38,100 matches
-
mai puțin legate de acțiune, dându-i cititorului libertate de interpretare, așa cum o fac miturile și legendele lumii noastre. Conștiința centrală a romanului o reprezintă Genly Ai: el este cel străin de felul de a fi a locuitorilor Iernii, iar cititorii iau contact cu planeta prin ochii lui. Fiind de pe Pământ, el poate raporta experiențele sale în relație cu un corp pe care cititorul îl poate înțelege. De exemplu, o temperatură de minus zece grade poate fi inconfortabilă pentru un karhidean
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
o reprezintă Genly Ai: el este cel străin de felul de a fi a locuitorilor Iernii, iar cititorii iau contact cu planeta prin ochii lui. Fiind de pe Pământ, el poate raporta experiențele sale în relație cu un corp pe care cititorul îl poate înțelege. De exemplu, o temperatură de minus zece grade poate fi inconfortabilă pentru un karhidean sau un hainish, dar este periculoasă pentru un pământean. Această perspectivă pământeană ridică la început dificultăți pentru cititor în aprecierea adevărului legat de
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
cu un corp pe care cititorul îl poate înțelege. De exemplu, o temperatură de minus zece grade poate fi inconfortabilă pentru un karhidean sau un hainish, dar este periculoasă pentru un pământean. Această perspectivă pământeană ridică la început dificultăți pentru cititor în aprecierea adevărului legat de situațiile prezentate. Dacă aceasta este muzica regală," spune el în Capitolul 1, "nu-i de mirare că toți regii Karhidei sunt nebuni", puțini așteptându-se ca ultima jumătate a cărții să o constituie o cursă
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
care are încredere, cum sunt Comensualii Obsle și Yegey din Orgoreyn, îi vor aranja dispariția din societate și condamnarea la moarte. Dacă această carte ar fi fost scrisă dintr-o perspectivă mai obiectivă, răsturnările de situație nu ar fi surprins cititorul atât de mult, iar ideea dificultății intrării unei persoane în lumea alteia ar fi fost pierdută. În capitolele a căror acțiune se petrece în așezările urbane, frigul extrem al planetei nu este deosebit de relevant. Amenajările interioare din Erhenrang, capitala Karhidei
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
instituțiile publice din Bălți . Procesele judiciare în care erau implicați țăranii moldoveni, Ioan Pelivan le examina în română, refuzând serviciul translatorului oficial. Pelivan întemeiază la bibliotecă orășenească secția cu cărți românești din diferite domenii: istorie, literatură, știință. La această secției cititorii aveau acces la revistele ci „Viața Românească” (Iași), „Convorbiri literare” (București), ziarele „Universul”, „Viața Națională”, etc. Secția respectivă a bibliotecii a contribuit la trezirea și cultivarea conștiinței naționale a tinerilor moldoveni din Bălți. Ion Pelivan editează la șapirograf un abecedar
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
colaborat și s-a bucurat de succes și de atenția opiniei publice a fost “Partide și organizații din țările lumii”, Editura Politică 1983. Am fost fericit să lucrez într-un larg colectiv de eminenți politologi, pentru a pune la dispoziția cititorilor o primă sinteză asupra configurației politice a țărilor lumii. Un alt succes editorial am înregistrat cu enciclopedia “România” 1984, realizată de prof.univ.dr. Ion Bulei, la care am contribuit cu masivul capitol “Evoluția radioului și televiziunii”. Alături de această colaborare care ma
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
Chiar și "omul din castelul înalt", Hawthorne Abendsen, a folosit-o pentru a scrie "Lăcusta abia se târăște", și, la sfârșitul romanului (în prezența Julianei Frink), o întreabă: "De ce ai scris "Lăcusta abia se târăște"?" și "Ce trebuie să învețe cititorul din lectura romanului?" "I Ching" răspunde cu hexagrama 61 ([中孚] zhōng fú) Chung Fu]], "Adevărul interior", descriind "adevărata" stare a lumii - fiecare personaj din "Omul din castelul înalt" trăiește o realitate falsă. Tema principală a "Omului din castelul înalt" o
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
formele pe care le ia Ubik pentru ca oamenii să îl înțeleagă și să îl folosească mai ușor. Nu substanța dinăuntru îi ajută, ci mai curând credința lor în promisiunea că îi va ajuta". Ea a interpretat și finalul, scriind: "Mulți cititori au fost nedumeriți citind finalul lui "Ubik", în care Glen Runciter găsește în buzunar o monedă cu chipul lui Joe Chip. Ce înseamnă asta? Runciter e mort? Joe Chip și ceilalți trăiesc? De fapt, asta vrea să arate că nu
Ubik () [Corola-website/Science/320781_a_322110]
-
