4,110 matches
-
China, din Shanghai la Beijing, În Beijing și, În fine, din China Înapoi În Franța. Dar nu se lasă absorbit de niciuna, la un moment dat rămîne În suspensie sau, dimpotrivă, cînd fuga e o retragere, intervine ceva care desface vraja otrăvitoare sau nu a fugii și fuga se oprește. O dată, jucînd bowling Într-o imensă hală de distracții de la marginea Beijingului, intitulată Las Vegas: „Dar, În clipa În care urma să Încep jocul, am fost invadat brusc de un sentiment
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se simte brusc vinovat și aruncat În afara seducției exercitată de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva minute, Înainte să sune telefonul, o sorbea cu nesaț alături de frumoasa chinezoaică. Momentul de evadare din fugă - atunci cînd Îi lași pe ceilalți să alerge singuri, tu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Rod al unei iubiri romanțioase, dar nefericite între doi tineri fugiți în lume, ea este urmărită de destinul tragic al părinților, care îi alimentează neliniști și aspirații nelămurite, provocându-i sfârșitul tocmai când era pe punctul de a scăpa de vraja fantasmelor trecutului. Mai important este romanul biografic Momâia (1947), în care sunt urmărite viața și faptele unui învățător rural animat de cultul pentru țărănime, dăruit cu patimă profesiei sale. Construită pe ideea jertfei de sine, a sacrificiului pentru binele satului
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
ape, Craiova, 1923; Cosânzeana, Craiova, 1924; Icoane și priveliști, Arad, 1926; Elegii și poeme, Craiova, 1928; Lauri și purpură, Craiova, 1929; Chipuri de bronz, Craiova, 1930; Icoane din bosfor, Craiova, 1932; Pulberi înstelate, Craiova, 1935; Ursul cu laba-ntoarsă, București, 1939; Vraja, București, 1939; Maiestății sale, Regelui, București, 1940; Dracul păcălit, București, 1941; Comoara de sub stâncă, București, 1942; Moartea zimbrului, București, 1944; Fântâna fermecată, București, 1945; Poeme, BUCUREȘTI, F.A.; Sonete, București, f.a. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
București (1924-1930). Între 1934 și 1938 audiază cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. Lucrează ca angajat civil în diferite servicii ale armatei. Din 1956 până în 1963 face închisoare politică la Aiud și Periprava. Debutează în 1928 în revista „Vraja”, și editorial în 1931, cu volumul Flori de spini. Colaborează cu versuri, articole, cronici literare la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Arta” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele V. Olteanu
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
de cele mai multe ori și prefețele sau tabelele cronologice din volumele propuse cititorului român. Traduceri: Miguel de Salabert, Exil interior, București, 1967; André Gide, Roger Martin du Gard, Corespondență, București, 1973; Jules Michelet, Scrieri alese, București, 1973; Pierre Gâscar, Ani de vraja, București, 1974; Hippolyte Taine, Note despre Paris, București, 1976; Robert Vergnes, Chemarea necunoscutului, București, 1977; Armând Lanoux, Pastorul albinelor, București, 1978; Émile Zola, Bucuria de a trăi, Iași, 1978, Cucerirea orașului Plassaus, I-II, București, 1989; André Dhotel, Viviane. În
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]
-
de grațiile amețitoare ale tinerei. Dar să nu ne grăbim, ar fi păcat... Biruința are, în pofida perfecțiunii sale fizice, un neajuns: este sterilă. Hameleonul, ființă lipsită de sânge, care se hrănește cu aer, este și el devitalizat, deci tot steril. Vraja Apariului, mare meșter în ale farmecelor, o leagă pe juna nubilă, ca în Tristan și Isolda, de grotescul târâtor: În scurt, pe Biruință dragostele o biruiră, și Diana Afroditis a să face priimi"48. Doar că, știe bine versatul vrăjitor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i dau dreptate lui Gabriel Mihăilescu, care observă această abilitate a personajului de a se descurca într-un hățiș de intrigi, apelând cu nonșalanță la procedeele inamicilor săi: "Legăturile, în sens larg (mreje, alianțe, vrăji) se înscriu între armele preferențiale ale eroului cantemirian, acestea nediferențiindu-se prin nimic de mijloacele de luptă ale oponenților săi"86. Mai mult decât atât, consideră cercetătorul, "în această atmosferă "magică", intens marcată de activitățile uniformizante ale unei "țesătorii" colective
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
