4,573 matches
-
și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind de fălnicia unui vultur. Avea fața înăsprită de vânt și căldură, fața omului care stă mult timp în aer liber. Purta blugi și o jachetă cu buzunare multe, fermoare și capse, dar dincolo de aerul său adolescentin afișat, umbra din ochi, de la colțul gurii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
special pentru urmărirea celor rătăciți În deșert fără mâncare și apă. Oriunde și oricând cineva murea fără piatră de mormânt, Își făceau apariția lângă cadavru. Dacă simțeau nevoia, puteau să se prefacă În plante, pietre sau animale, În special În vulturi. Pândeau nenorocirile, observând scena de pe margine sau de deasupra, deși se știe de asemenea că uneori hărțuiau caravanele, furau puțina mâncare de care săracii aveau nevoie ca să supraviețuiască, Îi speriau pe pelerinii plecați În călătoria sfântă, atacau procesiunile sau șopteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa cu siguranță ceva despre asta. — N-ai de gând să mă Întrebi nimic? a spus domnul Bitter stând pe marginea patului, savurând din plin dilema mătușii Banu. Eram vultur, a continuat pe un ton amar, singurul pe care știa să vorbească. Am văzut totul. I-am privit mărșăluind, mărșăluind, mărșăluind fără oprire, femei și copii. Am zburat pe deasupra lor, desenând cercuri mari pe cerul albastru, așteptându-i să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Alexandru Solomon a făcut, în avanpremiera spectacolului de gală din 29 noiembrie, obiectul unei dezbateri (moderate de Mircea Vasilescu) la care au participat mai mult „oameni de cultură și artă“ decât jurnaliști. Mi-a plăcut ce-a spus Smaranda Vultur - „fiecare film despre trecut e de fapt unul despre prezent. Acest film ne arată și cum stăm cu receptarea trecutului“. M-a amuzat Florin Iaru, care, cu verva lui sănătoasă, a exclamat: „Merce e senzațional în film! E mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mesei, iar cuțitul a căzut pe jos. între timp porumbeii au ciugulit integral mărul, dar, dintr-un motiv ciudat, de mine nu s-au atins. Probabil că porumbeii și vrăbiile nu devoră corpuri umane inerte sau moarte, doar corbii și vulturii se dedau la astfel de plăceri. Porumbeii intră prin fereastra pe care am lăsat-o deschisă în sala de baie. Practic, de trei ani și-au transformat întregul meu apartament într-un fel de cuib al lor, într-un veritabil
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În salcia din fund, nădăjduind, precum salamandra, să mă pot arunca În foc, la primul strigăt plin de delicatețe scos de Madame Hsin. Pe bună dreptate se zice că vede mai bine un pește de pe acoperiș decât o familie de vulturi de pe fundul mării. Fără să pretind să Îmi atribui titlul de pește, am fost de față la multe scene care m-au Îndurerat, dar le-am făcut față fără să mă prăbușesc, căci m-a ținut tare preaplăcutul țel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asta tot trambala de ici-colo călători în zboruri de plăcere, ba la Cernăuți, ba la Constanța, avea escală și la Cluj, dar să fi fost zburător, asta n-avea cum. Întîi, dacă ar fi fost s-ar fi fudulit cu vulturul pe piept, iar în al doilea era destul de în vîrstă ca să fi apucat să piloteze ceva la vîrsta potrivită. Cam toți cei care zburaseră în vremea tinereții lui August Stoicescu erau de acum risipiți prin Bărăgan, ori în vreo văioagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înconjurau, care îl asediau, îl acopereau. Dar meseria și-o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail faptele se înnodau și se deznodau oricum altfel decît pentru Leonard Bîlbîie. Deocamdată putea fi sigur că între "fascia Vulturul alb" care creștea ca o ciupercă în atelierele Arsenalului și caraghioșii de la Vladia exista nu doar o legătură sigură, ci o strînsă conlucrare. Foarte probabil era că bătrîneii din Vladia să fie Comitetul Executiv despre care vorbea Georgescu. Ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o prostioară, cîteva nume publice, extrem de cunoscute. Ceea ce l-a pus pe gînduri era faptul că se găseau împreună, pe aceeași listă. Iar lista se afla în dosarul pe care Georgescu scrisese cu litere mari, de mîini de desenator tehnic, "Vulturul alb strict secret". Bîlbîie făcuse o copie la repezeală, dar exactă, de asta nu se îndoia, verificase de mai multe ori acuratețea lucrărilor lui. Scria Leonard Bîlbîie: "Domnule Mihail, am onoare a vă raporta lista obiectivelor care au fost cercetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi intrat lista ea putea fi considerată și în acest chip. În mîna lui, era imposibil. Ultima adresă, Uranus 7, era adresa personală a Directorului Serviciului, adică adresa sa. Și despre sine știa că încă nu este un sprijinitor al Vulturului Alb. Nu este încă. Se ciupi de obraz, cuvîntul apăruse din obișnuință, niciodată nu rostea sentințe definitive, acesta era marele secret al Serviciului, marele secret al său niciodată nimic nu este definitiv. "Băiat deștept Bîlbîie, a scris adresa, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de cuviință și urmînd un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcea încă un pas, încă un salt. Singura întrebare care se punea în această situație era se va ajunge vreodată ca acolo, de unde se închidea și se deschidea circuitul electric, să fie îndeajunsă energie, îndeajunsă putere pentru a face din Vulturul Alb un pericol pentru stat, o primejdie reală pentru viața socială? Mihai Mihail simțea că este foarte aproape de adevăr, de cheia problemei, era foarte aproape, dar nu o avea în mînă. Și asta însemna că nu avea nici o putere. