4,648 matches
-
București) Pag. 252. Biserica Sf. Neculai. Pag. 254. Râpa galbenă. (Polyfoto) Pag. 254. Muscal. (Polyfoto) Pag. 257. Biserica Nicoriță, din secolul al XVII-a, atribuită inițiativei Hatmanului Nicoară. În "Albumul României", din care a fost reprodusă, ea e arătată ca zidită de Logofătul Tăutu, ceea ce nu poate fi adevărat. Pag. 258. Biserica lipovenească, așezată în marginea orașului, pe șesul Bahluiului (mahalaua lipovenească), a fost zidită între anii 1872-1882, pe locul unde fusese o altă biserică, distrusă de un incendiu. În peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atribuită inițiativei Hatmanului Nicoară. În "Albumul României", din care a fost reprodusă, ea e arătată ca zidită de Logofătul Tăutu, ceea ce nu poate fi adevărat. Pag. 258. Biserica lipovenească, așezată în marginea orașului, pe șesul Bahluiului (mahalaua lipovenească), a fost zidită între anii 1872-1882, pe locul unde fusese o altă biserică, distrusă de un incendiu. În peisajul care-o încadrează, ea produce, ori de unde e văzută, o foarte frumoasă impresie. (Foto-Regal) Pag. 260. Trecând prin fața Mitropoliei. (Polyfoto) Pag. 261. Bustul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
șefului lor, căpitanul Ferenz, căzuți în lupta de la Nicolina. Pag. 272. Biserica Dancu, dărâmată la anul 1903, pentru a face loc grădinei și anexelor Teatrului Național. A fost unul din cele mai vechi monumente bisericești ale orașului, căci a fost zidit, la 1541, din grija boierului Jurie Dancu, mare spătar al lui Petru Rareș. (Din "Albumul României", 1893) Pag. 273. Tristețe. (Polyfoto, București) Pag. 275. Catedrala catolică, cea mai veche biserică din Iași (secolul al XIV-lea). Căci actul prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care se dădea asupra cupei cu vin, în ambianța căruia avea loc consacrarea religioasă era următoarea: „Binecuvântat fii Tu Iahve, Regele nostru, care ai creat totul intru slavă Ta, care i-ai făcut pe oameni după chipul Tău, care ai zidit femeie din bărbat pentru veșnicie, covârșește cu bucurie acest cuplu mult iubit așa cum ai făcut-o odinioară în grădina raiului, Tu care ești bucuria mirelui și a miresei, Tu care ai facut plăcerea și bucuria, mirele și mireasă, înțelegerea și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
zilelor tale aniversare; le retrăiesc, trăiesc în trecut: e singurul fel de viață uman ce-mi mai este îngăduit. Trăesc în panică; s’ar putea să nu te mai văd, s’ar putea că însăși această casă ce-a fost zidită, în gândul tatei, pentru tine, aceste lucruri ce au fost alese și orânduite cu iubire pentru tine să nu le mai găsești, când te vei întoarce, dacă te vei mai putea întoarce... [...] Iubită mică, cred în tine, cred că ești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apelor [la temelia digului], un țigan și un cocoș” <endnote id="(639, p. 33)"/>. Într-o legendă din Herțegovina, privind clădirea podului peste râul Mostar, se spune că la temelia podului - pentru ca acesta să nu se mai surpe - a fost zidită o țigancă. Într-o altă variantă din aceeași zonă, În locul oamenilor sunt sacrificați cocoși <endnote id="(750, p. 31)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, În spațiul românesc, ritualul era mult Îmblânzit, fiind redus la un nivel strict simbolic, dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cocoși <endnote id="(750, p. 31)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, În spațiul românesc, ritualul era mult Îmblânzit, fiind redus la un nivel strict simbolic, dar - În fond - opera aceeași mentalitate magico-rituală : pentru ca edificiul să dureze, unii constructori români zideau la temelie „umbre de țigani sau jidani”, adică zideau o sfoară (sau o trestie) de lungimea umbrei persoanei simbolic sacrificate. Se credea că, prin această operație magică (bazată pe omologia simbolică umbră = suflet), se fură sufletul și că omul asupra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al XIX-lea, În spațiul românesc, ritualul era mult Îmblânzit, fiind redus la un nivel strict simbolic, dar - În fond - opera aceeași mentalitate magico-rituală : pentru ca edificiul să dureze, unii constructori români zideau la temelie „umbre de țigani sau jidani”, adică zideau o sfoară (sau o trestie) de lungimea umbrei persoanei simbolic sacrificate. Se credea că, prin