4,194 matches
-
Doamna Bovary, București, 1909, Salammbô, București, [1913]; E.T.A. Hoffmann, Povestiri fantastice, București, [1909]; Wilhelm Meyer-Förster, Vechiul Heidelberg, București, [1909]; Arthur Conan Doyle, Spovedania unui medic, București, 1909; H. de Balzac, Eugenia Grandet, București, 1910; Contesa de Ségur, Povestiri cu zâne, București, [1911]; W. Shakespeare, Regele Lear, București, [1911]; Abatele Prévost, Manon Lescaut, București, [1911]; Pierre Benoit, Prizonier în Germania, București, [1933]. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Ludovic Dauș, „Spre moarte”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXI, 1898-1899; Emil Gârleanu
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
I-II, introd. edit., București, 1994; N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, I-II, București, 1995-1997; Grigore Botezatu, Făt-Frumos și Soarele. Povești populare din Basarabia, pref. edit., București, 1995; Ion Barbu, Riga Crypto și Lapona Enigel, București, 1995; Ion Pop-Reteganul, Zâna Apelor. Povești ardelenești culese din gura poporului, pref. edit., București, 1997; Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, introd. edit., București, 1997; Mitologie românească, pref. edit., București, 2000; Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine cronologică, I-
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Sămănătorul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Din 1910 până la izbucnirea războiului mondial colaborează mai asiduu la „Facla”, „Viața socială”, „Falanga literară”, „Rampa”, „Insula”, „Universul literar”, „Revista idealistă”, „Capitala” ș.a. Concomitent, dă la tipar placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Acestora li se adaugă, în preajma războiului, alte volume: unul de proză și teatru - Sfinxul (1915), unul de versuri - Inscripții (1916
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
prozatorului încă din prima sa frază de creație. În volumul Sfinxul, sunt incluse două nuvele (Ibolya și Nebunia lui Dugrès), având în centru personaje la limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna din fundul lacului, Nitokris cu obrajii de trandafir), un eseu epic (Duhovnicul și Don Quichotte), fizionomii și pagini dintr-un jurnal de campanie. Același eclectism caracterizează și antologia Crima din Strada Nopții, căreia i se adaugă nuvela de atmosferă poescă
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
sa abstractă, cenușie și masivă, într-o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin desăvârșita ei convergență spre o țintă precisă. E. LOVINESCU SCRIERI: La Fântâna Castaliei, București, 1910; Iov, București, 1911; Zâna din fundul lacului, București, 1912; Sfinxul, București, 1915; Inscripții, București, 1916; ed. București, 1922; Aspecte și direcții literare, I-II, București, 1921-1924; ed. îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Ernest Renan, București, 1923; Conservator & C-ia, București, 1924; Crima
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
cu ilustrații de A. Murnu, București, 1913; Povestea lui Făt-Frumos, București, 1919; Visuri împlinite, București, 1919; Faptă și răsplată, București, 1920; Iisus Mântuitorul, București, 1921; Ion Săracul, București, 1923; Odinioară, București, 1923; Păcală argat, București, 1924; Răzbunarea Lenuței, București, 1925; Zâna florilor, București, 1926; Povestea unui orfan, București, 1931; Povestea României Mari, București, 1931; Cei doi feți logofeți cu părul de aur, București, 1936; Scrieri, îngr. Viorica Florea și Victor Crăciun, introd. Victor Crăciun, București, 1971. Traduceri: Euripide, Ifigenia în Aulida
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
asupra vieții culturale și politice a vremii. SCRIERI: Cimiliturile românilor, București, 1898; ed. pref. Iordan Datcu, București, 1972; După dragoste, București, 1901; Instrucțiuni și chestionar pentru culegerea materialului de folclor, București, 1904; Datinile noastre la naștere, București, 1909; Zmei și zâne, București, 1909; Datinile noastre la nuntă, București, 1910; Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1915; ed. introd. Iordan Datcu, București, 1995; ed. Irina Nicolau și Carmen Huluță, București, 2000; Botanica poporului român (în colaborare cu Mihail Lupescu), Fălticeni, 1915
