38,153 matches
-
martie 2002, aproximativ 25% dintre americani erau de părere că Islamul, mai mult decât oricare altă religie, încurajează violența. Cifra a crescut dramatic, iar in iunie 2003, 44% dintre americani erau de părere că Islamul, mai mult decât oricare altă religie, încurajează violența. Iar în 2014 cifra a crescut la 50%. În ceea ce privește pericolul extremismul islamic în SUA , 53% din populația Statelor Unite este de părere că acesta este ceva îngrijorător. Așadar, mai mult decât orice alt grup minoritar sau organizație din SUA
Arabii și musulmanii în mass-media americană () [Corola-website/Science/335387_a_336716]
-
Această Școală de Filosofie are un program de studii comun pentru toate țările, predat în etape succesive. Acesta oferă o versiune actualizată a cunoștințelor tradiționale din Orient și Occident, care, conform umanismului clasic, presupune îmbinarea studiului comparat al științei, artelor, religiilor și filosofiei. În ceea ce privește cultura, Noua Acropolă încearcă să ofere o viziune nouă asupra acesteia: o cultură care sprijină valorile practice și vitale, care permite spectatorului să se transforme și să evolueze. Asociația desfășoară numeroase activități și proiecte culturale la nivel
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
filmul va fi cenzurat pe marile ecrane din aceste trei țări musulmane, acestora alăturându-se încă alte trei țări: Egipt, Iordania și Kuweit, motivația fiind că pelicula contravine islamului deoarece este o reprezentare a unui profet, lucru interzis de această religie.
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
mediatizată cu un tânăr nobil, Saint-Mégrin, care a fost ucis de către soțul ei. Evenimentul a fost dramatizat în pisa lui Alexandre Dumas "Henri III et sa cour" (1829). Henric de Guise a fost liderul facțiunii catolice în Războiul Francez al Religiilor. Din 1584, conflictul dintre facțiunile conduse de Henric de Guise, Henric de Navarra și Henric al III-lea al Franței a fost cunoscut drept Războiul celor Trei Henric. În 1588, Henric de Guise a fost asasinat din ordinul regelui Henric
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
și cazul lui Alvin, un tânăr care decide să încalce toate tabuurile. El distruge barierele care separă Lys de Diaspar și explorează împrejurimile găsind urme ale fostei civilizații umane. El găsește o ființă extraterestră, discipol al unui antic fondator de religii pe care-l numește Stăpânul, care are în slujba ei un robot. Cu ajutorul acestuia și al unei nave spațiale, Alvin explorează galaxia și readuce urmașilor omenirii istoria reală. Andrew Kaufman este de părere că romanul a îmbătrânit bine și că
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
pentru a salva cunoștințele antichității clasice de la distrugere. Max Minghella joacă rolul lui Davus, sclavul tatălui Hypatiei, iar Oscar Isaac ca elev al Hypatiei și viitorul prefect al Alexandriei, Orestes. Povestea filmului folosește ficțiunea istorică pentru a evidenția relația dintre religie și știință în timpul declinului greco-romane al politeismului și creștinarea Imperiului Roman. Titlul filmului vine de la "agora", un loc de întâlnire în Grecia antică, similar cu "forumul" roman. Filmul a fost produs de Fernando Bovaira și filmările au avut loc pe
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
titlului cât și identitatea personajului ei central sunt controversate. Mitul vindecării miraculoase a lui Iphiclos de către Melampus a cunoscut numeroase interpretări, încă din antichitate. Comparând diferitele lui variante și sprijinindu-se pe indicațiile fragmentare ale unor comentatori mai târzii, istoricul religiilor James George Frazer a stabilit că versiunea originară cea mai completă a aparținut mitografului grec Ferecide din Atena (începutul sec. al V-lea î.Hr.), în cartea a VII-a a lucrării sale "Istorii", care nu se mai păstrează. Această versiune
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
nivel alegoric, ascunderea simbolului falic traumatizant și acoperirea lui de către scoarța refăcută a copacului au fost interpretate drept metafore ale inconștientului și refulării, iar remediul aplicat ar fi constat în readucerea la suprafața conștiinței a experienței refulate. Antropologul și istoricul religiilor Angelo Brelich a sugerat, în acest sens, că numele de „complexul lui Iphiclos” ar fi un candidat potrivit pentru a desemna conceptul freudian de „complex al castrării” (prin analogie cu „complexul lui Oedip” sau „complexul Electrei”, care trimit la alte
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