această operație magică (bazată pe omologia simbolică umbră = suflet), se fură sufletul și că omul asupra căruia se procedează astfel „moare și, după terminarea clădirii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(32, p. 229)"/>. Omul care „și-a pierdut umbra - sună o credință populară - Își va pierde și viața după 40 de zile” <endnote id="(166, pp. 180-181)"/>. Și alți antropologi au observat faptul că, În fundațiile noilor construcții, se zideau „umbre” ale unor indivizi considerați de rangul al doilea : bătrâni, călători, străini (țigani, de exemplu) <endnote id="(596)"/>. Ovidiu Papadima a arătat că această practică arhaică este atestată În România de la jumătatea secolului al XIX-lea și acoperă toate zonele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru organizarea muncii naționale. În raportul ministrului de stat, către conducătorul statului, prof.Mihai Antonescu, se preciza că, decretul izvorăște din nevoia ca să dăm o nouă așezare legală muncii, corespunzând și spiritului lumii în plămădire și statului, tehnic și unitar, zidit pe religia muncii și disciplinei naționaliste, pe care îl întemeiați. Ca urmare, decretul considera munca drept o îndatorire națională a poporului român. Prin art.6 al decretului se instituie fișa de muncă pentru toți locuitorii țării, odată cu dreptul statului de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
decembrie 1948 o spune tovarășul Teohari Georgescu, viitorul deviaționist al grupului Ana Pauker- - Vasile Luca din 1952. "Este vorba de a lichidă definitiv capitalismul, de a sfărâmă complet vechea societate bazată pe exploatarea și asuprirea omului de către om și a zidi din temelii o societate nouă fără exploatare, societatea socialistă." Ceea ce vă predică și activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi și studenți, cum vom vedea. Să remarcam limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea și frazeologia stalinista apar cu pregnanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite să ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești. * într-o poieniță aflată la poalele dealurilor îngemănate vecine cu cea de a treia coamă de deal, pe care se afla via boierului Jac Marcopol, pășteau iarbă fragedă și gustoasă doi juncani în vârstă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sacii cu grâu la "Baza", la IAS Dobrovăț, unde cumnatul ajunsese șef de fermă, ajutor de zidar la meșterii din Bolintin angajați la ridicarea Stadionului din Iași etc. De reținut că dacă pereții meșterului Manole se năruiau peste noapte, cei zidiți de mine acum jumătate de veac mai sunt încă la locul lor, dovadă că mi-am făcut întotdeauna " temele" cu "profesionalism și dragoste de patrie". 1953 "Învățăcel" la Liceul "Costache Negruzzi"din Iași Cum au zburat bivolii peste liceu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ce grădină aș fi făcut din Moldova... Dar nu m-au lăsat lupii! Nu mă lasă! Mereu, mereu cu sabia! Mereu, mereu a trebuit să scurm în cenușă, să iau totul de la capăt, ca în blăstămul acela în care ce zidești ziua se dărâmă noaptea... E un blăstăm păgân, din vechime, care zice că nimic mare nu se poate înălța fără jertfă. Ca să se stingă blăstămu', ca zidirea să dăinuie, trebuie ca o ființă omenească, de bunăvoie -, să se lase zidită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zidești ziua se dărâmă noaptea... E un blăstăm păgân, din vechime, care zice că nimic mare nu se poate înălța fără jertfă. Ca să se stingă blăstămu', ca zidirea să dăinuie, trebuie ca o ființă omenească, de bunăvoie -, să se lase zidită de vie la temelie... Numai așa zidirea va avea suflet și va dăinui... Zidit... de bunăvoie... îngână Ștefan cu privirile pierdute. ...Să dăinuie... Să dăinuim... Nemilos destin... Împotriva ăstui destin nedrept m-am răzvrătit! Prea am fost de tot singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se suiau la dânsul ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă?!"" Teodorescu Kirileanu, Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt * "Iar pre Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere la mănăstirea Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi ăi zise sfântul Ștefan Vodă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avea să-și urmeze prietenul atât de curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită printre morminte, parcă incredulă, și de cei doi-trei oameni care s-au apucat imediat să pună cărămizile, să zidească, concentrându-se exclusiv asupra lucrului lor, decenți totuși, îndemnându-se aproape în șoaptă. * În vara anului 1964, după ce îndeplinisem, în vederea unei nesperate de mine (nici în vis) angajări la Gazeta literară, necesarele forme și formalități, îmi mai rămăsese de făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
