nume dintre cele mai prestigioase, un spațiu de ținută academică, în care preocuparea esențială se referă la dimensiunea estetică a actului literar și la valoare. Sfera de interes este foarte vastă, de la studii, comentarii și materiale folclorice (în prima perioadă de apariție, mai ales) până la studii de critică și istorie literară, studii de gramatică, lingvistică și poetică, studii comparatiste, materiale documentare inedite, cronici și recenzii. Perioadele din istoria literaturii, precum și scriitorii
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
teză incitantă ce va obseda gânditorii perfecțiunii sociale până în zilele noastre, prin Roma Axis Mundi, unde se reglementează relațiile de putere, școală politică a modernității, apoi prin Evul Mediu guvernat de autoritățile bisericii, autorul descoperă și oferă cititorului un material vast de reflecție. Aici mai ales, în acest ev sângeros, dominat de un amestec straniu de convingeri cu desăvârșire exotice, în care cuvântul biblic face casă bună cu vrăjitoria, prezicerile și practica horoscopului, într-un melanj mistic care explică succesul nebun
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
culege tot ce-i cade sub mână și având caracter de document autentic. Ca de altfel și întreaga lucrare de față constituie o filă de istorie autentică și cu îngăduința dsale am sămi permit să mai adaug câteva impresii la vasta sa întreprindere istoriografică, de care societatea de astăzi are atâta nevoie, măcar pentru a-și cunoaște originea ascunsă timp de 5 decenii sub oblocul unei ideologii ce s-a dorit novatoare și transformatoare de lume, dar care în final, după ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
editor Ciclul familiei Hallipa ultima variantă reivizuită de prozatoare a romanelor seriei: Omul care a trecut, Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, (volumul I) și Rădăcini (volumul II). Avea un plan amănunțit de reconstituire, în scopul recuperării vastei materii dispersate, conținând numeroase copii-variante, a romanului Străina, manuscris pierdut în 1947-1948. S. devenise cu timpul un bun editor, evidențiindu-se prin acuratețea transcrierii filologice, prin precizia afirmației istoriografice și, câteodată, prin demersuri temerare de retuș amplu argumentat, privind deficiențe
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
calitățile de trăinicie și de sinceritate în conținut și de stăpânire a formei” ale lui S., aduc versurilor un spor de memorabilitate. Dar originalitatea întârzie să apară: „Sub talpa mea nisipul se-ndestula cu alge;/ mi se trezise-auzul de-un vast și amplu cânt,/ ce-neacă veșnic spațiul ori leagănă catarge/ pe limpezimi imense, cu soarele răsfrânt” (Dezmărginire); „Cu visul meu, pe trepte de onix,/ cobor acum la albie de Stix./ Oglinzile lui Charon, plutitoare,/ mi-arată-a nopții aspră ne-ndurare,/ iar
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
fi primul martor din acest proces, deja încheiat, de formalizare, de instituționalizare a figurii Anticristului, chiar dacă numele ca atare rămâne încă neformulat. 2. Cele două Apologii, Dialogul cu Trifon și tratatul (care nu s‑a păstrat) Împotriva ereticilor formează un vast proiect dogmatic, care acoperă mai multe domenii: teologie (diteism); cristologie (cele două parusii); eshatologie (milenarism); demonologie; ereziologie etc. Tema „adversarului eshatologic” nu se bucură de un tratament special în Dialogul cu Trifon. Apologetul, așa cum am văzut, atinge în treacăt această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său antiroman și a tendințelor milenariste, e o persoană închisă într‑un orizont cultural de tip strict eclezial, fără nici o deschidere spre cultura clasică; în schimb, Hipolit din Roma, respectuos față de Roma și non‑milenarist - e o persoană cu o vastă cultură, cu legături la curtea imperială, căruia îi place să‑și etaleze erudiția și preocupările culturale sau științifice. Iată de ce este preferabil să ne gândim la doi scriitori diferiți și nu la unul singur care să fi suferit o profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pericolului reprezentat de iudaism. Se remarcă două idei puternic recurente: existența umană redusă la preocupările cotidiene de ordin material este lipsită de sens; existența își află împlinirea numai în descoperirea lui Isus. Aceste două idei sunt sprijinite de un ansamblu vast de citate în care păgânii apar ca „popor” privilegiat în raport cu iudeii: „Vedeți deci voi cei ce călătoriți încă pe marea îndoielilor,/ Că, după cum spun Scripturile, neamurile au fost cele care au crezut mai întâi în Domnul/ Acum deci drept este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfârșitul veacurilor în chipul Anticristului îi repugnă. În ochii refractarului apologet, tiranul a dispărut, s‑a făcut praf și pulbere, primind astfel pedeapsa divină binemeritată. Cealaltă temă comună lui Commodian și Lactanțiu, căderea Romei, este dezvoltată pe fondul, mult mai vast, al conflictului Orient‑Occident. Nu întâmplător atât Carmen..., cât și Inst., se inspiră din literatura de propagandă a epocii, mai ales din Oracolele sibiline. Tratarea acestei teme relevă totuși câteva diferențe între autori. Commodian se adresează unui public alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lămurească sensul Sfintelor Scripturi”. Într‑adevăr, „episcopul exeget”, potrivit expresiei lui Jean‑Noël Guinot, a consacrat o bună parte a vieții sale comentariului unei părți importante din Vechiul Testament, precum și a tuturor epistolelor sfântului Pavel. Acest demers a fost