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Lipsindu-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic și încercând în cadru eroic sau legendar jocul rolurilor, el ajunge nu o dată la teatralism (Regina ostrogoților, El Zorab). Structura clasicismului său popular se valorifică în baladele cu subiect autohton Crăiasa zânelor, Vântoasele, Pe plaiul muntelui și, mai ales, în Nunta Zamfirei și Moartea lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Sivasankara Pillai, Doi pumni de orez, București, 1963 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc); C. Pineau, Povești de nu se mai știe când, București, 1964; Eliza Orzeszkowa, Marta, București, 1965 (în colaborare cu J. Wulin); Charles Perrault, Povești cu vrăjitori și zâne, București 1966, Uriașul Periferigerilerimini, București, 1970, Povești cu zâne, București, 1981, Săgeată de aur și potirul vrăjit, București, 2001; Émile Zola, „La Paradisul femeilor”, I-II, pref. Ovidiu Cotruș, București, 1968. Repere bibliografice: Ion Pas, Sărina Cassvan, „Între artă și
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
colaborare cu Dragoș Vacariuc); C. Pineau, Povești de nu se mai știe când, București, 1964; Eliza Orzeszkowa, Marta, București, 1965 (în colaborare cu J. Wulin); Charles Perrault, Povești cu vrăjitori și zâne, București 1966, Uriașul Periferigerilerimini, București, 1970, Povești cu zâne, București, 1981, Săgeată de aur și potirul vrăjit, București, 2001; Émile Zola, „La Paradisul femeilor”, I-II, pref. Ovidiu Cotruș, București, 1968. Repere bibliografice: Ion Pas, Sărina Cassvan, „Între artă și iubire”, DMN, 1921, 5476; Pompiliu Constantinescu, Sărina Cassvan, „Trupul
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
bolboșați”, părul „îmbâcsit / și încârlionțit”, mustățile „de rac, / parc-ar fi un drac”. Trăsăturile dizgrațioase, puternic îngroșate, realizează o adevărată întruchipare a grotescului. Într-un viu contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă,/ tânără zambilă,/ floare din grădină,/ rază de lumină”), reluate ca un laitmotiv, pun în relief una dintre cele mai frumoase imagini ale unei eroine de baladă. Ceilalți eroi se disting mai ales sub aspect moral. Principalele trăsături de
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
cu inefabilul și cu simbolicul. SCRIERI: Poeme și proză, București, 1913; Drumul, București, 1928; Polca pe furate, București, 1934; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1983; Femeia sângelui meu, București, 1936; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1991; Zâna izvorului sănătății (în colaborare cu Jean Bart și Dr. Ygrec), București, 1936; Flori fără pace, București, 1938; Isprăvile lui Stan cel cuminte, București, 1939; Diamant verde, București, 1940; ed. îngr. și pref. V. Fanache, București, 1973; Noaptea de fericire, București
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
patru care eram acolo: Popescu Loredan, Herzog, eu și Schmidt Dietmar. Aveam o doză de nebunie că nu mai eram chiar normali, normali dacă am mâncat peștele ăla cu tot cu oase. Și la un moment dat a apărut uzbeca aia: Cosânzeana, zâna... O brunetă despre care v-am spus că mi s-a părut că era frumoasă. Dar nu era doar aparență, ci chiar era frumoasă! C. I.: Adică nu era doar efectul abrutizării suferite în perioada de detenție și femeia văzută
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am tras în bătaie de joc în plopii mătușă-mii, până a căzut o creangă de plop pe jos. Atunci m-a luat rusul și m-a pupat, lăudându-mă că sunt un bun ochitor. Mama i-a zis rusoaicei, Zâna, despre căpitan că face scandal. El mai avea un singur cartuș și, beat fiind, a tras prin geam și era s-o nimerească pe mama, dar cartușul a ricoșat de ceva și a ieșit prin tavan. Atunci a venit rusoaica
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
casă pe rus, l-am culcat în patul acela cazon și l-am legat de pat cu o frânghie, la fel cum înfeși un sugar. Căpitanul a început să cânte cât îl ținea gura, despre serdța maia, inima lui, adică Zâna. La insistențele lui, nevastă-sa l-a dezlegat. Eu stăteam chitit, că era riscant, avea pistol. Mama s-a dus și a găsit un pumn de cartușe acolo pe jos, le-a strâns într-o cană, iar cana a băgat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o revistă comunistă pe piept și i-au împlântat o baionetă. Poza asta am văzut-o eu în Pravda. Odată căpitanul era așa de impresionat că a început să plângă tânguindu-se: "de ce trebuiau să moară?". Altădată a venit la Zâna sectoristul să-i ceară niște informații. Dar eu cred că milițianul o plăcea pe rusoaică. Eu îl cunoșteam, dar atunci n-am știut cu cine vorbește ea. Rusoaica știa binișor românește iar locotenentul ăsta o întreba în română. Și când
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
