5,438 matches
-
canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
multe cărți despre crimele din închisorile comuniste, autori fiind foști deținuți politici, dar s-au scris însă mai puține cărți despre viața celor rămași acasă. Și mai ales despre viața copiilor rămași fără părinți sau a celor ai căror părinți zăceau ani de zile în pușcăriile comuniste. Mi-am amintit atunci de spaima fetiței, amenințată cu pistolul de securiști în miez de noapte, să spună unde este tatăl ce urma să fie arestat. Mi- am amintit apoi de anii în care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-și vor bate-ai voștri joc De noi, dacă murim. Orfani și cei ce dragi ne sunt De-ar vrea să plângă pe-un mormânt, Ei n-or ști-n care șanț zăcem...” Acasă mai citeam alte versuri ale lui Coșbuc, ca cele din poemul “Moartea lui Fulger”, versuri care răspundeau zbuciumului și neputințelor noastre în fața vieții nenorocite pe care o înduram dar care ne dădeau totuși speranțe. „Război e, de viteji purtat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având bluza lipsă,/ Am pus cu sânii luna în eclipsă,/ Și-am îndrăznit să-ntrec în rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime" sau: " Pentru odoare, din uleiuri scoși,/ Pe crucea geamurilor zac Hristoși" sau iată-l barbizând: Și cinstea mi-o păstrează fără pată/ Alunecând suav printre supuși/ O, fie-i mâna binecuvântată/ În liniștea curatului Albuș." O stare de euforie, de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin luminile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai fost femeie/ cu trup de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul." Feericul straniu, fantasticul este de tip poesc: "Mă apropiai cu totul, uitând legile mele/ și orb întinsei mâna și căutai fierbinte/ ceea ce pierdusem; în albele dantele/ zăcea o grămăjoară de albe oseminte." Crengile de vișin, lumina lunii, covorul năpădit de ierburi, moluște lipicioase printre sticle de parfum, ca viziune și trăire, sunt o consecință a sensibilității, a fascinației integratoare în suferință până la moarte. Un romantic bűrgerian, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna să nu observăm predilecția autorilor pentru compartimentarea spațiului. Există mai multe momente în care căruța cu coviltir a lui Gherlaș sau puntea unui vas, plasate în mijlocul cadrului, împart spațiul în trei zone
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în doi timpi diferiți ai poveștii. Tico-ul e oprit de poliție înainte de producerea accidentului real, pentru că se filmează ultimele planuri din filmul fictiv, iar BMW-ul trece după accidentul real, în momentul când tehnicienii împachetează materialul, dar când încă mai zac pe asfalt hainele mânjite de sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele, în vreme ce crește senzația de Unheimlich pe care o au spectatorii. De fapt, ideea filmului în film (un fel de dublare a teatrului cinematografizat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Foamete Copiii care-s mîncăcioși, oricînd sînt, trag a foamete. Cînd intră sălbătăciunile în sat, are să fie foamete. Cînd pică prea multe stele ori vin stele mari cu coadă e semn de foamete mare, cu boli și multe chinuri. Cînd zac vitele de gură* e semn că va fi foamete mulți ani. Cînd țipă gaia pe sus e semn de mare foamete. Cînd tună iarna, are să fie foamete anul acela. Foarfece Cînd pui foarfecele pe masă nu-i bine. Foarfecele să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bărbatu-său. Dacă cineva e prins de friguri, să cheme o femeie care a fugit cu cineva; să toarne apă pe bolnav cînd doarme și să fugă acasă, ca să fugă frigurile de el cum a fugit ea de la părinți. De zaci de friguri și vrei să te lecuiești, să arunce cineva peste tine, pe cînd dormi, o doniță de apă, și cînd vei sări din somn, speriat, frigurile vor fugi de frică. în ziua de Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trecut, ca s-o scapi. Cînd mor copiii cuiva, e bine a aduna petice de la nouă case ai căror gospodari nu sînt cununați de-al doilea și a face strai copilului, și apoi acesta nu va muri de nimic. Cînd zaci și-ți iese stîrlici* pe trup e semn de moarte. Acul rupt să nu-l azvîrli, ci să-l înfigi undeva, că altfel îți moare un copil. Cînd dai cu mătura prin pat, îți mor copiii. Sîmbăta nu-i bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu miere sau zamă de dulceață, ca să fie feriți de vărsat - sau de le va ieși, să fie dulce ca mierea. La „sabele bubatului“ [în 5 decembrie este prăznuit Sf. Sava] se face cruce la copii cu dovleac, ca să nu zacă de vărsat. în ziua de Sf. Varvara, copiii care se îmbărburează nu mănîncă fasole, că de le va ieși vărsat să nu crească mare ca boabele de fasole. Vedere Copilul să se scalde numai dimineața după răsăritul soarelui și seara
