3,837 matches
-
pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în danț a personagiilor, bufoneria enormă, dar nu trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă, sub amenințare de sinucidere, portretul Chirițoaei, iar aceasta cu multe mofturi de ingenuă scoate din sân o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu-i un simplu jurnal, ci un sistem narativ pe principiul Decameronului, în care planul exterior e mereu străpuns de planuri lăuntrice. Astfel întîlnim acolo o istorie cu bandiți italieni, pe tema monstrului sensibil, de tipul Quasimodo, detestat de lume. Veselia e agreabilă și factice, ținuta generală ușuratică și persiflantă, rezultatul artistic o colecție de planșe impresioniste de un exotism cald, în mijlocul cărora atrage atenția în mod deosebit piața africană cu amestecul de arabi, berberi, negri și evrei, cu grămezile de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vărsând torente de foc. Critica lui Alecsandri, întemeiată pe ideile de progres și conservație cu măsură, care sunt ale lui C. Negruzzi și Kogălniceanu și vor fi ale lui Maiorescu, e numai o varietate, literar vorbind, a operei umoristice. O veselie nestinsă o alimentează, fie că u scurt e pus să se jeluiască redacției, fie că se parodiază pumnuleanul-ciune: Plecăciune, plecăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Arde-mi-te-ai pe-un tăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Capitolul X POEȚI MINORI AL. SIHLEANU În 1855
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul e paralela continuă între actualitate și experiența acumulată. Prejudecata că autorul livresc trebuie să fie neapărat un umanist face ca Creangă să fie admis cu greu ca erudit, uitîndu-se că există o știință
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ei apoi, zi că nu-i lumea de-apoi. Să te ferească Dumnezeu, când prinde mămăliga coajă. Vorba ceea: Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, Să mă mir ce m-a găsit." O dată priceput mecanismul povestitorului, suntem luați de veselia lui și enunțarea goalei formule: vorba ceea trezește râsul. Mai este și o erudiție strict lexicală de cuvinte cu sonuri năstrușnice, mai degrabă cacofonice, precum una de cimilituri și zicători, produse, ca la Anton Pann, pentru aspectul lor bufon: "Lată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
atât de obsedat de Divina Comedie. Parisul luat ca exponent al Occidentului e "iad, urlând de răutate", e infernul dantesc, cu un Styx, Sena, pe care trec cadavre de înecați, cu o populație de apași și femei pierdute, cu o veselie factice îndărătul căreia "e groaznic orice trai", amenințat de zgomotul tunului, cu instituții șubrede, cu genii relegate în mansardă, nerăbdătoare de a se ridica în Empireu. În fața acestei bolgii se deschide perspectiva extatică a unei geografii "de porțelan", fragile, dincolo de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în limitele unei simple satire moderatoare. Dealtfel, în altă parte (Din viața militară), a zugrăvit cazarma cu brutalitățile dar și cu veseliile ei. Antimilitarist sever este și Paul Bujor, osândind războiul de orice natură, fără talent. Capitolul XVII MICUL ROMANTISM BARBU DELAVRANCEA La frumoasa Revista nouă a lui Hasdeu, apărută la 15 decembrie 1887, începe a se afirma un spirit care va
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și să analizeze. Sistemul lui "științific" de cercetare literară bazat pe capodoperă, fenomen psihofizic ideal, studiabil în fantomele sale, adică în recepțiile pe care fiece conștiință le are de la opera absolută, socotită ca o speță, ca un prototip, a stârnit veselie. Percepția capodoperei (moment mistic) e supusă unei inextricabile clasificări tricotomice. Opera e spintecată longitudinal și transversal din punct de vedere al fondului (originalitate elementară), al armoniei (originalitate subiectivă) și al formei (originalitate plastică), aceste aspecte fiind și ele considerate sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
următoare din La Medeleni, care se întemeiază, ca și Emile de J. J. Rousseau, pe un program pedagogic de aplicat în cazul lui Dănuț. De pe acum încep să supere locvacitatea și bombasticul, clocotul de cuvinte, verbozitatea monstruoasă, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasă, sensuală, suavă câteodată, mai adese grotescă, e și ea expresia unei faze a copilăriei. Portretele temperamentale și fiziologice ale suavei Monica și artemidicei Olguța domină volumul III printr-o prezență simpatetică. De acum încolo producția lui Ionel Teodoreanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Niculce. Contrafacerea nu e savantă, dar fiindcă autorul e moldovean are o savoare lingvistică firească. Nuvelele sunt niște divagații în scopul de a se dovedi îndemînarea verbală, nodul lor vital fiind de obicei un calambur enorm ori o vorbă memorabilă. Veselia este uneori extravagantă. Izbește între altele snobismul gastronomic și oenologic, mai mult nominal. Toader Zippa vine din străinătate cu o întreagă "pivniță pe roate", adică cu 101 antale, 39 butoaie mai mici, 317 balerci și mai multe mii de sticle
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-ar fi mai bolnavă Dac-aș fi băut otravă. Cu Flori de mucigai Arghezi începe o poezie de savoare, presu-punînd un cititor pregătit. Punctul de plecare îl formează observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia napolitan al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