locotenentul ăsta o întreba în română. Și când a plecat milițianul rusoaica a bătut la mine strigând: "Radik, Radik, partizan, partizan!". Ei se temeau ca nu cumva să izbucnească și la noi o revoltă precum cea din Ungaria. "Ce partizan, Zâna?" Am luat papucii și am fugit după sectorist. Când am ajuns aproape de el, s-a întors și m-a întrebat ce caut, iar eu l-am mințit că a fugit un nepot și că acum îl caut. I-am explicat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
este uneori un călător venit din ceruri și că se numește Mercur, zeul Fo, Sfântul Petru sau Sfântul Pavel, sau bunul Dumnezeu, că el este uneori un geniu binefăcător și recunoscător, un demon familiar, o diavoliță, spiritul lui Python, o Zână..."153: ceea ce contează sunt învățăturile trase din aceste povești. Prima, dată de Ovidiu este că: "Zeii au grijă de cei pioși și cei care-au cinstit trebuie să fie cinstiți". A împlini actul de ospitalitate înseamnă în numeroase culturi a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
făcut pentru a inspira dragostea"254. O întreaga combinație de efecte este pregătită în aceste cabinete ascunse, voluptuos mobilate, acoperite cu oglinzi și panouri lascive (să nu uităm că "dorințele se reproduc prin imaginile lor și că în decorul din Zâna Luminoasă "pasajele cele mai tandre și mai voluptoase din Metamorfozele lui Ovidiu erau exprimate pe panouri")255. Fiindcă toate simțurile sunt puse în mișcare: vederea, auzul, gustul, mirosul, pipăitul, imaginația. "Interiorul casei era făcut pentru a inspira dragostea; mici apartamente
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
englezului 259, sau la coborârea în metrou 260 pe care el o analizează în Al Treilea Belvedere. "Totul se petrece ca și cum după ce au trecut de poarta unde funcționarul le-a perforat biletul, bărbații și femeile au fost atinși (de bagheta zânei?) de o lipsă de afecțiune față de semenii lor. [...] și ca efect secundar să creeze la utilizatori o stare de libertate și disponibilitate care seamănă cu trândăvia este foarte prielnică unor curioase puseuri, nu de ceea ce numim, abuzând un pic, erotism
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care dă un caracter ondulatoriu textului, provocând faimosul "rău de mare pe uscat". Această oscilație vine de la călătorul însuși care nu numai că pare să interpreteze evenimentele, dar care - într-un vis cu ochii deschiși care amintește de poveștile cu zâne - le face să se nască direct din gândurile lui. "Bizar" își spune călătorul întorcându-se într-o parte "de parcă aș avea un tovarăș". Și de îndată un om apare lângă el. Nevoia de tovărășie a călătorului solitar este imediat împlinită
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
el aduce mai puțin un răspuns și mai mult o completare la ceea ce precede, cu lumina vie care străpunge întunericul, reprezentată de această cameră "în care erau larg deschise mai multe ferestre" și în care obiectul dorinței apare, precum o zână luminoasă sau o nouă Charlotte, înconjurată de copii care o iubesc, o mângâie și adorm cu încrederea idilică a unei comunități regăsite 607, în timp ce naratorul, sumbru Werther, rămâne în umbră, în cadrul ușii. Fiindcă figura dorinței rămâne distantă, ezitantă, ascunzându-și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
eram în ultimele luni de studiu la Conservator. Așa a fost soarta mea. Lucruri negative..., niciodată nu am fost pusă în situația să fiu refuzată. (Râde). Nu știu, a fost o chestie de destin. E ca într-o poveste, când zânele îi dau cadouri unui copil. Tot așa, oamenii, artiștii, directorii de teatru, cu fiecare am avut în ultimii 20 de ani o foarte frumoasă și onorantă poveste. A.V. Care este, după părerea Dumneavoastră, diferența dintre frică și trac pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Repede", scrisă împreună cu Veronica Niculescu. Ea scrie proza și eu versurile. Ultima imagine a unei poezii de Emil Brumaru: Tamaretă Aveai gene-atât de lungi Că puteai, când te-aplecai, Cu ele apa s-ajungi Ca să-mi fie la-ndemână, Zână. EMISIUNEA???? Maria Slătinaru-Nistor Talent, dragoste pentru muzică, ambiție de a "absolvi" prin studiu riguros și răbdător toate etapele dezvoltării muzical-artistice. Organizare, disciplină, eficiență. Sunt calități pe care nu le găsești chiar la toți artiștii. Dar cei ce le posedă, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
anunțe că va ține post de tăcere. Toată țara vibrează ca o coardă. Ca o coardă de vioară. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU În pădure era un aer moale... În pădure era un aer moale, cald, umed, controlat de zâne și furnici... Zânele, din cauza singurătății și-a lipsei unor basme pe măsura lor, deveniseră cam nerușinate, făceau pe unde apucau „fapte bune“ cu pădurarii sau cu vânătorii întâlniți întâmplător, ba chiar și cu piticii, cam debusolați și ei... Apoi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]