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asupra căreia stăpînește soluția universală, panaceul tuturor îndoielilor, grijilor, cumpenelor care îl fac pe om să fie nefericit îi împinsese pe acei inși să alcătuiască și să pună în funcțiune acest mecanism care învia și murea la comanda lor, complotul Vulturului Alb. Mihai Mihail înțelegea foarte bine că nu erau decît niște caraghioși, dar tot atît de bine știa că îndeobște caraghioșii pot provoca tragedii incontrolabile. Tot carnavalul fasciei putea deveni peste noapte, ajungea un ordin cu acest conținut!, o primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de țară, de adevăr, de dreptate. Și poate și erau, măcar unii dintre ei. Aici stăteau nenorocirea, crima, ticăloșia. Că erau cinstiți și voiau binele, dar se găseau angrenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prinzi de încheietură oricum, iar dacă greșești, într-adevăr trebuie să-ți ceri iertare. Aici trebuia cu adevărat să intervină. Și trebuia să o facă într-un fel încît sa nu poată fi acuzat de nimic, nici măcar în eventualitatea că Vulturul Alb va reuși în acțiunea sa. Abia în această situație putea să-și dovedească marele talent, șiretenia și inteligența despre care se șușotea atâta, mai mult cu invidie decît cu admirație. Ieșirea din această situație nu i-o putea oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complotului și nu neapărat al complotiștilor. O vizită și mai ales o discuție purtată cu oarecare curtoazie, îl știa cît este de vanitos, i-ar putea asigura liniștea și în eventualitatea că nimeni dintre puternicii guvernului n-ar înțelege că Vulturul Alb este cu adevărat o pasăre de pradă primejdioasă, în stare să pună capăt existenței acestei plăpînde ființe care era democrația. Era clar că își va face datoria înștiințînd guvernul, dar nu era deloc clar că guvernul va și reacționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mînă armată, de la Iași la Craiova ori de la București la Oradea, fără a mai socoti dezordinile din Dobrogea ori de la Chișinău, ușurința aceasta îi spunea ceva numai lui și el era destul de hîrșit ca să înțeleagă. Se putea foarte bine ca Vulturul Alb să aibă o protecție nebănuit de mare, s-ar putea ca ouăle pe care le clocește să fie ale unor păsări rare, care apoi vor ieși la iveală ca adevărați stăpîni ai situației. Nu-i venea prea greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mergea înainte fără să-i pese de nedumerirea, de șovăiala celorlalți, ba, mai mult, se folosea cu îndemînare de zăpăceala lor. Chiar în acel moment directorul Serviciului nu putea fi sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sigur dacă Basarab Cantacuzino este cu adevărat inițiatorul acțiunilor fasciei "Vulturul Alb". Că era amestecat, nu încăpea îndoială. Dar cîți nu erau amestecați, mai precis, cîți oameni foarte importanți, generali, înalți funcționari, bărbați politici, nu puteau fi considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că fascia acționa la lumina zilei, că nimeni nu se mirase de apariția ei și nici nu se făcuse nimic să se sufle cu atenție în penele lighioanei, să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să o facă, erau plătiți cu bani grei pentru așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dom'le, primăvara abia a trecut, dar pînă la urmă un foc de paie, nimic mai mult putea zice așa oricare din persoanele importante, sus-puse, fie ele din armată ori din administrația statului, care ar fi întrebată despre fascia națională "Vulturul Alb", " Dacă este să spun totul, spun îi simpatizez, domnule, îi simpatizez pentru că ne obligă să ne mai dezmorțim, să ne mișcăm încheieturile, să vedem că viața merge înainte, nu stă pe loc. Uitați prea repede de tinerețe, parcă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
audă și de aceea nici nu pusese o întrebare potrivită nimănui dintre cei aflați pe lista lui Leonard Bîlbîie. Basarab Cantacuzino era altfel și el știa de ce este altfel decît toți oamenii importanți pe care i-a găsit în dosarul "Vulturul Alb". În primul rînd, pentru că nicăieri, în nici un raport de al inspectorului Bîlbîie numele prințului nu era pomenit. Asta însemna că în hîrtiile lor Bîlbîie ajunsese destul de departe fie datorită talentului său, fie din cauza neglijenței acestor amatori, în actele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mai dorind un singur lucru, să ajungă cît mai repede în stradă, viu, Odată ce va fi ajuns acolo hotărîrea sa va fi luată. VII Vestea morții lui Leonard Bîlbîie, cel mai bun inspector al Serviciului, fără îndoială, în afacerea Vulturul Alb el se dovedise a fi cel mai potrivit, i-o adusese Șerban Pangratty. Se anunțase pe neașteptate cu un telefon la numărul direct, nu oricine îl putea folosi și chiar și în acest caz trebuia să fie vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o eroare am spus, dar nu pe de-a-ntregul din greșeală. A fost, ca să zic așa, și o marjă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]