ca o formă de pedeapsă pentru persoanele care au comis infracțiuni. a fost, de asemenea, folosită ca o tactică în război și în actele de terorism; ea poate, de asemenea, să apară ca rană de război. În unele culturi și religii, amputările minore sau mutilările sunt considerate parcurgerea unui ritual. Spre deosebire de unele animale non-mamifere (cum ar fi: șopârlele care lasă cozile lor, salamandrele, care pot crește din nou mai multe părți ale corpului care lipsesc, și hidra, viermii lați, și steaua
Amputare () [Corola-website/Science/331657_a_332986]
-
domniei lui Iacob al II-lea a avut un succes relativ; nu era de așteptat ca un rege catolic să poată controla o țară puternic protestantă. În plus, fiica și moștenitoarea lui era protestantă. Atunci când Iacob a încercat să reformeze religia națională, nemulțumirea populară față de el și guvernul său au devenit larg răspândite. Nivelul de alarmă a crescut atunci când regina Mary a dat naștere unui fiu și moștenitor romano-catolic, Prințul James Francis Edward, la 10 iunie 1688. Un grup de politicieni
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
Monmouth, o încercare de a lua locul unchiului său Iacob al II-lea al Angliei pe tronul Angliei. Declarându-se rege legitim, a încercat să profite de poziția lui de fiu nelegitim al lui Carol al II-lea și de religia sa protestantă, împotriva lui Iacob al II-lea al Angliei, romano-catolic. Rebeliunea lui Monmouth, a eșuat, iar Monmouth a fost condamnat la moarte pentru trădare și decapitat în 15 iulie 1685. James Scott s-a născut la Rotterdam, Olanda și
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
a IV-a contesă de Buccleuch, iar după căsătorie James a luat numele soției sale. Regele i-a numit pe amândoi duce și ducesă de Buccleuch. Chiar dacă nu era prea priceput în arta guvernării, James a devenit foarte popular datorită religiei sale protestante: era preferat prezumtivului moștenitor la tron, Iacob, fratele regelui, care se convertise în mod public la catolicism. În 1665, la șaisprezece ani, James a servit în flota engleză, sub comanda unchiului său, Iacob, duce de York, în al
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
treptat această limbă, care nu s-a impus forțat, ci din considerente practice. În primul rând, latina era un factor de promovare socială. Nu putea fi cetățean roman, cu avantajele care decurgeau din acest statut, decât cel care adopta obiceiurile, religia și limba cuceritorilor. Cei care voiau să intre în sistemul administrativ roman trebuiau de asemenea să cunoască latina. Dar latinizarea nu a atins numai elitele, ci și oameni de condiție modestă, de exemplu prin încorporarea în armata romană. Alt mijloc
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
pleacă împreună cu suitele lor. Se răspândesc astfel și modul de viață, moda, manierele și obiectele de lux franceze. Limba franceză este folosită și de intelectuali, și începe să se impună în diplomație, în locul latinei. La răspândirea francezei în țările de religie protestantă contribuie și protestanții nevoiți să emigreze din Franța în urma revocării edictului de la Nantes. În Olanda se tipăresc în franceză cărți interzise în Franța. Tot aici apar periodice în franceză, care se difuzează în mai multe țări. Presă franceză apare
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceză și publicate prima dată la Paris, în 1966. Cele două lucrări sunt "L’exégèse de la phénoménologie, l’etat actuel de la méthode phénoménologique et son application au phénomène religieux" (Exegeza fenomenologiei, starea actuală a metodei fenomenologice și aplicarea ei în religie) și "Phénoménologie de l’exégèse, essai d’une herméneutique existentielle à partir du Nouveau Testament" (Fenomenologia exegezei, încercarea unei hermeneutici existențiale pornind de la Noul Testament). Din 1967 ocupă pe rând funcțiile de preparator (1967-1973), asistent (1973-1980), profesor de filosofie (1980-1995) și
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
Al-ʻaqlu wa-ț-țabīʻatu (Rațiunea și natura) • Al-ʹinsănu wa-t-tarīḫu (Omul și istoria) Mawqifu-nă mina-t-turăṯi-l-ġarbī (Perspectiva noastră asupra moștenirii occidentale) • Muqadimmatun fī ʻilmi-l-ʹistiġrăbi (Introducere în știință occidentalismului) Cairo, 1991 Mawqifu-nă mina-l-wăqiʻi (Perspectiva noastră asupra realității) • Al-ʻahdu-l-qadīmu (Vechiul Testament) Al-ʻahdu-l-ğadīdu (Noul Testament) Ad-dīnu wa-ṯ-ṯawratu fī Mișra (Religia și revoluția în Egipt) Ḥiwăru-m-Mašriqi wa-l-Maġribi ( Dialogul dintre Mashreq și Maghreb) Cairo, 1990 Ad-dīnu wa-ṯ-ṯaqăfatu wa-s-syăsatu fī-l-wațani-l-ʻarabī (Religie cultură și politica în țările arabe) Cairo, 1998 Ḥiwăru-l-ʹağyăli (Dialog între generații) 1998 Fī fikri-nă-l-muʻășiri (Despre gândirea arabă contemporană) 1976 Fī fikri-l-ġarbi-l-
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