obicei de tip persecutiv, despre realitatea externă. La copilul mic, „mamă rea, vrăjitoare”, care nu este aici când am nevoie. La adulți: „nu mă înțeleg cu partenerul de viață din cauza mamei lui!”sau din cauza faptului că ni s-au făcut vrăji. Conflictele interne sunt proiectate în exterior și li se atribuie o realitate „tangibilă”(Ionescu, 2010, p. 137); 2. negarea (minciună) presupune negarea realității externe, obiective. Poate fi întâlnită și ca reacție tipică la comunicarea unei vești dezastruoase pentru individ. La
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
află moaștele a 43 de sfinți, ori biserica Schitului Darvari, în care sunt moaștele a 13 sfinți, fiecare sfânt fiind căutat ca doctor al unui anume beteșug sufletesc, unul ocrotind familia și pruncii, altul păgubașii sau pe cei loviți de vrăji ori boli pe care le vindecă, este o binefacere. Din tradiția laică ori bisericească țin și obiceiurile de Anul Nou, de Crăciun și de Paști, cântecele și colindele, urăturile, folclorul, față de care este implicată școala dar și instituțiile culturale de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lor". Vrăjitoare îi atinge atunci cu bagheta magică și-i transformă în porci. Episodul cu Circe evocă încă o dată anumite aventuri proprii poveștilor în care eroul este victima ospitalității vrăjitoarei, care abuzând de oaspete, îl preschimbă prin artificii, seducții și vrăji printr-o metamorfoză degradantă, trecere de la umanitate la animalitate, sinonimă cu închisoarea. Această transformare alienantă nu face decât să-l închidă pe erou în destinul său, ea îl sortește, dincolo de alterare, morții (eroul preschimbat în animal ar trebui să sfârșească
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să-l închidă pe erou în destinul său, ea îl sortește, dincolo de alterare, morții (eroul preschimbat în animal ar trebui să sfârșească în oala gazdei). Ambivalența scenei de ospitalitate este aici evidențiată prin această alterare a subiectului care căzând sub vraja gazdei descoperă că ospitalitatea poate însemna sechestrare, încarcerare. Ca și în poveștile tradiționale, eroul beneficiază totuși de ajutorul unui personaj întâlnit pe drum, Hermes, care i se înfățișează sub chipul unui tânăr care îi da iarba vieții, iar aceata îl
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poate însemna sechestrare, încarcerare. Ca și în poveștile tradiționale, eroul beneficiază totuși de ajutorul unui personaj întâlnit pe drum, Hermes, care i se înfățișează sub chipul unui tânăr care îi da iarba vieții, iar aceata îl face să reziste la vrăjile magicienei. Înarmat cu obiectul magic, el întoarce în favoarea sa raportul sclav-stăpân, obligând-o pe gazdă să rostească marele jurământ al zeilor prin care tovarășii săi să revină la chipul uman. Putem interpreta acest episod în cadrul unei ospitalități vrăjite. Mai întâi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe petrecut încă o zi). Acest lucru poate să însemne și că ospitalitatea înseamnă beție, pierderea reperelor, ca ea are un farmec care împietrește, imobilizează, metamorfozează. Aventura lui Elpenor ne arată cu pregnanță că omul slab cedează acestei ispite. Antidotul vrăjii este această iarbă fermecată a cărei rădăcină este neagră iar floarea albă ca laptele, floare pe care muritorii o smulg cu greu și pe care zeii o numesc în graiul lor "molu". Fără îndoială, ne putem gândi, ca și Cléopâtre
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ospitalității ca paradigmă a identității. Or, Ulise se lovește de multiplele probleme ale propriei sale identități, el care cunoaște morți inițiatice, care este amenințat să-și piardă orice reper prin drog (și chiar de a-și pierde forma umană sub vrăjile lui Circe). Sau și mai rău, este amenințat de uitarea care ar șterge memoria însăși a originii și l-ar condamna la o viață pentru totdeauna fără conștiință. Și țara și Ulise s-au schimbat într-atât încât Ulise este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
surprinde pe oaspetele stupefiat și stânjenit: tânărul erou al lui Vivant Denon este o astfel de victimă: "am fost mirat, încântat, nu mai știu ce s-a întâmplat cu mine și am început cu adevărat să cred că e o vrajă"230. Efectul paradoxal al unei astfel de îmbinări voluptoase este că te poți rătăci într-atât încât să confunzi mijloacele și scopul: "Mă cuprinse curiozitate: nu pe Doamna T... o doream acum, ci chiar cabinetul ei"231. Deliciile surprizei Strategiile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întunecoase în castel pentru a ajunge în cabinetul cu surprize care îl zăpăcește și dezarmează pe povestitor: "am fost mirat, încântat, nu mai știam ce-i cu mine și am început să cred, pe bună dreptate că-i vorba de vrajă"242. Întreaga povestire dezvăluie totuși că inițierea nocturnă nu a făcut decât să dezvăluie ceea ce ingenuul știa deja implicit. Surpriza și curiozitatea merg mână în mână ("o mișcare de curiozitate, care mă surprinse și pe mine, mă făcu să făgăduiesc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fugitif, Gallimard, 1979. 