5,010 matches
-
lui era pe undeva pe la jumătate, cu voia Domnului. Dar putea să se și sfîrșească În scurt timp; oricînd; tocmai pentru asta plăcerile Își aveau rostul lor. CÎștigai sau pierdeai, totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
haosul legislativ existent de câteva decenii. Dar și neglijența guvernanților care acordă prea puțină atenție acestor aspecte. Și în această privință, Marian Malciu este suficient de virulent, dovadă că este informat, ca orice bun român, cu situația în care se zbate majoritatea populației. Autorul pune în gura doctorului chirurg Eugen Tomescu toate aceste imperfecțiuni ale vieții sociale. Revolta doctorului chirurg este revolta autorului însuși. Și nu o dată, autorul pune în gura personajelor propriile opinii. Un spital model, un medic capabil și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din mers și a aruncat-o pe umerii săi, purtând-o imediat spre o cameră din apropiere. Când a pus o mână pe clanța ușii, Iuliana a țipat cu toată forța intuind ce avea să se întâmple și s-a zbătut puternic să scape. Aproape că reușise dincolo de ușa rămasă deschisă, dar el s-a năpustit asupra ei ca o panteră, blocând-o, după care a târât-o până la un fotoliu pe care a trântit-o înjurând. Iuliana nu mai auzea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ori exact acest vid am dorit să-l evit între noi, dragă domnule m. Vă spun toate acestea în timp ce dormiți ca să fie totul cît se poate de clar. 20. — Uite-i cît de liniștiți și calmi stau. nu se mai zbat, nu mai au ambiții, nu se mai înjură unii pe alții... Plimbările mele prin cimitir cu tanti masek au fost primele mele lecții de descoperire reală a resorturilor filozofice ale vieții. mătușa masek, sora cea mare a mamei, era de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Pacino, George Clooney și alte zeci și zeci de actori americani erau acolo, în mintea lui, pentru a i-o confirma. Cînd Victor avea vreo îndoială, vreun moment de teamă, cu ei stătea de vorbă. îi întreba : — merită să mă zbat pentru a obține ceea ce vreau ? Fără nicio ezitare, în fața lui apăreau atunci Paul, Bruce, Harrison, Harvey, robert, Gene, al, George (dar și Henry Fonda, Clint eastwood, arnold schwarzenegger, sylvester stallone, Kevin Costner și tom Cruise) pentru a-i spune : Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
s-au transformat în pleoape, atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip de energie, instinctul de zbor... și atunci se zbat, sau continuă să se zbată chiar dacă au devenit pleoape...” Iată ce își spune lumea, infinitul meu domn, cînd vă vede clipind. Culmea este că dumneavoastră aveți darul de a clipi și în somn, iată de altfel motivul pentru care vin atît de des ca să vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame, statuete, sticluțe și ceasuri... Zgomotele provocate de căderea acestor zeci de obiecte, precum și a unor cărți, nu i-a intrigat însă suficient pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă loc în ciorchinele deja constituit și se mai prăbușește astfel cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn însă total apatici, cu urechile oarbe și cu ochii surzi. nici cînd s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din toată țara și teancuri de cărți primite de la diverse edituri. „Veniți cu mine să luăm masa la Uniunea scriitorilor ?” ne-a întrebat la un moment dat, brusc, Laurențiu Ulici, iar eu am simțit cum inima începe să mi se zbată cu rapiditate. Dumnezeule, mă aflam în fața materializării unui vis, urma să fac un prim pas în cercul inițiaților, să încep explorarea unei lumi vitale pentru mine. m-am gîndit imediat la unul din personajele lui maupassant (Bel ami din romanul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pașii pe care i-am făcut ca persoane consacrate este o operațiune ce, în ziua de azi, ar putea părea cam dificilă, aproape disperată. Cu toate acestea, însă, realitatea pe care o trăim zi de zi - si în care ne zbatem asemenea peștilor ce dintr-o dată se găsesc în afara apei - necesită întreaga noastră pasiune și, poate mai mult decât în alte vremuri, o participare deplină. În mod concret, această participare ar trebui să se traducă printr-o conspirație și de complicitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să stau la casa mea. Mă ții mereu pe drumuri, toată ziua la mama. Ce vrei, în definitiv? Stănică deveni deodată misterios și diplomat. - Iubirea mea, așa e dacă nu stai de vorbă cu mine. Eu îțiapăr interesele tale, mă zbat pentru ele. Stau acolo ca să observ, ca să iau măsuri. - Ce măsuri să iei? Tata ți-a dat casa și niște bani, asta e totul, și nimic mai mult. Mama e și mai încăpățînată decât el. Ea are în cap pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la Nisa. Am unchi și mătuși foarte bogate, cât păr în cap. Însă toți au copii și nepoți, încît, până să-mi vie rândul, mai bine mă lipsesc. Să ai noroc în viață, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, învață, își umple plămânul de oftică, și altuia îi pică moștenirea de-a gata. Aglae: În familia noastră, toți au fost strângători și au ținut la neamuri. Numai Costache nu știu cui a semănat că a fost tăcut, secret cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de îmbrăcat. Și pentru ce se mănâncă, se bea și se poartă haine? Pentru a se simți bine, pentru