37,791 matches
-
le efectueze zilnic. În timpul rugăciunii, omul se ridică la o eminență spirituală și îngerii îl ajută să zboare către Dumnezeu pe aripile sale, de aceea ei stau lângă oameni în timpul rugăciunii. Descrierea lor ca trimiși are legătură cu funcția lor spirituală de purtători ai mesajelor divine. În general, îngerii sunt reprezentați cu aripi, dar, în religia islamică, nu este corect să se asocieze aripile obișnuite (în arabă "ğanăḥ") cu aceste entități. Aripa este un simbol al puterii, iar în limba arabă
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
III, versetul 124; se roagă pentru binecuvântarea profetului: „Dumnezeu și îngerii îl binecuvântează pe Profet”, sura XXXIII, versetul 56. Un înger are o legătură strânsă cu viața unui om, chiar din pântece, până la moarte, și chiar după ea, în progresul spiritual spre Paradis sau în tratamentul spiritual în Infern. Sunt opt îngeri care susțin tronul lui Dumnezeu: „Îngerii se vor ține de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.”, sura LXIX, versetul 17. Aceștia se
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
binecuvântarea profetului: „Dumnezeu și îngerii îl binecuvântează pe Profet”, sura XXXIII, versetul 56. Un înger are o legătură strânsă cu viața unui om, chiar din pântece, până la moarte, și chiar după ea, în progresul spiritual spre Paradis sau în tratamentul spiritual în Infern. Sunt opt îngeri care susțin tronul lui Dumnezeu: „Îngerii se vor ține de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.”, sura LXIX, versetul 17. Aceștia se roagă pentru credincioși: „Cei care poartă
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
islam, și nimeni în afară de profet nu și-a dat seama cine era. Altă dată, profetul i-a văzut „adevăratul aspect”, cu 600 de aripi. Este adevărat că i-a adus profetului mesajul divin, dar profetul i-a simțit doar prezența spirituală, nu l-a privit cu ochiul fizic. Câteodată, când îngerul venea cu formă de om, profetul auzea cuvintele revelației doar cu ajutorul unui clopot; totuși, cei care stăteau lângă el, deși conștienți că profetul iși schimbă starea, nu puteau să vadă
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
la sfârșitul vremurilor. În schimb, Mirza Ghulam Ahmad a susținut că Iisus de fapt a supraviețuit crucificării și a murit de bătrânețe mult mai târziu, în Cașmir, unde imigrase. Potrivit acestuia, promisul Mahdi era o referință simbolică la un lider spiritual, și nu un lider militar în persoana lui Iisus Hristos, așa cum este crezut de mulți musulmani. Cu această proclamare a respins și ideia unui jihad armat și a susținut că nu sunt întrunite condițiile în această epocă, ceea ce impune apărarea
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
islamice medievale, eficiența comunicării chemării la rugăciune la o cât mai mare audiență. Ghulam Ahmad susține că Dumnezeu i-a spus: În 1903 Ahmad a pus fundația minaretului pentru a comemora profeția și pentru a reprezenta atât fizic cât și spiritual aspecte ale islamului cu lumină și un ceas fixat în vârful său pentru a simboliza diseminarea luminii islamului în toate zările, astfel încât omul să-i recunoască timpul, iar un muezin va da de acolo chemarea la rugăciune de cinci ori
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
cărțile sale au fost publicate individual, însă după decesul său scrierile sale au fost strânse sub conducerea lui Mirza Nasir Ahmad, al treilea calif al lui Ghulam Ahmad, compilate într-un corpus de 23 de volume cunoscut ca și „Comorile spirituale” ("Roohani Khazăin"). Anunțurile sale complete și avertizările au fost adunate în „Colecția de avertizment”e ("Majmooa Ishtiharat"), scrisorile au fost compilate în trei volume sub numele de „"Maktoobat e Ahmad"” iar discursuile și spunerile au fost strânse în cinci volume
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
preferate ale Qandīšei: roșu, negru, verde. Singura modalitate pentru vindecarea „bolnavului” este ca aceste să asiste la descântecele și ceremoniile frățiilor religioase Gnawa sau Ḥamădša. Ultima grupare a dezvoltat un cult special pentru Aïcha Qandīša, punând pe seama ei puterea lor spirituală și devenindu-i astfel susținători devotați. În folclor, Qandīšei este căsătorită cu ğinnul Ḥammu Qiyu, care nu este un personaj foarte dezvoltat în mitologia marocană. •Aisha Kandisha's Jarring Effects : trupă de muzică popular marocană, creat în 1987 de trei
Aïcha Qandisha () [Corola-website/Science/331950_a_333279]
-
Ibn Tumart și-a asigurat susținerea triburilor Ganfisa, Gadmiwas, Hintata, Haskura și Hazraja. În jurul anului 1124, Ibn Tumart a ridicat o fortăreață în Tinmel, în valea Nfis, în munții Atlas, un complex fortificat de nepătruns, care a servit ca centru spiritual și militar, fiind sediul central al mișcării almohade. În primii opt ani, rebeliunea almohadă s-a limitat la un război de gheria de-a lungul vârfurilor și a ravenelor munților Atlas. Pierderea principală a fost transformarea drumurilor și a munților
