3,889 matches
-
pătrunde și iluminează” (Aeppli). Galbenul auriu cu o ușoară nuanță roșcată este cel mai adesea atributul dragostei de cunoaștere; galbenul pal este caracteristic agresivității pline de viclenie, astfel fiind înfățișate veșmintele lui Iuda. În plus, în evul mediu evreii purtau veșminte galbene. În concepția cosmogonică a triburilor maya, galbenul era asociat sudului. În simbolistica alchimică a culorilor, galbenul (citrinitas) indică o treaptă a transformării materiei în „piatra filosofală” care trece de la culoarea în negru la culoarea în roșu. Verde Sub aspect
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
joacă un rol sunt interpretate pozitiv în China, și nu numai:” Acolo unde verdele răsare, acolo este pur și simplu natură, acolo este dezvoltarea naturală...trăirea primăverii”. Când, de pildă, diavolul apare ca «Cel verde», atunci el a rămas în veșmintele unui zeu antic al vegetației. În schimb, există și un aspect negativ: Apariția excesivă a verdelui în vise semnifică o revărsare a forțelor negative ale naturii (Aeppli). Simbolistica creștină percepe această culoare ca fiind „la distanță egală de albastrul cerului
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
darul de a anihila „privirile rele”. Mantia zeului scandinav Odhinn este albastră precum a Fecioarei Maria, care, poetic, este considerată „Crinul albastru”. În mitologia vedică Vișnu reîncarnat în Krișna era vopsit în albastru. Învățătorul Iisus este și el reprezentat în veșminte albastre. „Albastrul, simbolul adevărului și al veșniciei lui dumnezeu (căci ceea ce este adevărat este veșnic) va rămâne întotdeauna simbolul nemuririi omenești” (P Portal). China antică avea față de albastru o atitudine contradictorie. În arta tradițională ființele cu chipul albastru erau demonii
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
vechile imagini ce redau patimile Mântuitorului, acesta poartă o mantie violetă. Violetul este totodată culoarea folosită în biserică în perioada de reculegere din postul Crăciunului. O altă nuanță, dar cu tentă mai spre roșu, este purpuriul mantiilor împăraților antici și veșmintele de gală a celor bogați, obținut din secreția corpului a două specii de melci marini și extrem de costisitor, de aceea stofele purpurii erau un prețios simbol al stării sociale. În antichitate și în evul mediu seva lichenului colorat (Roccela tinctoria
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
Alb Poate fi înțeles, fie ca „nici o culoare”, fie ca uniunea deplină a tuturor culorilor spectrului luminii, ca simbol al inocenței neinfluențate și netulburate a Paradisului primordial sau ca scop final al omului purificat în care este restabilită această stare. Veșmintele albe sau necolorate în general sunt, în numeroase culturi, veșmintele preoților. Ele simbolizând puritatea și adevărul. Creștinii nou-botezați purtau veșminte albe și tot așa sunt reprezentate sufletele celor dezvinovățiți după Judecata de Apoi. Transfigurare, măreție și cale cerească, acestea sunt
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
uniunea deplină a tuturor culorilor spectrului luminii, ca simbol al inocenței neinfluențate și netulburate a Paradisului primordial sau ca scop final al omului purificat în care este restabilită această stare. Veșmintele albe sau necolorate în general sunt, în numeroase culturi, veșmintele preoților. Ele simbolizând puritatea și adevărul. Creștinii nou-botezați purtau veșminte albe și tot așa sunt reprezentate sufletele celor dezvinovățiți după Judecata de Apoi. Transfigurare, măreție și cale cerească, acestea sunt valorile simbolistice ale veșmintelor albe ale Papei; Pythagoras însuși le-
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
inocenței neinfluențate și netulburate a Paradisului primordial sau ca scop final al omului purificat în care este restabilită această stare. Veșmintele albe sau necolorate în general sunt, în numeroase culturi, veșmintele preoților. Ele simbolizând puritatea și adevărul. Creștinii nou-botezați purtau veșminte albe și tot așa sunt reprezentate sufletele celor dezvinovățiți după Judecata de Apoi. Transfigurare, măreție și cale cerească, acestea sunt valorile simbolistice ale veșmintelor albe ale Papei; Pythagoras însuși le-a recomandat celor ce căutau imnuri sacre, să poarte veșminte
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
în general sunt, în numeroase culturi, veșmintele preoților. Ele simbolizând puritatea și adevărul. Creștinii nou-botezați purtau veșminte albe și tot așa sunt reprezentate sufletele celor dezvinovățiți după Judecata de Apoi. Transfigurare, măreție și cale cerească, acestea sunt valorile simbolistice ale veșmintelor albe ale Papei; Pythagoras însuși le-a recomandat celor ce căutau imnuri sacre, să poarte veșminte albe. Animalele sacrificate de coloare albă erau destinate locuitorilor cerului, așa cum cele negre erau destinate lumii subpământene. Sfântul Duh este reprezentat ca un porumbel
