3,866 matches
-
la Tomis și cerând, în biserică, episcopului să intre în comuniune cu arienii, acesta i-a prezentat cu curaj învățătura ortodoxă elaborată de primul Sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, care interzicea orice tangență a dreptcredincioșilor creștini cu ereticii. Vrednicul ierarh tomitan a părăsit biserica și pe împărat, continuând slujba într-un alt locaș de cult din cetate. Nici chiar exilul sau alte amenințări nu l-au clintit pe venerabilul episcop din dreapta sa credință, iar credincioșii, făcând corp comun cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cerut ca ierarhii din Tracia și Scythia Minor să păstreze comuniunea de credință cu episcopii Terențiu de Tomis și Martyrius de Marcianopolis. Acest fapt demonstrează că acest episcop tomitan era o autoritate în materie de credință și de învățătură ortodoxă. Vrednicul ierarh Teotim I, „episcop al Tomisului Scythiei”, taumaturg, probabil localnic, denumit de către hunii de la Istru „zeul romanilor”, (probabil misionar printre acești huni), scria, pe la anul 392, dialoguri și diverse tratate scurte, după moda vechii elocințe. Din aceste lucrări
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație. Pentru Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în care admirația, afecțiunea profundă și recunoștința se împletesc armonios. E un portret în care viața empirică și atitudinile practice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să spun despre un coleg ceea ce nu găsesc în mine. În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie, împreună cu învățătură, moderație împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor. Să mijlocească pentru noi, el, care obișnuia să se roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutați acum prin meritele lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriți aici, pe pământ.” Acesta fiind rugat de Ștefan, Episcopul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mulțimea cunoștințelor filosofice, relevă că unele gânduri bune acumulate le aprobă, iar asupra altora atrage atenția cititorului să se ferească de nocivitatea lor. Bineînțeles că cititorul nu este obligat să fie de părerea traducătorului, „știind că nimic nu este mai vrednic de respect decât adevărul”. Din aceste câteva considerații se observă încă o dată smerenia, dar și competența alegerii, tăria de caracter, bogăția cunoștințelor și legătura lui cu oameni evlavioși ai ținuturilor natale sau măcar apropiate. Pentru astfel de osteneli, cere ca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
primordială" "de a fi gata oricând să apere cu abnegație, cu prețul sângelui și al vieții, cuceririle revoluționare ale poporului, suveranitatea și independența națională (subl. m.)". Îndemnurile mobilizante în stilul lui Nicolae Bălcescu sunt de asemenea prezente: Pentru a fi vrednici de înaintașii noștri, suntem datori să le împlinim visul de-a face ca patria să fie tot mai înfloritoare, de-a o ridica pe noi culmi de civilizație, astfel încât să strălucească pururea între țările lumii" (În sprijinul activității...: 1986, 60-61
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tul lui ? tefan cel Mare. �i auzea pe ?? rănii rom�ni rug�ndu? se pentru ��mp? ratul nostru Franz Iosif I�, apoi, brusc, �c�ntecul �nvierii din mor? i�, ? i: ��n mijlocul �ntunericului, luminat de nimic altceva dec�ț de stele� ? i �pentru cei vrednici ? i cei nevrednici, pentru credincio? i ? i pentru cei f? r? credin?? , dintr? o dat? , era (acolo) cu noi el, ? tefan, Domnul nostru ? i �mp? ratul de drept, nu Franz Iosif I! Ap? r�nd printre umbrele nop? îi, printre luminile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce vor să se reculeagă întru vrednică istorie. Ne-a fost dat să trăim o minune. Sîntem privilegiați. Colț de atelier, dedicat (altar și memento) pictorului de rasă H.H. Catargi, căruia puteam, aveam acest privilegiu, să-i calc pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci: o eboșă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
faptul", "obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale aristotelice sau înțelesurile sale "categoriale") este nimicul însuși. De aici putem înțelege că ființa nu reprezintă doar ceea-ce-este, că ea are în sine negativul, de vreme ce a fost gândită, în comparație cu ființarea socotită vrednică întruchipare a realului (a ceea ce este), ca nimic. Recuperarea nimicului din ființă este o sarcină a gândirii. Dar prin îndeplinirea ei, gândirea trebuie să iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși ordinea discursului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deteriorată, atât în corpul clădirii, dar, mai ales, la acoperiș, și am purces la drum spre Oradea și Simeria, unde am comandat două plăci de marmură foarte mari, pe care li s-a inserat prin sculptură numele și faptele lor, vrednice de pomenire. Alături de această biserică plină de istorie și cu peripețiile ei, sperăm să dăinuie în veci și monumentul eroilor, prin monumentul deosebit ridicat aici în cinstea lor. Loc de slujire sacră timp de aproape cinci secole, străjuit de rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cei 12 copii, aveau să trăiască doar patru doctorul Alexandru Brăescu, Aglaia, căsătorită Popovici și bunica maternă a scriitorului Sergiu Adam, Dumitrache Brăescu bunicul doctoriței Ecaterina Brăescu Stanica și Tinca Oprișan, mama profesoarei Safta Tălmăceanu, pensionară în Blaj. Răzeși foarte vrednici și înstăriți, Brăeștii erau cu mulți ani în urmă știutori de carte. Bunicii paterni ai doctorului Alexandru Brăescu au fost postelnicul Simeon Brăescu și postelniceasa Balașa Brăescu, ce au trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
anexarea Basarabiei, din cartea citată de noi și până aici. Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat perfect lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste. Rușii au purtat cu turcii, pentru încheierea păcii, „târguieli vrednice de un bazar oriental, demnitarii țarului au pretins, la început, stăpânirea integrală a ambelor Principate Române, apoi numai a Moldovei; după aceea, scăzând din preț, doar a teritoriului dintre Siret și Nistru, cu gurile Dunării, pentru ca, până la sfârșit, de teama
