8,307 matches
-
pline de amintiri nu pot fi deschise fără consecințe dintre cele mai grave. Când cade cortina - cea reală a teatrului -, jaluzelele roșii sunt deja coborâte. Amintirile dorm din nou în „casa tăcerii”; reprezentația s-a sfârșit odată cu plecarea misterioșilor săi vizitatori. Asemenea casei din Furtuna, imobilul din Mănușa neagră este tot o metaforă a teatrului; s-ar putea spune chiar că el are dimensiunile unui veritabil theatrum mundi. În acest univers etajat, cu nivelele lui cele mai de sus și cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și somatice. Capitolul 3. Ședința hipnotică: Aspecte clinice Haideți să vă spun povestea maestrului japonez care a fost vizitat de un profesor universitar care a venit la el ca să capete mai multe informații despre Zen. Maestrul l-a servit pe vizitator cu ceai, dar a continuat să toarne până când cana a fost plină și a început să curgă pe lângă. Profesorul se uita cum ceaiul curgea afară din cană și a remarcat cu oarecare consternare că ceașca era plină și nu mai
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Timpuri grele pentru toți, a repetat cu glas tare. Se gândea la cele Întâmplate după trei zile, lângă locul unde făcuse fotografia: șanțul de scurgere al șoselei care ducea spre Borovo Naselje, În Împrejurimile Vukovarului. I-a dat un pahar vizitatorului și a sorbit din al lui. Ora era nepotrivită, dar spusese un pahar, și acela era un pahar. Necunoscutul - termenul nu mai era exact, a gândit brusc - nu mai privea fresca și-și ținea paharul cu prea mare atenție. Din spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pictura. — Ici și colo. Dumneata ești un bărbat cunoscut și vestit, domnule Faulques, a adăugat, muindu-și, distrat, buzele În coniac. Chiar dacă trăiești de multă vreme retras, mulți te țin minte.Te asigur. - Cum ai izbutit să scapi de acolo? Vizitatorul i-a aruncat o privire stranie. — Presupun că vorbești despre Vukovar, a replicat. M-au rănit la două săptămâni după ce mi-ai făcut poza. Nu rana de la mâna care se vede În ea (uite, mai am cicatricea), ci alta, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-i. Și fotografii au obiceiul să agațe poze pe pereți. Poze făcute de ei. Mai ales când au luat premii Însemnate. Doar nu ți-o fi rușine cu pozele dumitale, așa-i? - Nu mă mai interesează. Asta-i tot. - Firește - vizitatorul a zâmbit ciudat. Asta-i tot. Acum studia atent, Încruntat, imaginile din frescă. - Tot aici, printre amintirile dumitale, sunt și războaiele de demult? Troia și alte locuri ca ea? A fost rândul lui Faulques să zâmbească pe jumătate. - Păi, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
poală, În fața hoitului unui bărbat fără cap, căruia Îi fotografiase doar pantofii), cuvântul „artă” sună mereu a mistificare și scutece calde. Mai bine amorali, decât imorali. Nu crezi? Și acum, te rog, sărută-mă. - E o poză bună, a continuat vizitatorul. Se vede că-s ostenit, așa-i? Și chiar eram. Cred că, de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și a privit În jur. Inima Îi bătea Încet, aritmic. O simțea agitându-i-se În piept. - De ce? a Întrebat. Se mișcase Încetișor, doar câțiva centrimetri. Cu cea mai mare precauție. Acum stătea din profil, cu umărul stâng Întors spre vizitator. Cel mai la Îndemână Îi stătea o spatulă lată, ascuțită la un capăt, al cărei mâner se ițea printre cutii și flacoane de vopsele. A Întins o mână spre ea, iar celălalt n-a făcut nici o observație, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai complexă decât pare. Dându-i neîntrerupt atenție, pictorul de război a calculat linii, unghiuri și volume: spații libere, distanța până la ușă, calități fizice. Spre surpriza lui, nu era alarmat. Încă nu stabilise dacă din pricina tonului și atitudinii observate la vizitator ori a propriului său fel de a vedea lucrurile. - Ce spui! Altceva? Mie mi se pare foarte complex. Ori de câte ori ești În toate mințile. - Ce-ai zis? - Că nu ești În toate mințile. Nebun. Celălalt a Încuviințat, aproape cuviincios. — Accept toate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf, nimic din ceea ce spuse ori nu celălalt bărbat, inclusiv moartea lui anunțată, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apreciez arta, a comentat Markovic. - În realitate, nu-i artă. Arta se hrănește din credință. - Nici din asta