a ziarelor, poate fi văzut ca alter ego-ul lui Vonnegut, cu toate că cei doi diferă în anumite aspecte. De exemplu, cariera de scriitor de romane științifico-fantastice a lui Trout este plină de editori hoți, iar autorul ficțonal nu este conștient de cititorii săi. Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial este evenimentul central care îl afectează mental pe Billy Pilgrim, protagonistul. În roman, Vonnegut spune că bombardarea a ucis 135,000 de civili germani; el citează "Distrugerea Dresdei", de David Irving. Cu
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
Băiatul este salvat de la înec de Curios (care nu fusese ucis de Burrich, ci trimis cadou prințului Rurisk) și vindecat de Jonqui, sora regelui Regatului Muntelui, Eyod. mereu pus pe intrigi și căutând să trăiască în lux "Pixel Planet" avertizează cititorii: „Dacă te-ai săturat de un fantasy-clișeu plin de elfi, care inundă librăriile, trebuie să citești ""”<refname="Critici">ROBIN HOBB - "Ucenicul asasinului", ed. Nemira, 2009, coperta a IV-a.</ref>, în timp ce scriitorul Orson Scott Card crede că „Robin Hobb a
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
din 5 decembrie, au rămas fără vreun efect vizibil. Militarii nu au fost nici ei impresionați de implicarea lui Zola, și au rămas pe poziție, deși încă moderați. Această atitudine a lui Émile Zola, totuși, a dezgustat o parte din cititorii acestui "jurnal serios" care este "Le Figaro". Numeroasele presiuni au obligat conducerea ziarului să-l informeze pe Zola că editorialele sale vor fi închise. Fernand de Rodays, unul dintre directori, cel mai indulgent cu cauza dreyfusardă, s-a hotărât să
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
de imprimarea ziarelor "Radical", "Le Jour" și "La Patrie". Acesta este și motivul pentru care aceste patru ziare aveau aceeași adresă, aceea a tipografiei. Principalul colaborator al lui Vaughan, Urbain Gohier ale cărui excese antimilitariste i-au îndepărtat pe numeroși cititori dreyfusarzi, a provocat plecarea lui Clemenceau în 1899. Un alt colaborator cu greutate al echipei redacționale era Bernard Lazare, autor al primelor broșuri editate în apărarea lui Alfred Dreyfus. El a fost cel care, în câteva săptămâni, a convins întreaga
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
de a răspunde ziarelor de seară, ieftine, orientate spre faptul divers, „presa necurată” majoritar antidreyfusarde, care foloseau titluri scurte, cu litere îngroșate. Împotriva acestor ziare s-a ridicat Zola, și, utilizând un artificiu de-al lor, s-a adresat și cititorilor lor. De aceea, titlul ales inițial de Zola era inadecvat din cauza lungimii. La acel final de secol, fără "mass-media" audio-vizuală, informația se găsea în stradă, în aer liber, și afară, pe pavajul străzilor, cetățenii veneau să o caute, mai ales
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Zola explică în introducerea sa, resorturile inițiale ale erorii judiciare, pe care o califică drept inumană. El justifică și forma mesajului său, cea a unei scrisori deschise adresată președintelui țării. Apoi, în prima sa parte, folosește procedeul "flashbackului" și transportă cititorul cu trei ani în urmă, în toamna lui 1894. Se prezintă apoi diferite proceduri judiciare împotrva lui Alfred Dreyfus, de la arestare, până la condamnare. Apoi, în a doua parte, romancierul explică circumstanțele descoperirii adevăratului vinovat, Ferdinand Esterházy. Partea a treia este
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
semnate, iar cele care erau, erau semnate la sfârșitul coloanei. Acest titlu masiv părea să comprime textul, aliniat auster pe cele șase coloane ale primei pagini. Nicio ilustrație sau caricatură nu era pe prima pagină și nimic nu deturna atenția cititorului de la text. Singura concesie tipografică a fost cea de a separa părțile prin asteriscuri, pentru a da câte un mic respiro cititorului. În ce privește stilul, Zola a dat, mai mult ca niciodată, dovada întregii puteri oratorice a sa și a priceperii
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
coloane ale primei pagini. Nicio ilustrație sau caricatură nu era pe prima pagină și nimic nu deturna atenția cititorului de la text. Singura concesie tipografică a fost cea de a separa părțile prin asteriscuri, pentru a da câte un mic respiro cititorului. În ce privește stilul, Zola a dat, mai mult ca niciodată, dovada întregii puteri oratorice a sa și a priceperii sale de scriitor. Henri Mitterand a folosit expresia „"blitzkrieg" al cuvintelor”. Toate efectele de stil au adus un efect dramaturgic, în scopul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Zola a dat, mai mult ca niciodată, dovada întregii puteri oratorice a sa și a priceperii sale de scriitor. Henri Mitterand a folosit expresia „"blitzkrieg" al cuvintelor”. Toate efectele de stil au adus un efect dramaturgic, în scopul păstrării atenției cititorului, în fața lungimii neobișnuite a textului. De asemenea, mai ales prin folosirea repetițiilor, paralelismelor și simetriilor, a mijloacelor de întărire a atacului, ajunge la concluzia, în formă anaforică, din „lovitura de ciocan” a litaniei finale, adevărată apoteoză a pamfletului. Istoriografia a