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
din Pakistan, ceea ce-i conferă influență indiană. Spusele lui nu au fost adunate în scris de acesta, ci de discipoli sufiți, istorici, comentatori, teoreticieni și teologi. Acesta privea ascensiunea profetului Muhammad către cer ca un șablon pentru propria sa evoluție spirituală. Abu Yazid Tayfur Bistami este numit „superiorul” , sau Bayazid. Louis Massignon îl consideră a fi inițiatorul sufismului iranian, sufism îmbogățit de panteism și cu reminiscențe zoroastriene. A trăit o viață ascetică, fiind mereu în căutare de a se detașa de
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Din puținele informații reiese că acesta era un erudit al școlii hanefite și că preda dreptul musulman. Ulterior, atenția lui s-a mutat asupra demersului contemplativ, a meditației atât de prezentă în viața misticilor. Nu există informații despre maestrul său spiritual sau despre vreun îndrumător, cum nu se poate certifica faptul că ar fi făcut parte dintr-un ordin, cu toate că „pare informat de întreaga gândire mistică”. Experiențele sale spirituale au fost transmise de discipolii săi sub formă de povestiri, până a
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
atât de prezentă în viața misticilor. Nu există informații despre maestrul său spiritual sau despre vreun îndrumător, cum nu se poate certifica faptul că ar fi făcut parte dintr-un ordin, cu toate că „pare informat de întreaga gândire mistică”. Experiențele sale spirituale au fost transmise de discipolii săi sub formă de povestiri, până a fi consemnate în scris, iar ansamblul lor este „de o calitate metafizică și spirituală neprețuită”. Abu Yazid nu a scris, cugetările sale au fost adunate ulterior de discipolii
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
făcut parte dintr-un ordin, cu toate că „pare informat de întreaga gândire mistică”. Experiențele sale spirituale au fost transmise de discipolii săi sub formă de povestiri, până a fi consemnate în scris, iar ansamblul lor este „de o calitate metafizică și spirituală neprețuită”. Abu Yazid nu a scris, cugetările sale au fost adunate ulterior de discipolii săi, mai apoi consemnate în scris de cei a căror activitate se învârtea în jurul misticii. Maximele de acest gen sunt denumite shatahat în istoria spirituală a
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
și spirituală neprețuită”. Abu Yazid nu a scris, cugetările sale au fost adunate ulterior de discipolii săi, mai apoi consemnate în scris de cei a căror activitate se învârtea în jurul misticii. Maximele de acest gen sunt denumite shatahat în istoria spirituală a islamului. La aproximativ un secol după moartea se conturează o primă școală care propovăduia învățăturile acestuia. Bistami este numit de Chevalier un om al extremelor, nefiind deloc omul „jumătăților de măsură”: „Într-atât l-am iubit pe Dumnezeu, pe cât
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
dintre discipolii lui Bistami era nepotul său, Abu Musa ”Isa ibn Adam. Prin intermediul acestuia, Junayd reușește să cunoască spusele lui Abu Yazid și de asemenea le traduce în arabă. Cea mai completă lucrare despre viața și activitatea lui mistică și spirituală este „Cartea luminii despre spusele lui Abu Yazid Tayfur”, scrisă de Muhammad Sahlaji. Parcursul spre inițiere este perzent și în doctrina lui Bistami, care descrie drumul ca fiind compus din mai multe etape inițiatice pentru a ajunge la realizare spirituală
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
spirituală este „Cartea luminii despre spusele lui Abu Yazid Tayfur”, scrisă de Muhammad Sahlaji. Parcursul spre inițiere este perzent și în doctrina lui Bistami, care descrie drumul ca fiind compus din mai multe etape inițiatice pentru a ajunge la realizare spirituală. Doctrina lui Bistami este caracterizată de conștiința profunadă a triplei condiții a ființei, sub forma a trei elemente: Eu, Tu, El (sinele). În acest tip de gradare a conștiinței ființei se au loc contopirea și unificarea dintre divin și uman
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
idei fundamentale diferențiază credințele milenare ale lui Ustaz Ashaari de fostele curente mesianice. În primul rând, credința lui că Shaykh Muhammad Abdullah Al-Suhami,al cărui mormânt se spune că se află în Kelang, Malaysia, este de fapt viu în lumea spirituală și Dumnezeu îl pregătește pentru reapariția lui ca al-Mahdi. Credinta lui Ustaz Ashaari în reînvierea lui Shaykh Muhammad Abdullah al-Suhaimi îl pune, aparent, pe același loc cu șiiții duodecimani. A doua trăsătură distinctă a mesianismului lui Ustaz Asharii se referă
Ustaz Ashaari Muhammad () [Corola-website/Science/331985_a_333314]
-