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
dăm țăranilor eroi ceea ce trebuie să dăm din toată inima și cu toată dragostea noastră”. Prin adoptarea reformelor - aprecia N. Iorga -, „România se pune la nivelul cerințelor neapărate ce se găsesc în inimile fraților noștri și încearcă să se facă vrednică nu numai de cucerirea Ardealului de la dușman, dar și de păstrarea Ardealului față de conștiința populară, mândră, curată și vitează a acestor frați”. Așa cum se va vedea, această modificare a Constituției va avea un impact pozitiv însemnat și asupra țărănimii din
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mărturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19). Poftele și gândurile rele sunt semințele din care cresc păcatele și care, trebuie înlăturate. Cu privire la aceasta, Mântuitorul spune: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi; iar cine va ucide vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă ca oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 21 22). Curățenia inimii este astfel cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii, a sfințeniei. De aceea, ea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
care, trebuie înlăturate. Cu privire la aceasta, Mântuitorul spune: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: să nu ucizi; iar cine va ucide vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă ca oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 21 22). Curățenia inimii este astfel cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii, a sfințeniei. De aceea, ea va fi răsplătită cu cea mai mare fericire, care este privirea lui Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
însuși. Aceștia îndeplinesc o lucrare asemănătoare celei săvârșite de Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume să împace pe omul păcătos cu Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu le făgăduiește numele haric de „fii ai lui Dumnezeu”, însoțit, firește, de fericirea vrednică de acest nume. Porunca de a face pace se adresează tuturor, precum citim în epistola către evrei: „ Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evr. 12, 14). Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
se vede limpede cât de adânc își simțea păcatul și cât de hotărât era să se întoarcă: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi”(Luca 15, 18-19). Acesta este momentul din viața adolescentului, când criza se temperează și atitudinea lui față de Dumnezeu se definește mult mai clar. Tinerii își formează o
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
52, p. 166) „Credința este sănătatea sufletului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) 10 „Se numește
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 128) „ Atunci avem credință, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii minții cele ce nu se văd. Mai cu seamă pe acelea pe care le vedem cu ochii minții trebuie să la socotim mai vrednice de credință de cât pe cele pe care le vedem cu ochii trupului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LXIII, V, în PSB, vol. 22, p. 298) „Pentru ce Pavel numește credința duh al credinței (II Cor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de credință, vine îndată, voind să smulgă această bună rădăcină și grăbindu-se să semene neghină și să pângărească semințele cele bune și curate (Mt. 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, să apere cu multă grijă și dragoste rodul de curând sădit al credinței. De aceea Pavel spunea, scriind tesalonicenilor: Duhul să nu-l stingeți (I Tes. 5, 19). Cu aceste cuvinte a vrut să arate că, după ce a venit în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
El afară de natura Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt; apoi, că Dumnezeu, Care e bun după fire, vrând să aibă ființe față de care să-Și arate binefacerile, ființe care s-ar bucura dacă le-ar primi, a făcut făpturi vrednice de El, adică în stare să-L înțeleagă cum se cuvine”. (Origen, Despre principii, Cartea a IV-a, VIII, 4, în PSB, vol. 8, p. 307) „Deci nu trebuie să cugetăm că sunt mulți cârmuitorii și făcătorii creațiunii, ci, pentru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
asemenea esență), sau foc imaterial, conform textului Scripturii: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc (Lc. 1, 26); de aceea se și află într-un loc și se fac văzute, înfățișându-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe când sfințenia este ceva exterior naturii lor și le-o aduce comuniunea cu Duhul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „Căci îngerii, precum s-a scris, sunt duhuri
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
existență a făcut o Cuvântul, Făcătorul universului; dar sfințenia din ei a adus-o Duhul cel Sfânt. Că îngerii n-au fost creați mai întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut pusă în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate; că au fost dintru început îmbibați în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
inferior celui de Dumnezeu și nevrednic de substanța aceluia, nu trebuia să se spună: Să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Din nou, dacă faptul de a fi Dumnezeu ar fi superior celui de a fi Domn, și mai vrednic de cinstire decât acesta, nu trebuia ca Fiul, după acei oameni, fiind inferior, să fie invocat cu un nume care îi aparține Tatălui, și chiar unul care ar fi propriu numai aceluia. Dar lucrurile nu stau așa, nu, nicidecum, întrucât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sclaviei, pe slobozitorul său. Erau aceste lucruri atât de mici și de neînsemnate, încât să nu poată îndemna pe Dumnezeu să coboare și să cerceteze pe oameni cum cercetează un doctor pe bolnavii săi, mai ales în starea nenorocită și vrednică de milă în care se găsea omenirea?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 15, în PSB, vol. 30, p. 309-310) „Venirea Domnului pentru om s-a făcut - (pentru acela care) zăcea mort în groapa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]