a se bucura de o sănătate strașnică. Și totuși, ce se întâmplă dacă cineva, în loc să caute în primul rând dreptatea, se zbate pentru a-și asigura doar sănătatea? Imediat se îmbolnăvește, întrucât tocmai în acel moment ipohondria își face simțită prezența. Cel care se agită prea mult pentru a dormi bine nu va reuși în realitate să facă acest lucru și nu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles, după ani de eșecuri, observai că ea nu e ea, nu-i cea perfectă, avea un nu știu ce al emailului interior sărit și sânii prea scurși. O luai de la început, te zbăteai și îi veneai acasă cu sânii potriviți, o pereche de sâni atât de pefecți, cum nu mai exista în tot Bucureștiul, dar observai acum că mâinile nu i se mai asortau cu tot restul, trebuiau alte mâini, unele alburii, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impresionați cu nici o Marilenă și, după trei ore, s-au apropiat, brusc, de el, ca niște bestii, și l-au luat. L-au coborât din cabină, l-au dat din mână în mână, ca pe-un covor. Nu s-a zbătut deloc. Zâmbea. 303 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Demnități ce nu-l împiedicau ca, la fiecare două zile, să apese clanța palatelor sale. Și, întocmai ca Alexandru Ioan Cuza, de nerecunoscut sub uimitoarele sale travestiuri, să se scoboare până
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imediat ce poeții destinelor lor își întorceau, o clipită, geana de la ele. Nu ținea neapărat. Dar nici cine știe ce nu s-ar fi supărat, dacă vreunul dintre poeții aceia i-ar fi luat, cu adevărat, gâtul. Îi înțelegea. Nu pentru asta se zbătuseră și scriseseră ei. Nu ăsta era motivul principal pentru care compuneau dânșii. Pentru ca muierile poemelor lor să se repeadă în limbă, înfierbîntate ca niște pisici, în cameră la Sinistrat. Și să citească, împreună cu el, literatură, noaptea întreagă. Se rușina
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
învățase nimic, nu știa după cine se luase. Stani n-avea de gând să învețe, avea note mari în primele trimestre putea să îi dea chiar și zero tot îi ieșea media anuală de trecere. Nu îl înțelegea de ce se zbătea, nu avea nicio șansă în locul lui ar fi mers la plajă, însă el lupta consecvent în continuare ce să obțină? La română l-a pus profesoara să spună ceva despre Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte. El era baza și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vor împotrivi. Viața și societatea demonstrează că prin muncă nu ai cum să te îmbogățești, totul e iluzie și păcăleală. Suntem robii acestui sistem, bogații de azi prea puțini vor fi săracii de mâine sau cu alte cuvinte degeaba te zbați, totul e pregătit, marcat, înregistrat cu mult înainte de nașterea ta. Vrea să-i zică ceva: Hai spune< Dar ea îl sărută răvășită și nu le mai arde de conversație. Curând se pierd în întunericul împestrițat cu melancolie al parcului de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează dar nu se lasă dovedit. Valurile se zbat printre ei, câteodată trec mânioase pe deasupra lor. Simte prin tălpi nisipul măcinat cum se scurge neîncetat ca dintr-o clepsidră uriașă. Apa sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate, nu-și potolește zvârcolirile din ce în ce mai intense< a început din nou furtuna! Începe să se întrezărească plaja galben-aurie, din întunecimea mării o șuviță subțire de lumină străbate întunericul la orizont. Încă puțin și va răsări soarele dar ei pleacă acasă cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de un brad mic, ce se zbătea speriată, atârnând de picioarele legate. Cristea se repezi spre femeie cu un cinzec de rachiu în mână și dezlegă pasărea căreia îi turnă băutura pe gât. O ținu câteva clipe lângă el și, când u dădu drumul, făcu semn lăutarilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și pe Florea să târguiască stofă de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume Stere deschise larg ușile. Era spre primăvară. O căldură abia simțită se zbătea peste loc. Cuțarida prinsese o barbă scurtă, verzuie de iarbă. Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de seamă, la săptămână să te văd: doi de colea, trei de colo, ei? îți faci suma, și asta pe deasupra! Ciștigiul de la băutură e altăceva... Se însuflețise, vorbea repede, aprins, cu dragoste. Așa făcuse el banii. Totul e să te zbați, să nu te lași, și, pe urmă, Stere nu era un ageamiu. Jupânul zicea: - ...banul e ochiul dracului. Dacă nu știi să umbli cu el, e mort! Nu mișcă, gata! Cum îl faci să umble, fată, se îngrașă, aduce sutele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa pomeniseră: averea femeii se stinge într-a bărbatului. El e stăpân în casa lui. Și are o datorie sfîntă: să-și țină nevasta și pe ai săi. Dacă știa socrul altfel, să-i spuie. - Că eu pentru cine mă zbat? îl întrebase. Vreau să ne facem un rost în lume. Îmi este dragă fata dumitale și vreau să trăim mai bine. Ne-ai dat bani de zestre, vezi ce fac cu ei! Plec undeva? -Nu. - Sânt cununat cu Lina? - Ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe drum să-și aducă aminte de chipul lui, dar nu-l ținu minte. Casa lor, a ei și a lui Stere, i se păru mai caldă în seara aceea. 98 Noaptea ninse mult, potolit. Femeia adormi târziu, după ce se zbătuse multă vreme lângă bărbatul care răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]