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
veșminte albe și tot așa sunt reprezentate sufletele celor dezvinovățiți după Judecata de Apoi. Transfigurare, măreție și cale cerească, acestea sunt valorile simbolistice ale veșmintelor albe ale Papei; Pythagoras însuși le-a recomandat celor ce căutau imnuri sacre, să poarte veșminte albe. Animalele sacrificate de coloare albă erau destinate locuitorilor cerului, așa cum cele negre erau destinate lumii subpământene. Sfântul Duh este reprezentat ca un porumbel alb. Culoarea albă însă, din punct de vedere simbolistic, are și conotații negative, în primul rând
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
vestului și a nenorocirii, însă și a virginității și a purității („lotusul alb” este numele unei societăți secrete care era adepta moravurilor pure). În general în China albul este considerat culoarea de doliu, cu toate că este vorba de fapt de „nonculoarea” veșmintelor de doliu necolorate.- În alchimie decolorarea sau albirea (albedo) aste semnul că după înnegrire (nigredo) materia primară se află pe drumul spre piatra filosofală. Bibliografie: 1. Biederman, Hans, Dicționar de simboluri, Editura Knaur, Munchen, 1998 2. Chevalier, Jean, Dicționar de
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
blonzi, cu piele roșcată (...) toți sunt tatuați de la vârfurile degetelor până la gât cu figuri misterioase de culoare neagră sau verde. ", vestimentația: "păreau să nici nu simtă frigul puternic de afară, pentru că nu purtau nici tunici, nici caftane, ci doar un veșmânt care le acoperea o parte a corpului, lăsându-le o mână liberă", precum și armamentul: Fiecare bărbat poartă la brâu un topor, o sabie și un cuțit lung, de care nu se desparte niciodată. Săbiile sunt uriașe și gravate asemenea săbiilor
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
realitatea la dorințele clientului său. Astfel, spre exemplu, în spate, la tribună o vedem pe Letiția, mama împăratului, deși ea nu a participat deloc la festivitate. Extraordinar de riguros este finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu, în ceea ce privește veșmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Lipsește aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralității
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
unor noi paste și glazuri ceramice (printre care glazura metalizată). Atelierele textile cunosc o dezvoltare fără precedent, se adoptă tehnici și repertorii decorative noi. Prosperitatea și fastul curții califale determină înființarea unor ateliere speciale (singular: "tirăz", ar.: طراز) pentru producerea veșmintelor somptuoase ale demnitarilor și ale familiilor lor. Hainele realizate aici constituiau un simbol politic, fiindcă pe ele se țesea un semn distinctiv al suveranului. De aceea, administrarea "tirăz"-urilor era o prerogativă a califului. Chiar dacă a cunoscut perioade de stagnare
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
și în fine cea a călătoriei zeului pe mare, spre Naxos, de pe tava lui Exechias (München, Staatliche Antikensammlung). La jumătatea secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o înfățișare adolescentină. Atributele îi sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos (vas pentru vin), pantera și șarpele. Cu aceste atribute e reprezentat de
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
unchiul lui dinspre mamă, doctor în Moravia, a inspirat povestirea "Un medic de țară". Kafka evocă neîndurător, în jurnalul său, perioada adolescenței. Atunci era, după cum recunoaște, « deosebit de prost îmbrăcat », pentru că părinții îi comandau hainele de la un anume negustor din Nusle. Veșmintele inestetice i-ar fi deformat nu doar mersul și postura, ci chiar și imaginea despre sine și gândirea despre viitor: Franz Kafka se înscrie în 1901 la Universitatea Carol-Ferdinand din Praga ("Karl-Ferdinands-Universität"). La început optează pentru chimie, dar după două
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
s-a împământenit mai mult la oraș. Este posibil să fie un împrumut din țările catolice, unde Moș Crăciun este cel care pune daruri în ghete sau ciorapi anume pregătiți. Moș Crăciun așa cum este el cunoscut azi, cu renii și veșmântul roșu și barbă albă a fost inventat la începutul secolului XX de o companie de publicitate americană care făcea reclamă pentru celebra Coca cola. Adevăratul Moș Crăciun, cel din tradiția Bisericii este însă Sfântul Nicolae. Copiilor din România li se
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
războiul troian - unde știa că-și va găsi moartea, așa cum prorocise preotul Calhas, și încercând să zădărnicească împlinirea destinului - Thetis și-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor din insula Skyros, care l-a ținut ascuns, deghizat în veșminte femeiești, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolem (sau Pyrrhus). Între timp însă, grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu și Diomede (care l-au atras printr-un vicleșug