pregătit prin vaste și aprofundate lecturi în timpul șederii său (413‑423) la mănăstirea Nikertai, în apropiere de Apameea, în Siria. Aici l‑a cunoscut pe episcopul Polihroniu, fratele lui Theodor de Mopsuestia, și acesta experimentat în interpretarea Scripturii, și s‑a familiarizat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semnificații, mai apropiate de valorile profane ale modernității. . Vezi sfârșitul Concluziei generale a lucrării. . The Antichrist, pp. 11‑15. Cităm în toate locurile ediția italiană a acestei lucrări. A se vedea Bibliografia de la sfârșitul volumului. . Bibliografia referitoare la mit este vastă și în același timp variată. Cităm doar câteva dintre titlurile care ne‑au fost de mare folos: Al. Eliot et al., L’Univers fantastique des mythes, Paris, 1976, îndeosebi paginile 12‑24; R. Pettazzoni, Essays on the History of Religions
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
259‑279). . Peerbolte, Antecedents..., p. 11. . Die eschatologischen Gegenspieler..., p. X, apud Peerbolte, ibidem, p. 11. . Peerbolte, The Antecedents..., p. 12. . La editura Borengässer, Bonn. . Heid, Chiliasmus..., p. 238. . Ibidem, p. 2. . Bibliografia referitoare la Cartea lui Daniel este foarte vastă. În ceea ce ne privește, ne‑au fost de mare folos următoarele lucrări: M. Delcor, Le Livre de Daniel, Paris, 1971; A. Lacocque, Le Livre de Daniel, Neuchâtel‑Paris, 1976; The Book of Daniel, A New Translation with notes and Commentary
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
radicalizseră începând cu a doua jumătate a secolului al II‑lea î.Cr. Către această perioadă a fost alcătuită Cartea lui Daniel; capitolul 7 al acesteia vorbește de un Mesia supranatural, numit „Fiul Omului” (7,13‑14). Referitor la această temă, vastă și în același timp complexă, cf. S. Mowinckel, He That Cometh, New York, 1955, îndeosebi pp. 189‑260; J. Klausner, The Messianic Ideas in Israel from its Beginning to the Completion of the Mishnah, New York, 1955; G. Scholem, Le messianisme juif
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vouă”. . E.R. Goodenough, The Theology of Justin Martyr, Iena, 1923, retipărită în 1968. . În legătură cu demonologia Sfinților Părinți, facem trimitere în principal la două lucrări: antologia realizată de A. Monaci‑Castagno, Il diavolo, Florența, 1998, cu o introducere și o foarte vastă bibliografie; E. Pagels, The Origin of Satan, New York, 1995. În afară de acestea două, cf. S. Lyonnet et al., „Démon”, în Dictionnaire de Spiritualité 3, coll. 141‑238; J. Daniélou, Message évangélique et culture hellénistique aux IIe et IIIe siècles, Tournai, 1961
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu ninsori pointiliste, pulberi de lumină, „neguri sfâșiate”, nori-„galere roze-n drum către Cythera” și îndrăzneli asociative precum „Noaptea se așterne ca pe nisip o undă” sau „În ochii-i verzi, smaralde solitare/ Cum pânze trec la orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între puținele texte rămase de la Tzara cel dinaintea erupției Dada, Pe râul vieții, Cântec, Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea disonantă până și a versificării fără rigori
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
țesut de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele istorice de maturitate ale lui S. nu mai urmează formula celor juvenile, ci dezvoltă rafinamentul narativ cu care drumeții poposiți la Hanu Ancuței deapănă întâmplări trecute. Acum autorul dă la iveală vaste compuneri epice de o factură proprie, foarte originală. Ele reconstituie realist momente din istoria Moldovei, cu oamenii și așezările ei, dar fac să transpară îndărătul lor paralelisme cu basmul, dăruind personajelor și isprăvilor acestora un abur fabulos. Romanul Zodia Cancerului
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
arta vânatului, descoperirea naturii, perioada școlarității și primele experiențe scriitoricești. În ciuda numărului foarte mare de texte care o compun, opera lui S. păstrează o profundă unitate. Din povestiri, descripții de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cinci de personaje și seamănă cu cel de la Filipeștii de Pădure, zugrăvit (din porunca marelui spătar Toma, fiul lui Matei Cantacuzino) tot de Pârvu Mutu, în care șaizeci de personaje se așază pe trei planuri, întruchipând în ambele locuri „compoziții vaste și echilibrate”. Sunt aceste picturi declarații limpezi privind „mândria și solidaritatea unui clan oligarhic atotputernic”, construit cu sistemă. Această declarație „participă cu semantica ei inconfundabilă” la alcătuirea picturii de la Hurez, pe care Constantin Brâncoveanu a intitulat-o „Dunga cea mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente etc.) ale pseudo-„îngrijitorului de ediție”, sunt introduse și fragmente ale unui al doilea text al Anonimului, paralel cu cel din prima parte. Cartea e, sub aparențe ludice, o vastă „panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
punct de vedere, morala reprezintă și o „terapeutică” a ființei umane, un mod de Îndreptare, de prevenire și de restaurare valorică a acesteia. În aceeași ordine se situează și religiile care, prin promisiunea mântuirii dincolo de moarte, reprezintă la rândul lor vaste sisteme terapeutice și consolatoare. Spre deosebire Însă de morală, care prescrie regulile persoanei În timpul vieții sale, religiile promit mântuirea sufletului În lumea de dincolo de moarte. Departe de a fi contradictorii, atât morala, cât și religia, se Întâlnesc Într-un raport
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]