nu pricep prea mult. Stătea tot nemișcat, fără să-și ia mâinile de la spate, privind totul cu mare atenție. Ca un pașnic vizitator de muzeu. - Să-ți spun o poveste, a spus fără să se Întoarcă. - A ta? - Cui ce-i pasă? O poveste. Atunci s-a Întors molcom spre Faulques și a Început să istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l ajute, aprinzând o lanternă ori felinarul cu gaz pe care Îl avea alături. Întunericul Îl făcea să se simtă Într-un ușor avantaj. Și-a adus aminte de spatula de pe masă și de flinta de la catul de sus. Dar vizitatorul vorbea iar, și tonul lui părea relaxat, străin de bănuielile pictorului de război. - Oricât de bune ți-ar fi uneltele, aspectul tehnic trebuie să fie complicat. Pictai și Înainte, domnule Faulques? - Oarecum. Când eram tânăr. - Pe atunci erai artist? - Am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
incendiile din depărtare. Inclusiv execuțiile. Un fir de lună gălbuie licărea În fereastră. Dreptunghiul care se termina Într-o arcadă s-a luminat În albastru-Închis, lămurind contururile obiectelor din turn. Pata deschisă la culoare a cămășii pe care o purta vizitatorul a devenit mai vizibilă. - Așadar, ai hotărât că, pentru a călători la un tablou de război, cel mai bine era să stai mult timp În interiorul războiului. - Pentru un rezumat, nu-i rău. — Păi, vorbind despre locuri, a comentat Markovic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
X 168 centimetri atârnată Într-o sală a Muzeului Național de Artă din Mexic, pe care Faulques avea s-o descopere cu stupoare privind spre stânga, lângă un colț al peretelui: un loc unde putea trece cu ușurință neobservată de vizitatorii care intrau În sală și mergeau Înainte, spre celelalte tablouri ce atrăgeau luarea-aminte În fund și la dreapta. Erupția vulcanului Paricutín. Nu auzise nicicând vorbindu-se de doctorul Atl. Nu știa nimic despre el, nici despre faptul că-l obsedau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să merg chiar atât de departe. Deși, văzând asta (a pus bricheta În buzunar și a făcut un gest În care a cuprins pictura murală), trebuia să prevăd ultimele consecințe. Lui Faulques Îi era foame. Dacă n-ar fi fost vizitatorul cel ciudat, și-ar fi făcut câteva paste la soba cu gaz de la catul de sus al turnului. A urcat, trecând printre Markovic și cărțile de pe trepte, ca să se uite În cufărul unde Își ținea hainele, conservele și pușca cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vechiul fotograf de război se instalase câteva zile În fața fiecăruia dintre cele șaizeci și două de tablouri de război pe care le selecționase dintr-o lungă listă care cuprindea douăsprezece muzee din Europa și America, și fotografiase tabloul și oamenii din fața lui, vizitatori izolați sau grupuri, studenți și ghizi de artă, momentele când sala era goală ori când privitorii erau atât de numeroși, Încât tabloul abia se mai putea vedea. Lucrase astfel timp de patru ani, selecționând și dând deoparte, până când adunase ulima
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
semnele de primejdie. Era aproape - chiar Markovic Îl avertizase cu o zi Înainte - de linia Întunecată. În turn mirosea a tutun. A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și-a zis brusc Faulques. Niciodată nu se gândise la asta, nici măcar când Îl picta. Poate că fusese nevoie de prezența unei femei - reală, din carne și oase - pentru ca imaginea să-și capete Întregul sens. Ca atunci când, alături de el, un vizitator avusese un atac de inimă la muzeul Prado, În fața Coborârii de pe Cruce a lui Van der Weyden; și, printre oamenii care se Îmbulzeau, medicul și sanitarii care sosiseră ca să ducă de acolo cadavrul, targa și balonul cu oxigen, tabloul și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fost ultima care s-a ivit sub lichidul din tăviță. Caron era probabil satisfăcut. - Am văzut mina, a spus. Continua să privească linia alb-albăstruie a orizontului. Când, În fine, s-a Întors către Markovic, farul a luminat o clipă silueta vizitatorului. - Vrei să spui că ai văzut mina Înainte ca fata să calce pe ea, a Întrebat croatul? - Da. Ori, mai bine zis, am intuit-o. - Și n-ai zis nimic? - Am șovăit trei secunde. Doar atât. Trei. Olvido era pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