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
vinovat.” Articolul se încheie cu celebra litanie acuzatoare, prin care dă publicului numele vinovaților: Pentru contemporani, interesul articolului lui Zola rezidă în acest rezumat condensat al diferitelor evenimente care au constituit cei patru ani ai afacerii Dreyfus, rezumat la care cititorul a avut acces pentru prima oară cu această ocazie. Până atunci, cititorii avuseseră acces la mici bucăți de informație disparate, fără o legătură coerentă între ele. Mai mult, presa comentase mult și răsucise pe toate părțile cele mai irelevante detalii
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
numele vinovaților: Pentru contemporani, interesul articolului lui Zola rezidă în acest rezumat condensat al diferitelor evenimente care au constituit cei patru ani ai afacerii Dreyfus, rezumat la care cititorul a avut acces pentru prima oară cu această ocazie. Până atunci, cititorii avuseseră acces la mici bucăți de informație disparate, fără o legătură coerentă între ele. Mai mult, presa comentase mult și răsucise pe toate părțile cele mai irelevante detalii, în detrimentul viziunii de ansamblu asupra întregii afaceri. Scriitorul a reașezat „acele ceasului
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
J'Accuse...!" nu este, deci, un text istoric cu detalii exacte, ci, așa cum însuși autorul său recunoaște, un mijloc, un text politic, o cotitură decisivă a afacerii Dreyfus. Zola știa, totuși, la ce se expune și l-a prevenit pe cititor de la început. El a încălcat, astfel, articolele 30 și 31 din legea presei din 29 iulie 1881, ceea ce avea să ducă la punerea sa sub acuzație pentru calomnie. Conform legii, un astfel de proces se ținea obligatoriu în fața unei curți
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
aducă câteva plusuri cercetărilor efectuate de coșbucieni până acum prin scuturarea prafului istoriei de pe poeziile de tinerețe. Din cele 57 de poezii inedite, un număr de 16 nu sunt cuprinse în lista inventarierii poeziei năsăudene de până acum. Cartea prezintă cititorilor un alt Coșbuc, adolescentul și apoi tânărul modest și tăcut, cu sufletul aprins de flacăra nemuririi și subjugat conștiinței sale poetice, devotat și loial până la sacrificiu singurelor și devoratoarelor sale iubiri, poezia și națiunea română, motiv pentru care Dumitru Munteanu
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
altele nu le-am făcut publice deoarece nu sunt dintre cei care imediat ce “nasc” două fraze fug cu ele la ziare (precum găina cu mărgica din povestea lui Creangă). Cred că rolul unui scriitor este să scrie cărți iar al cititorilor să le citească, dacă doresc. Important este să scrii despre și pentru oameni, să trezești în sufletul acestora sentimente, să-i provoci în căutarea adevărului. Cu alte cuvinte, să aibă o conștiință social puternică și convingeri pe măsura acesteia. -REP
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
de caritate, deschizând o unitate pentru persoane bolnave mintal, unitate care a purtat numele ei. Pasiunile ei erau opera și teatrul, pe care ea le-a sprijinit atât în Coburg cât și în Gotha. Ducesa a fost de asemenea un cititor pasionat. A doua fiică a cuplului, Victoria Melita, s-a căsătorit cu Ernest Louis, Mare Duce de Hesse la 19 aprilie 1894. Inițial Ducesa s-a împotrivit căsătoriei, Ernest fiind apropiat de bunica maternă, regina Victoria, care a ajuns la
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
sensurile ei profund umane, cât și prin măreția sobra a mijloacelor de expresie. Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din nou în larg, la pescuit, după aproape trei luni de truda zadarnica. Cititorul este introdus direct în subiect: “Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci și patru de zile fără să-i cadă vreun peste. În primele patruzeci de zile îi ținuse tovărășie un băiat. Dar când s-a
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
revedere de Oshima și pleacă. O sună pe Sakura din gară și îi spune că se întoarce acasă și o salută că pe sora să. SFÂRȘIT După ce românul a fost publicat editură japoneză a creat un site pentru a permite cititorilor să pună întrebări referitoare la carte. Peste 8000 de intrebari au fost puse, iar Haruki Murakami a răspuns personal la 1200. Într-un interviu Murakami declară că secretul înțelegerii românului constă în faptul că acesta trebuie citit de mai multe
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]