6,121 matches
-
ne-ar linșa. Pacienții ne-ar linșa. Și pe bună dreptate. —Hannah zice că oamenii amestecați În treaba asta Întorc banii cu lopata. Dar dacă ceva de genul ăsta se Întâmplă acolo, nu crezi că s-ar naște măcar niște zvonuri? Bârfă? Lucrez la St. Luke de mai bine de opt luni și n-am auzit nimic. În mod sigur ceva-ceva s-ar fi aflat până acum. Deci, chiar n-ai auzit de nimic de genul ăsta? — Nici pâs. Și Hardacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sunt extrem de mândră de tine. Capitolul 16tc "Capitolul 16" În ziua de după discuția cu Fi, Ruby a avut cea de-a doua conferință la St. Luke. De data asta, au venit și mai multe femei. În mod clar se răspândise zvonul. După conferință, mulțumită de cum Îi ieșise toată chestia, Ruby Încuie sala. Apoi cu inima bătând să-i spargă pieptul și simțind furnicături În gambe, o luă pe coridor Înspre cămăruța femeii de serviciu. Ca de-obicei, ușa era deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă gândesc foarte serios la cum să construiesc Baby Organic. — Ce-ar fi să-i Întrebi pe unii dintre clienții tăi bogați să-ți Împrumute bani? Ruby Îi spuse că Încercase deja. Nu-mi merge, din păcate. S-a răspândit zvonul - prin Stella, firește - că sunt o femeie de afaceri necugetată și că orice investitor potențial trebuie să mă ocolească cu orice preț. El clătină din cap neîncrezător. — Știi, spuse el, dacă aș avea atăția bani, ar fi ai tăi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mine!“ Și adormi. V Străbătea norii, vultur strălucitor, cu aripile puternice perlate de rouă, cu ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în interiorul lui, există alt curent în sens opus: aici ne deplasăm dinspre ieri spre mâine, dincolo mergi dinspre mâine spre ieri. Se țese și se desțese în același timp. Și din când în când ne ajung adieri, aburi și chiar zvonuri misterioase din acea lume diferită, din acel interior al lumii noastre. Măruntaiele istoriei sunt o contraistorie, sunt un proces invers pe care-l urmează. Fluviul subteran curge dinspre mare către izvor. Îmi strălucesc și-acum pe cerul singurătății mele cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am născut acum șase ani în vama de pe râul Hudson. Am fost conceput cu un an în urmă într-o noapte luminată de fulgere, într-un hambar din Germania mirosind a balegă. Orice dovezi ale unei existențe anterioare sunt doar zvonuri pe care le-am auzit. În locul amintirilor am instincte; în locul trecutului am acest prezent greu de explicat, căpătat prin metode necinstite și absolut ieșit din comun. „Unii cred că Dezrădăcinatul este o ființă umană, ceea ce nu este adevărat, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am zis că încă trăiește. Locuiește în Elveția. —Elveția, am repetat eu. Îi văzusem numele pe lista supraviețuitorilor de la Crucea Roșie. Citisem despre el într-un articol scris cu ocazia publicării jurnalului. Dar acele reportaje erau la fel de iluzorii ca și zvonurile. Acum el se afla în bucătăria mea. Nu puteam să mă mai prefac că nu există. Ești ca un fiu pentru mine, obișnuia el să spună, când îi aduceam mâncare în spitalul de la Auschwitz. —În Basel, spuse Madeleine. Luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord despre care circulau fel de fel de zvonuri: acolo se putea vedea „păianjenul“, picioarele lui erau dungile săpate în stâncă, și-și înfășa prada făcând coconi din ea, ca niște desagi lunguieți care atârnau multă vreme acolo sus în ghețuri. Mama nu făcuse sport niciodată și, dacă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
închidă în ele cântecul unei mierle, și tot atâtea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cuprindă întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină și întuneric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și piticul mă ducea câteodată până la poarta ospiciului, de unde mă întorceam profund nefericit. Începui să caut cauzele tristeții mele fără leac. Analizele sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe jumătate grande courtisane, zvonurile despre neregulile din viața ei particulară cum nu se poate mai plauzibile. Doamna Wharton recunoscu imediat că nu avea nevoie de serviciile ei ca secretară - fusese doar un șiretlic pentru a obține un raport realist cu privire la starea sănătății lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe de Wilde, a cărui détermination à épater les bourgeois În viața reală, ca și În scrierile sale, Îi confirma de fiecare dată Înțelepciunea deciziei luate. Societatea londoneză mustea de zvonuri despre felul În care Își neglija soția, În favoarea unor personaje masculine dubioase. Dar nu Încăpea Îndoială că omul era inteligent, după cum o demonstra și Evantaiul doamnei Windermere. Subiectul nu avea nici substanță și nici credibilitate destulă pentru a merita vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