un succesor la postul de director al Ecole des Hautes Etudes și l-a ajutat să-și găsească direcția de cercetare după ce l-a familiarizat cu lucrarea "Ḥikmat al-´išrăq" a lui Suhrawardi. În 1945 ajunge în Iran, „ținutul său spiritual”- așa cum îl numește S. H. Nasr, unde va fi repartizat pentru a organiza Departamentul de Iranologie al Institutului Franco-Iranian din Teheran. Un aspect interesant al vieții sale de cercetător pe care Eliade l-a amintit este modalitatea în care Corbin
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
imaginalis". Filosofia lui Henry Corbin pornește de la principiul refuzului oricărei filosofii a istoriei și refugiului într-o viziune mistică, unde sensul istoriei devine dependent de o metaistorie și unde vizionarul se regăsește într-o experiență gnostică în urma căreia dobândește renașterea spirituală. Pentru autor "imaginalis" trimite la ideea de utopic, ceva ce este exterior ființei și existenței, cu alte cuvinte noțiunea este echivalentă unui aspect care contrastează cu o ordine a realității. În persană strucutura "mundus imaginalis" este redată prin "Nă-Kojă-Abăd"( „ținutul
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
și care subjugă corpul imaginal ( "jism miṯălī"), acesta cunoscând la rândul său realitățile create de Dumnezeu, în urma inițierii sufletului. Hermeneutica Cărții este de fapt o teorie care se referă la situația specifică a șiismului definit printr-o serie de fapte spirituale care stau la baza tuturor comunităților care își ghidează existența după înțelepciunea Cărții ( "ahl al-kităb" ) ( Corbin, 1971: 136). Ceea ce Corbin teoretizează este de fapt o hermeneutică spirituală comparată a cărei rezultat în urma analizei tuturor religiilor ar fi cunoașterea unui "Domus
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
se referă la situația specifică a șiismului definit printr-o serie de fapte spirituale care stau la baza tuturor comunităților care își ghidează existența după înțelepciunea Cărții ( "ahl al-kităb" ) ( Corbin, 1971: 136). Ceea ce Corbin teoretizează este de fapt o hermeneutică spirituală comparată a cărei rezultat în urma analizei tuturor religiilor ar fi cunoașterea unui "Domus Sapientiae". Această perspectivă indică de fapt ierarhii de semnificație care corespund rezonanțelor cuvântului divin în diferite sfere ale universului. Corbin mai punctează faptul că hermeutica spirituală ajuge
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
hermeneutică spirituală comparată a cărei rezultat în urma analizei tuturor religiilor ar fi cunoașterea unui "Domus Sapientiae". Această perspectivă indică de fapt ierarhii de semnificație care corespund rezonanțelor cuvântului divin în diferite sfere ale universului. Corbin mai punctează faptul că hermeutica spirituală ajuge să se manifeste mai mult în formațiunile creștine decât în cele musulmane, acest fenomen fiind influențat de prezența instituțională a Bisericii, ce favorizează de fapt sensul literal și pe cel istoric. Având în vedere acest context particularitatea esoterismului șiit
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
sensul literal și pe cel istoric. Având în vedere acest context particularitatea esoterismului șiit rezultă din ocultarea imamului ascuns dând naștere unei "dimensio mystica". Noțiunea de "javăn mardī" recurentă în textele mistice și adaptată de Corbin cu sensul de „cavalerie spirituală”, stă la baza spiritualității mistice persane și este echivalentul noțiunii de "futuwaat" din arabă. Termenul arab "fată" are drept echivalent persan termenul de "javăn". "Mard-e javăn" înseamnă „tânăr” dacă avem în vedere aspectul fizic, dar dacă luăm în considerare sensul
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
au reunit forțele interioare ale spiritului ( "quwwatha-ye ma´nawī"), iar "javăn mardī" (ar. "futuwaat") este dominația victorioasă a Luminii inițiale a omului ("nūr-e fitrat-e insănī" ) asupra tenebrelor sufletului. Adevărata cale a misticului este de fapt o circularitate manifestată în trăirea spirituală și anume trecerea de la Verbul divin ("kalăm al-ḫăliq") la verbul uman ("kalăm al-adamīyīn"), apoi reîntoarcerea de la verbul uman la spirit care reprezintă viața. Cu toate acestea etica ismailită menționează un principiu imperativ necesar pentru dobândirea adevărate inițieri și anume transmiterea
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
uman ("kalăm al-adamīyīn"), apoi reîntoarcerea de la verbul uman la spirit care reprezintă viața. Cu toate acestea etica ismailită menționează un principiu imperativ necesar pentru dobândirea adevărate inițieri și anume transmiterea cunoașterii dobândite unui discipol aflat în căutarea procesului de renaștere spirituală, la rândul ei principiul salvator de la moartea spirituală și închistarea în lumea prezentă. Moartea, sau „"exitus" fizic” așa cum îl numește autorul, este momentul în care omul devine conștient de faptul că a fost permanent în ceata îngerilor - chiar și în
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]