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se izbîndesc. Cînd te scoli din somn să nu te uiți pe fereastră, că uiți visurile. Ca să nu mai visezi, să nu spui visele. Dacă visează cineva că plînge, se va bucura. Dacă doarme cineva pe perna [pe] care a zăcut un mort, va visa pe acel mort. Dacă visezi un mort care te supără, dă a doua zi o ceapă de pomană, zicînd: „Ține, de sufletul cutăruia.“ Se crede că dacă i se arată cuiva prin vis o femeie străină
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și pune o oală cu gura la vale peste ei; se mai iau pieptenii dăracului* și-i încleștează unii cu alții, zicînd: „Așa să stea încleștate gurile fiarelor sălbatece.“ Astfel scapi vitele de primejdie. Nu ținea hîrburi prin bătătură, că zac vitele de picioare. Dacă ai pierdut niscaiva vite și le apucă noaptea în pădure, ca să nu ți le mănînce lupul, ia securea cu ochii închiși și pune-o pe coș, căci atunci și lupul va trece cu ochii închiși cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nălucă vigaj - urmă viță - rădăcina bubei; șuviță; sfoară vînt - guturai vîntoaică - duh rău care dezlănțuie furtuni vîrtelniță - depănătoare voloc - plasă de pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z zăbală - boala caș-la-gură zăcea de gură (a) - a fi pe moarte zăpri (a) - a nu putea urina zdreveț - plantă zgrepțăna (a) - a se cățăra zloată - belșug; noroc zlot - duh rău zoli (a) - a spăla rufe cu leșie zvîrcolac - vîrcolac
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se deschide încet, ca-n Hitchcock, și apare de după ea, prezentîndu-și scuze și împărțind strîngeri de mînă la toți colegii... Buju Ternovici. "Iertați-mă c-am întîrziat puțin la ședință, dar avionul a plecat cu întîrziere din Viena!" Cum adunarea zăcea într-o tăcere tîmpă, ultimul sosit a continuat: "De ce vă uitați așa la mine? Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
volumul, semnat de redactor, aprobat de director și vizat de cenzură, trecea la tehnoredactor, unul Popovici. Om blajin, zîmbitor, cu părul alb, liniștitor precum neaua, dar... inoperant. Fără două sticle de votcă rusească nu deschidea cartea. Nu le duceai, cartea zăcea la el pe masă și-un an! Dacă treceai de furcile caudine ale Lucicăi-Kent și-ale lui Popovici-Stolicinaia, ajungeai la nea Vasile-Șpriț, magazionerul. Poet și el. Nea Vasile, om minunat, te suna în dimineața cea mare (căci, pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și a fi invitați la bairam cînd ăia deschideau ușa să vadă ce se-ntîmplă sau măcar să primească o sticlă de vin. Spărgeau între dinți coaja semințelor pe care o aruncau într-una din grămăjoarele din jur. Uneori în spatele genunchilor unuia zăcea o sticlă boțită plină cu un lichid de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și a fi invitați la bairam cînd ăia deschideau ușa să vadă ce se-ntîmplă sau măcar să primească o sticlă de vin. Spărgeau între dinți coaja semințelor pe care o aruncau într-una din grămăjoarele din jur. Uneori în spatele genunchilor unuia zăcea o sticlă boțită plină cu un lichid de o culoare dubioasă pe care o numeau vin sau secărică sau țuică, în funcție de inspirația de moment, și din care mai trăgeau cîte un gît zgomotos, plimbînd-o din gură în gură. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai știa ce face. Cînd se îmbăta, i se părea că moaca fiului aduce cu cea a mamei și-și alungea cureaua pe spinarea copilului. Dar nu era numai cureaua, ci și alte instrumente: lemnul de la mătură, un furtun ce zăcea de obicei prin baie, o vărguță proaspăt culeasă din copacul ce se întindea pînă aproape de balcon, un umeraș, iar cînd era prea beat să mai poată ajunge la un astfel de instrument, își folosea propriile palme și picioare. Radu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
unor haine uscate pentru Radu. A fost invitat să se schimbe în baie, dar nu se jena el de grasul ăla. Tricoul și pantalonii atîrnau pe corpul lui sfrijit, ar mai fi putut încăpea înăuntru vreo doi ca el. Alin zăcea pe pat, învîrtind un controller în mîini, în fața unui ecran mare pe care fuseseră înghețate cîteva creaturi colorate. Ce cauți aici? a șuierat el, după ce mama lui a ieșit din cameră. Așa mă-ntîmpini? Și io care ziceam că sîntem prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mănînci tot ce-ți dau... Azi dimineață ți-am spus doar c-o să ți se facă rău de la dulciuri și-ar trebui să mănînci ceva consistent. Vezi dacă nu m-asculți? I-a făcut un ceai pentru burtă. Pe cînd zăcea pe pat, sorbind din ceai, care n-avea alt efect decît faptul că-l frigea la limbă, s-a auzit soneria. Nu putea fi decît Marcu. Cornel prefera ca Marcu să sune pînă să se plictisească, apoi să plece în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bage-n seamă, cel puțin nu deocamdată. De fapt, dragonul i-a zbierat: Nu trînti ușa! Nu tu o plătești! Dar asta nu era prea mare chestie. Alin s-a aruncat pe pat, cu mîinile încrucișate pe piept. Pe birou zăcea teancul de cărți pe care cică ar trebui să le studieze. L-a privit cu ură. O mulțime indefinită de cărți, niciuna n-avea magie. Le-ar fi ars pe toate cu cea mai mare plăcere. Ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]