persoane civile, militari în permisie și un număr tot mai mare de fete umblând hai-hui, care erau mai mult decât receptive atunci când erau abordate de infanteriști de rând și de grade mai mari. Lumea era avertizată împotriva dezertorilor, se auzeau zvonuri îngrijorătoare despre o bandă de tineri: intrare prin efracție la serviciul alimentație, incendieri în zona portului, întâlniri secrete într-o biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu fraza „pe de o parte - pe de altă parte“. Eu eram doar ascultător. În vizită la colegi de școală care, indiferent dacă se prezentaseră voluntar sau nu, așteptau ordinul de chemare ca și când acesta le-ar fi adus izbăvirea, odată cu zvonurile, intrau în circulație și numele unor colegi care dispăruseră brusc, cum se spunea, se „dăduseră la fund“. Un coleg al cărui tată făcea serviciul în Renania ca înalt funcționar de poliție povestea câte ceva despre o bandă care, sub numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fapt, imaginea era frumoasă. Dar unde rămăseseră avioanele noastre de vânătoare? Încolo, mai era vorba doar de rachetele V1 și V2, ca și de armele-minune așteptate de la o zi la alta. Spre sfârșitul lui februarie, când începeau deja să circule zvonuri despre furtuna de foc de la Dresda, noi am depus jurământul sub luna plină, pe un ger de crăpau pietrele. Un cor a cântat jurământul celor de la Waffen-SS: „Când toți își pierd credința, noi credincioși rămânem...“ La scurt timp după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se amesteca și se îmbârliga cu evocările fierbinți ale verișoarei sale Tulla, pe care, conform zvonurilor, o bănuia pe nava scufundată Wilhelm Gustloff, plină de refugiați: înecată în înghețata Mare Baltică. Și eu am așternut însemnări personale într-un jurnal care, laolaltă cu alte efecte de campanie și cu mantaua mea de iarnă, s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu era blondă ca o chiflă și al cărei nume nu vreau să-l pomenesc? Din ceea ce se întâmpla în afara câmpului meu vizual, filmul tot mereu fragmentat nu arată nimic. E drept că, de vreme ce știrile circulă sub formă de zvonuri, se aude că între timp orașul meu natal a fost cucerit de ruși, eu însă nu știu că centrul orașului Danzig e un morman de dărâmături care o să mai fumege încă multă vreme, în care ruinele bisericii incendiate își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moarte eroică s-a pierdut și a devenit o notă de subsol. Până și glume puteai să faci acum despre el, despre el și iubita lui, pe care nu o arătase până atunci, dar care acum era tocmai bună pentru zvonuri. Mai palpabil decât făptura lui, oriunde ar fi dispărut aceasta, era liliacul de afară, din grădina spitalului de campanie, căruia începutul de mai îi ordona să înflorească. De atunci înainte, tot ceea se întâmpla în spitalul de camapnie sau puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până când încăperea cu gresie și faianță, al cărei ecou îl aud și astăzi, m-a luat din nou prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți de picior, prin lagăr și în acest timp apucau să facă și pui. Exista temerea că toți prizonierii de origine est-germană aveau să fie transferați forței sovietice de ocupație. Regimente întregi de cazaci care luptaseră de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre mutarea celor mai tineri locatari ai lagărului în scopul reeducării: „Valea în America!“. Acolo, așa spuneau batjocoritor infanteriștii mai bătrâni, aveau să scoată din noi rămășițele de nazism tânăr. Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și anume, cu echipament american: „Tancuri Sherman și de-astea...“ Pe un plutonier l-am auzit zicând în gura mare: „Păi, normal, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
știm ce-nseamnă să te pui cu Ivan, mai ales iarna. Americanii habar nu au de asta.“ „Fără mine. Io mă topesc înainte de asta. Doi ani lângă Leningrad, p-ormă mlaștinile Pripjet, la urmă pe Oder, ajunge!“ Dar și acest zvon care ne arăta viitorul - căci, după numai câțiva ani, atunci când Adenauer aici, Ulbricht colea, își cumpăraseră privilegiile de la învingători, armata germană exista din nou, atât asta, cât și cealaltă - s-a stins cu timpul, fără să-și piardă însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
își cumpăraseră privilegiile de la învingători, armata germană exista din nou, atât asta, cât și cealaltă - s-a stins cu timpul, fără să-și piardă însă cu totul și valoarea la bursă. Totuși, chiar și atunci când cel mai fierbinte dintre toate zvonurile de latrină își găsea încă destui ascultători și mijlocitori - iar unii dintre ofițeri își lustruiau deja medaliile -, el nu putea sta în calea nevoii de școlire generală și specială, de revigorare morală pe temeiul Bibliei și de delicii culturale manifestată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spunea că a fost transferat la o indicație venită de sus de tot. Într-un jeep, așezat între doi polițiști militari cu căști albe lăcuite, așa se spunea că a fost văzut ultima oară. În același timp își făceau apariția zvonurile. Generalul Patton, care comanda A Treia Armată americană și a cărui ură față de ruși, exprimată deschis în discursuri de tot felul, alimentase acele șușoteli din latrină, conform cărora noi am fi putut fi folosiți, reînarmați, pe un nou front de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătar personal care să-l hrănească pe el și pe oaspeții săi de rang înalt. Mai târziu, când generalul Patton și-a pierdut viața - după cum se spunea, într-un accident - s-au trezit încă o dată la viață tot felul de zvonuri: că ar fi fost asasinat, probabil otrăvit. Complice fiind la crimă, bucătarul său personal, maestrul bucătăriei noastre imaginare, ar fi fost arestat. Împreună cu el ar fi ajuns după gratii și alți agenți și personaje dubioase. La sfatul unui specialist german
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din care au ieșit, în incubator, propriii tăi copii, în făraș se găsesc de regulă numai rămășițe de origine îndoielnică: încăpățânărea de a avea întotdeauna dreptate a unui maniac al detaliilor, idei dispărute, ce așteaptă să fie resuscitate, de pildă zvonul că, imediat după ce părăsisem firma Göbel cu binecuvântarea meșterului Singer, capra Genoveva, în căutarea hranei de prânz, s-a smuls cu funie cu tot de una dintre calfe, a luat-o la sănătoasa și și-a dat ultimul behăit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]