muncă 112 S Contact personal necesar În muncă (se indică folosind codul de mai jos contactele cu altă cerință de muncă, frecvența sau În grup, de exemplu: contactul cu clienții, pacienții, studenții, publicul, superiorii, subordonații, colegii de serviciu, viitori angajați, vizitatori oficiali etc.; se consideră numai contactul personal care este prin definiție parte din activitatea de serviciu) Codul Frecvența contactului personal cerut 1 Foarte nefrecvent (nu este necesar aproape nici un contact cu alții) 2 Nefrecvent (este necesar un contact limitat cu
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
vechi (1); 799/140/55/85/2 oaspete: musafir (258); invitat (49); prieten (26); nepoftit (24); gazdă (24); neașteptat (20); bucurie (17); rudă (17); musafiri (15); om (15); vizită (12); binevenit (11); casă (11); petrecere (10); rude (9); veselie (9); vizitator (9); neam (8); prieteni (7); sărbătoare (7); masă (6); mîncare (6); așteptat (5); neamuri (5); nou (5); deranj (4); oameni (4); bun (3); de seamă (3); drag (3); mama (3); primit (3); socializare (3); stres (3); așteptare (2); binevoire (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
performanțele echipelor de vânzări; profitabilitatea clienților, în funcție de costuri le de vânzare și service; succesul liniilor de produse; previziunile vânzărilor etc. O analiză mai specială este „web clickstream” prin care se desprind informații privind conținutul site-ului web al companiei (opiniile vizitatorilor, ce apreciază și ce nu, așteptările lor ș.a.m.d.). Analizele sunt posibile datorită noilor tehnologii în timp real bazate pe magazii de date, instrumente OLAP și interfețe utilizator de tip „tablou de bord”. Rezultatele sunt oferite prin portaluri informaționale
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
referent sau între imaterial și tangențial. Pe când Donna Haraway este cunoscută prin teoriile-manifest ale cyborgului, Orlan este renumită prin imaginile corporale avatarice. De asemenea, Catherine Ikam realizează, la Muzeul Viitorului din Linz, chipuri tridimensionale în suportul computerului, care interacționează cu vizitatorii ambientului virtual („Face à face”, 2000Ă, în timp ce Orlan creează „L’Art charnel”. Sintagma este inventată în 1990, ca o contrapoziție la body art, aceasta din urmă fiind considerată o artă a suferinței și a purificării în viziunea artistei, întâlnită în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din Biblie în tehnologia comunicării de tipul codului Morse și prin convertirea acestuia în perechi ADN. Lucrarea hibridează lumea organică a bacteriilor cu proiecția artei video și cu mediul interactiv și global al Internetului. Nu doar participanții galeriei, ci și vizitatorii Web-ului pot să aprindă lumina ultravioletă care cauzează mutații biologice reale în bacterii, mulțumită teleprezenței, și intervenții în structura ADN a acestora. Biologia și tehnologia informațională a Internetului, arta și etica, toate acestea se întrepătrund pentru a răspunde aceleiași
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cărui acțiuni sunt controlate de o colonie de microorganisme GFP acționând ca un creier pentru acesta, dar și avatar al participantului web în cadrul spațiului virtual al teleprezenței. Astfel, forme de viață, luminiscente în mod sintetic, interacționează în spațiul virtual cu vizitatorul. De pildă, schimbările în colonia de microorganisme ale biobotului sunt monitorizate de către acesta și provoacă mișcarea și deplasarea lui în interiorul expoziției. Organismele artei transgenice create prin clonarea genei (Green Fluorescent Protein - GFPĂ izolate dintr-o meduză din partea de nord-vest a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și a senzorilor unui aparat care măsoară înclinarea coloanei vertebrale a imersantului, cu ajutorul sunetului spațializat și corporalizat și grație interacțiunii în timp real. Un ecran permite vizualizarea în timp real a experienței participantului, adică proiecția stereoscopică a lumii virtuale, de către vizitatorii muzeului, iar un alt ecran arată umbra proiectată a siluetei imersantului în spațiul virtualității, astfel că instalația devine un cadru intensiv al vizualizării. La nivelul conținutului, aplicația constă în trei lumi relaționate: natura (elemente vegetale, acvatice, terestre și cosmice precum
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]