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
Porțile Paradisului". Donatello (1386-1466), prin stilul său plastic, a influențat și pictura. Printre cele mai importante opere ale sale este statuia de bronz a lui "David", prima sculptură care, ca în timpurile antichității, prezintă din nou corpul omenesc gol, fără veșminte. Alte sculpturi ale lui Donatello sunt monumentul ecvestru "Gattamelata" din Padova sau tribuna de marmoră "Cantoria" pentru Domul din Florența. În pictură, Cimabue (1240-1302) și elevul său Giotto di Bondone (1266-1337) - frescele din capela "Scrovegni" din Padova și din capela
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
a omorât în bătaie soția însărcinată a doua oară și, imediat, s-a însurat cu Statilia Messalina, dar, apoi, a început o relație amoroasă cu Sporus, având o asemănare fizică cu Poppaea. A pus să fie castrat și îmbrăcat în veșminte femeiești. Când i s-a cerut să semneze prima sentință la moarte, Nero a comentat "de n-aș fi învățat să scriu niciodată". După moartea lui Burrus, în anul 62, influența lui Seneca s-a diminuat, fiind dominat de Poppaea
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
această situație, ea se desprinde cu ușurință din narațiune. Cele două părți ale fabulei - narațiunea alegorică și morală - se află într-o strânsă legătură, căci morala, pe care se pune accentul, este o concluzie a întregului discurs, iar narațiunea este veșmântul care o pune în relief. Claritatea moralei depinde, în foarte mare măsură, de claritatea firului epic, de măiestria cu care autorul știe să întruchipeze prin personajele sale anumite tipuri umane. Animalele, păsările, plantele, obiectele din fabulă (într-un cuvânt - personajele
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
sa oarecum infatuată trădează personalitatea hotărâtă și sigură de sine a artistului. Calda tonalitate coloristică îi conferă armonie compoziției și este o mărturie a măestriei artistice a lui Delacroix. Haina pictorului contrastează cu fundalul pământiu, iar nuanțele de negru ale veșmântului, abil diferențiate, pun în lumină gulerul de mătase. Vesta a fost pictată în aceeași nuanță de verde care apare în fundalul "Portretului în costumul lui Hamlet" (primul autoportret a lui Delacroix). O atenție deosebită a acordat Delacroix feței foarte bine
Autoportret cu vestă verde () [Corola-website/Science/298211_a_299540]
-
care au exprimat stări și emoții prin intermediul artei. Întrucât, creativitatea făcea parte din natura umană, orice cultură este caracterizată de forme de artă proprii: sculpturi din lemn sau din piatră, scrieri sau picturi pe papirus sau scoarță de copac, coaserea veșmintelor și a tapiseriilor sau turnarea metalelor. Prin artă au ieșit la lumină idei noi, iar în epoca clasică s-au pus bazele multor stiluri, dintre care unele se mențin și în zilele noastre. Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
proaspătă, prin uscare, se întărește ca piatra; pictura grecească, realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezește în timpul aplicării. Personajele sunt aplicate pe un fond de o singură culoare sau pe benzi paralele. Anumite forme (cutele veșmintelor, trăsăturile feței, părți ale corpului omenesc) sunt desenate după niște formule de execuție specifice și, din acest motiv, toate personajele par a fi gemene. Acestea sunt utilizate pentru decorarea palatelor și a templelor. Temele pot fi: subiecte mitologice sau din
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
sau politice în atitudini dinamice, pline de viață și dramatism. În anii 1400, în Alpi, în Boemia, Franța și Burgundia flamandă debutează delicatul și elegantul stil curtenesc al goticului. Subiectul predominant era Madona, curbată în formă de S și în veșminte largi. Pe lângă obișnuitele lucrări religioase, erau împodobite tot mai multe manuscrise laice, activitate realizată nu numai în mănăstiri, ci și în ateliere orășenești. Frații Limburg au ilustrat o carte de rugăciune pentru Ducele de Berry. Miniaturile din lucrarea Tres Riches
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Porțile Paradisului". Donatello (1386-1466), prin stilul său plastic, a influențat și pictura. Printre cele mai importante opere ale sale este statuia de bronz a lui "David", prima sculptură care, ca în timpurile antichității, prezintă din nou corpul omenesc gol, fără veșminte. Alte sculpturi ale lui Donatello sunt monumentul ecvestru "Gattamelata" din Padova sau tribuna de marmoră "Cantoria" pentru Domul din Florența. În pictură, Cimabue (1240-1302) și elevul său Giotto di Bondone (1266-1337) - prin frescele din capela "Scrovegni" din Padova și din
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]