fī ʻilmi-l-ʹistiġrăbi (Introducere în știință occidentalismului) Cairo, 1991 Mawqifu-nă mina-l-wăqiʻi (Perspectiva noastră asupra realității) • Al-ʻahdu-l-qadīmu (Vechiul Testament) Al-ʻahdu-l-ğadīdu (Noul Testament) Ad-dīnu wa-ṯ-ṯawratu fī Mișra (Religia și revoluția în Egipt) Ḥiwăru-m-Mašriqi wa-l-Maġribi ( Dialogul dintre Mashreq și Maghreb) Cairo, 1990 Ad-dīnu wa-ṯ-ṯaqăfatu wa-s-syăsatu fī-l-wațani-l-ʻarabī (Religie cultură și politica în țările arabe) Cairo, 1998 Ḥiwăru-l-ʹağyăli (Dialog între generații) 1998 Fī fikri-nă-l-muʻășiri (Despre gândirea arabă contemporană) 1976 Fī fikri-l-ġarbi-l- muʻășiri (Despre gândirea occidentală contemporană) 1977
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
papal", conjurația ce avea drept scop asasinarea regelui de către catolici, a purtat în țară un nou val de ură împotriva catolicilor. În consecvență, Parlamentul a promulgat "Exclusion Bill" (Actul de Excludere), lege prin care toate persoanele ce nu erau de religie anglicană, erau împiedicate să exercite orice funcție publică. Astfel, Iacob, duce de York, fratele regelui și protectorul lui Churchill, a trebuit să renunțe la toate prerogativele sale și a fost constrâns să plece în exil pentru trei ani. Iacob l-
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
de disidenți protestanți cu scopul de a-l detrona pe regele catolic Iacob al II-lea al Angliei. Regele urcase pe tronul Angliei după moartea fratelui său Carol al II-lea pe 6 februarie 1685. Iacob nu era popular datorită religiei sale catolice și unii protestanți s-au revoltat la ideea unui rege catolic pe tronul Angliei. James Scott, I Duce de Monmouth, fiul nelegitim a lui Carol al II-lea a pretins atunci că era moștenitorul legitim al tronului și
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
că singura sa soție fusese Caterina de Braganza. Monmouth era protestant. Numit comandant al armatei britanice de către tatăl său în 1672 și general-căpitan în 1678, a avut câteva victorii în timpul celui de-al treilea război anglo-olandez. Reputația sa militară și religia sa protestantă au făcut din el un personaj popular în Anglia. Războiul Civil Englez lăsase resentimente între populație și monarhie în privința pedepselor impuse susținătorilor Commonwealthului. În aria sud-orientală a Angliei se aflau multe localități în care opoziția față de monarhie era
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
Nevruzul (sau ) este o sărbătoare închinată focului și purității care coincide conform calendarului solar iranian cu prima zi a anului. Își are originile în zoroastrism, cea mai veche religie a omenirii, religia popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan fondată de către profetul persan Zarathustra (Zoroastru), ale cărui învățături au fost scrise în "Avesta", la începutul mileniului II î.Hr., fiind o religie caracterizată de dualismul binelui și răului; adepții săi îl
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
Nevruzul (sau ) este o sărbătoare închinată focului și purității care coincide conform calendarului solar iranian cu prima zi a anului. Își are originile în zoroastrism, cea mai veche religie a omenirii, religia popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan fondată de către profetul persan Zarathustra (Zoroastru), ale cărui învățături au fost scrise în "Avesta", la începutul mileniului II î.Hr., fiind o religie caracterizată de dualismul binelui și răului; adepții săi îl venerează pe Ahura
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
anului. Își are originile în zoroastrism, cea mai veche religie a omenirii, religia popoarelor din Asia Centrală, Iran și Azerbaidjan fondată de către profetul persan Zarathustra (Zoroastru), ale cărui învățături au fost scrise în "Avesta", la începutul mileniului II î.Hr., fiind o religie caracterizată de dualismul binelui și răului; adepții săi îl venerează pe Ahura Mazda . Numele sărbătorii este dat, de fapt, de un cuvânt compus, de origine persană, format din cuvintele "nev", „nou”, și "ruz" „zi”, cu înțelesul de „ziua cea nouă
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
zeamă de grâu încolțit și făină). Același platou "haft sin" este regăsit și pe "sofre-ye xage xezr"- masa lui Khezr (prooroc musulman ce nu este amintit printre prorocii din Biblie și Coran, fiind asemanat cu Sființii Ilie si Gheorghe din religia creștină; este închipuit ca o ființă care nu are caracter divin, dar este nemuritoare și are puteri miraculoase protejându-i pe drumeții care se află în pericol de moarte în pustiu), care are un caracter mai neobișnuit și se pregătește
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
Cultura culinară a musulmanilor a apărut și s-a dezvoltat în același timp cu islamul, cea de-a treia religie monoteistă și ultima dintre cele relevate. Un bun credincios musulman trebuie să cunoască regulile impuse de Coran și de Sunnah (tradiții), pentru a ști ceea ce îi este (sau nu) permis să mănânce. Postul (abstinența) este o obligație religioasă și reprezintă
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]