426 Landolfi, op. cit., p. 45. 427 Prăbușirea casei Usher. 428 Landolfi, op. cit., p. 29. 429 "N-am uitat niciodată, în ciuda condițiilor mizerabile în care a trebuit să o străbat (râpa) frumusețea sălbatică a acestui loc ca și vraja ascunsă sau spaima ascunsă, care păreau să o bântuie; și la această vrajă, nervii mei greu încercați contribuiau și ei întrucâtva" (Landolfi, 10). 430 "Părul i se desfăcu, foarte lung și se răsfiră. Atît de delicat și de mătăsos, mi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Landolfi, op. cit., p. 29. 429 "N-am uitat niciodată, în ciuda condițiilor mizerabile în care a trebuit să o străbat (râpa) frumusețea sălbatică a acestui loc ca și vraja ascunsă sau spaima ascunsă, care păreau să o bântuie; și la această vrajă, nervii mei greu încercați contribuiau și ei întrucâtva" (Landolfi, 10). 430 "Părul i se desfăcu, foarte lung și se răsfiră. Atît de delicat și de mătăsos, mi se părea totuși atât de viu și atât de sălbatic încât, fără să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vadă pe mine ci partenerul, și eu spunându-i: "Ionuț, deschide ușor gura, ușor, mișcă limba peste buza de jos, atât, te rog, întoarce capul, mulțumesc." Toată lumea din echipă, secretara din platou, operatorul, asistentul de imagine spuneau: "Parcă e o vrajă." Era ceva care se lega de suflet, pentru că există și o inteligență care se bazează pe suflet. A.V. Cum vă alegeți actorii? În funcție de roluri foarte bune realizate în teatru sau în film? A.V. Trebuie să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
se mai întoarce niciodată. » „Fotografiile Lorettei Lux sunt stranii. La prima vedere, le-ai putea confunda cu niște tablouri. Modelele au pielea de alabastru, trupuri de porțelan, o căutătură pătrunzătoare, fragilitate și aura unei străluciri eterice. Ele exprimă secretul și vraja lumii de copil.“ - Sharifa Jamaldin Loretta Lux Loretta Lux (n. 1969) s-a născut în Dresda, în Germania. În prezent, locuiește și lucrează în Monaco. A absolvit Academia de Arte Vizuale din München și a expus prima dată la Galeria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Moș Ajun, când spunem că se umblă cu Mos Ajun. Ei bine, de asta, fiindcă sărbătoarea, în concepție arhaică, începea odată cu apusul soarelui și multe din aceste lucruri trebuiau să se facă în intuneric. Fiindcă soarele destramă de multe ori vrăjile, farmecele, descântecele care se pot face în acest timp, când un an moare, fiindcă anul era inchipuit altădată ca un personaj, ca un omuleț care se naște, trăiește și moare. Ei bine, noi fiind și urmașii dacilor, nu-i așa
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
Potop de lacrimi Cenușiu, tristețe, liniște...nori fumurii ce își aștern pașii pe podeaua nesfârșită a cerului pustiit de strălucirea soarelui. Un întuneric necruțător își aruncă ușor vraja peste lumea lipsită de culoare, o lume supusă ce își așteaptă pedeapsa. Vântul aspru trezește un fior rece care va răscoli natura, purtând-o spre pieire. Copacii devin marionete în joaca crudă a furtunii, fiindu-le rupte crengile, smulse rădăcinile
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
a oferit autoritatea divină. Creștinismul ne face să înțelegem că viața noastră de aici depinde și de noi și că avem puterea și forța de a face ceva pentru noi și lumea noastră. Creștinismul ne-a scos din paralizia și ,,vraja" specifică sălbaticului. În Capela Sixtină, Michelangelo Buonarroti, imaginează un om care întinde mâna lui Dumnezeu și un Dumnezeu care întinde mâna omului. Lumea noastră este o sinteză a puterii umane, pământești, și a puterii divine, superioare 181. Așa cum am spus
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
creștere economică, avânt economic și de civilizație, dezvoltarea orașului, care va schimba lumea în jurul său, și nu în ultimul rând creștere populațională. Braudel și Gauchet au ceva în comun. Ambii se gândesc la depărtarea omului de ,,somn", de ,,adormire", de ,,vraja" religiei, care conferă omului o stare de beatitudine, în mijlocul căreia totul este posibil și dezirabil. Evident că lumea trezită este o lume atroce, reală și rațională. Dacă ar fi să înțelegem sensul sintagmei ,,vremurile bune de altădată", atunci acesta ar
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]