piesa Păcatul. Ticu Archip a scris nuvele cu înclinări spre fantastic și alegoric și piese de teatru (Inelul, Luminița, Gură de leu). O mențiune deosebită se cuvine Georgetei Mircea Cancicov pentru nuvele zugrăvind noua viață a satelor moldovene cu o veselie malițioasă și un simț al grotescului, constatabil în alegerea numelor proprii: Madam Pușlenghe, Hantadura, Purhedia, Sevastița, Ilioaia, Măriuca, Ozonofia, Virginica, Vasîlca, Măndița. Tabloul sociologic e sălbatic, scena ușurării țaței Ioana de un pitoresc african. Ioana naște greu și toată lumea îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-o singură chetă de cerșit, fără a se face datorii. 45. În Custodia de Salisbury, condusă de fratele Ștefan, s-a dezvoltat în mod deosebit dragostea pentru caritatea reciprocă. Însuși custodele era de o atât de mare blândețe și veselie, și de o așa extraordinară caritate și compasiune, încât se îngrijea prin toate mijloacele pentru ca niciunul să nu fie niciodată trist. De aceea, când i-a sosit ceasul morții și a primit sfânta ostie, a văzut în ostie o poartă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mișcările religioase ale epocii A) «Aleluia» Perioada «Aleluia» 50. «Aleluia» - așa cum avea să fie numit ulterior - a fost un timp de liniște și pace, în timpul căruia au fost depuse toate armele de război; a fost un timp de bucurie și veselie, de laudă și exultare. Nobilii și oamenii simpli, orășenii și țăranii, băieții și fetele, bătrânii împreună cu tinerii (Ps 142,12), cântau refrene și laude divine. Această mișcare s-a răspândit în toată Italia. Eu am văzut cu ochii mei că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
să fie aruncat în mare din vârful stâncii Leucada: cel puțin ar fi nefericit, dar ar avea o anumită siguranță (tutius). Cu ocazia aniversării nașterii soției (Tristele, V, V), Ovidiu își propune să-și stăpânească durerea, ca să poată sărbători cu veselie acest eveniment. Îi urează soției seninătate și viață lungă... Dar imediat îl asaltează gândurile legate de propria-i suferință: Cine s-ar fi gândit?... Totuși virtutea trebuie demonstrată în vremuri grele, și mai exact probitatea (adversis probitas exercita rebus), trebuie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
șăd”. Este peisajul clasicei pastorale. Iancu Îi adaugă bucuria muncii agricole, plăcerile cinegetice, pescuitul, lectura, satisfacțiile gastronomice și, element nou În poezia meditația asupra făpturii care Învârte totul de sus: „Muncă, luptă, călărie, Jocuri, umblete pe jos, Mă-ntăreau cu veselie Și-mi dau-nvederat folos. Curăția și măsura Masa mea Împodobea, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia... .............................................. De-amănunt privind natura Planeți, răsărit, apus, Stăm gîndind: Așa făptura Cine-or fi-nvîrtind de sus?” Aici se oprește gîndul Îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oarecare coerența existenței. SÎnt vise fără substanță onirică. Un exemplu avem În poemul intitulat chiar Visul (ciclul Suvenire) unde se povestește, coerent și cu imagini dintre cele mai banale, Întîlnirea cu trei fecioare albe, simboluri ale iubirii ademenitoare. Ele promit „veselii sfinte” apoi sar „răpide” În aer și se fixează, ca trei steluțe, pe cer. Caracterul alegoric al poemului este evident. Peisajul nu trece de obișnuitele determinări: „Era o cîmpie lungă și tăcută, Lungă ca pustiul, ca moartea de mută”... Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ca un pui de căprioară. Trupușoru-i gingășel Părea tras printr-un inel! Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță, S-o tot strîngi la pept cu foc Și să-ți fie de noroc! Ochișorii săi căprii Trezea lumea-n veselii. Perișoru-i aurel, Ca mătasea subțirel. Trăgea ochii tot la el...” Pentru a marca natura serafică a femeii, poetul variază dalbă și sprintenă cu dălbioară și sprinteioară. Folosește, În acest sens, procedeul agasant al diminuării. Lăsînd deoparte chestiunea valorii, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mult să folosăscu, Grece, moldovencă să tămăduiescu; Iar la țigance să nu ispitească, Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i văpaia mai mare. Străpungîndu-o prin gemănare Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răgaz, în vederea lichidării tuturor legăturilor cu trecutul. În această stare de spirit confuză e acostat de Silvia, o tânără fâșneață, care-și pune în gând să-l învețe să patineze. "Sveltă", cu "față deschisă cu profil fin lungit, de o veselie ce-i dilata pupilele albastre", cu părul "tăiat scurt, băiețește", "ruginiu ca frunza de tutun", Silvia reușește să-și impună voința, arătându-i lui Bizu că sportul nu-i lucru rău. Și doar știm cât detesta eroul lovinescian tenisul, mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
hăinuța aurie. Suie mândru și grăbit, Să vestească-n lumea mare: „Preacinstita adunare Primăvară a sosit!”. Cântec de primăvară de St. O. Iosif Înfloresc grădinile Ceru-i că oglindă; Prin livezi, albinele, Și-au pornit colinda... Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Joacă pe câmpie... Joacă fete și băieți Hora-n bătătura. Ah, de ce n am zece vieți Să te cânt natură. ¾ VARĂ Vară de Otilia Cazimir E cald. Grădina-n jurul meu Se-ntinde leneșa la soare. Frunzișul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]