grijă Protopopiatului Botoșani ni s-a dat un preot vrednic de ascultat și de urmat. Părintele se numește Gheorghe Viziteu. El ne-a învățat așa: când e ziua cuiva, în loc de felicitare să-i oferim o carte bună de rugăciuni. Aceea zidește. Nu se pierde, ca felicitarea. Și multe bucurii le-am făcut astfel celorlalți sau mi-au făcut ei mie. Mare dreptate și adevăr este să oferi o carte de rugăciuni. Părintele Viziteu Gheorghe ne-a mai învățat: când avem de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
imposibil dacă vrei. Și Dumnezeu te ajută. Să citim cărți de rugăciune. Decât să privim meciuri la T.V. sau alte prăpastii care ne fură timpul și facem o mulțime de păcate cu ele, mai bine citim o carte care ne zidește, ne schimbă, ne transforma în creștini adevărați. Ar fi mai putine certuri, dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de plăcut tuturor. Altarul și cele patru coloane de piloni groși și înalți care susțin biserică sunt din piatră și foarte puternici. Sunt patru rânduri cu câte unsprezece în rând. Ieșirea e joasă, te apleci ca să ieși pentru că au mai zidit din ușă ei, care era. Că intrau călare în biserică atunci când era vreo lupta. Biserică Nașterii Domnului Dragii mei, dacă ați ști ce bucurie lăuntrica, ce bine te simți, ce fericit ești în acea biserică! Când pleci din ea parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Privind biserică în vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi Mireasă Steaua Mării oglindindu-se în ea. Ce frumusețe poți vedea! Slavă Domnului, că El le-a zidit pe toate cu a Sa voie! De aici ne urcăm iar în autocar și pornim mai departe. Portul Iafa Autocarul merge pe șoseaua care este pe langă Mediterana. Iată, ne oprim să vizităm și portul. Aici scoate bilete părintele David
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
scânteie dumnezeiasca. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, însoțite de fapte bune și râvna la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința Celui Ce ne-a zidit. El ne iubește pe noi așa cum suntem, păcătoși (dintre care cea dintâi sunt eu, Maria) și cu haină sufletului pătată. El ne primește și ne așteaptă acum pe toți. Pe locul unde a fost casă, acum este o biserică frumoasă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
copil să ai, O floare să dăruiești, Inseamna ca trăiești, Iar unui întristat, Arata-i milă ta, Si alunga-i durerea să, O Mamă de-o vezi plângând, Milos apropie-te de ea, Imbratiseaz-o, n-o lasă, Ca mult poate zidi, Inima ta, Daruindu-i încrederea, Dar, parcă n-am făcut de-ajuns, O, suflet păcătos ce am, Încearcă să mergi, Pe calea Lui Hristos, Oricât va fi de greu, La capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fi revendicat de proprietatul lui; tocmia acesta a fost motivul pentru care a cumpărat, fără știrea comuniștilor, terenul pe care și-a mutat goaspodăria. Și așa, la vârsta de 65 de ani, „paznicul de la grajdurile colectivei”, a dărâmat tot ceea ce zidise cu eforturi supraomenești, până la acea vârstă, a dărâmat tot ceea ce construise cu sudoare și cu cheltuială de la tinerețe, o viață de om, și s-a mutat, pentru ca să poată tractoarele să tragă brazdă dreaptă peste gospodăria lui Cristache Moise. A avut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prea mare pentru ca să-i jertfești întraga viață. Ar fi înțeles că tot pământul este al lui Dumnezeu și că ori unde se poate trăi dacă Dumnezeu dă binecuvântare. Am văzut ruinele vechii biserici pe care Domnitorul Alexandru cel Bun a zidit-o în anul 1407 și, bine înțeles, fericita Mănăstire voievodală atât de valoroasă, atât de bine păstrată prin furtuna veacurilor trecute, mănăstirea Moldovița. Un râu mare de lacrimi sărate mi-au brăzdat obrazul citind scrisoarea părinților, în care-mi scriau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]