40,419 matches
-
de for public. În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea eneolitică (cultura Cucuteni) din Dealul Vrăbiilor, de la marginea de est a satului Răcăciuni; așezarea fortificată din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) aflată pe Dealul Cetățuia, la sud-vest de gara Răcăciuni; și situl de la est de zona „Zootehnică” a satului de reședință, sit ce cuprinde urmele unor așezări din epoca
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
comasat cu Podu Turcului). Trei obiective din comuna Podu Turcului sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul dintre ele este un sit arheologic așezarea din Epoca Bronzului târziu de la „Râpa Bujorii” (în marginea de nord a satului Căbești). Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1813) din satul Fichitești și (1834) din satul Podu Turcului.
Comuna Podu Turcului, Bacău () [Corola-website/Science/300692_a_302021]
-
și toponimice care atestă acest lucru; astfel dealul Fănăriș se cheamă și astăzi la fel, cu variantele Dealul Fânăriei, Dealul Fânațului, Valea Fânațului, La Fânaț, iar partea de sus, dinspre apus, se numește Fundu` (Fundătura) Fânațului sau Fundoaia. Partea din margine, mai aproape de pădure, se numește până astăzi Fundu` (Fundătura) lui Berea - probabil acolo se vor fi retras din calea turcilor vechii bereșteni, care mai apoi au coborât în sat. Bătrânii satului vorbesc despre zona numită astăzi La Cruce (acolo unde
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
se implica activ în viața școlii reiese și dintr-o serie de documente care atestă, bunăoară, serbarea sădirii pomilor ce avea loc în fiecare an în Joia dinaintea Floriilor, când se sădeau pomi pe loturile școlii și bisericii sau pe marginea drumurilor. Cel dintâi învățător în satul românesc a fost întotdeauna și fără excepție preotul, însă primul învățător atestat documentar la școala Enăchești a fost P. Pavloff; orele de religie și cântul erau ținute de preotul Gh. Dospinescu, el având în
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
pe malurile Tazlăului Mare, care separă satul Pârjol de satele Băsești, Hăineala, Câmpeni și Pustiana și care primește în zona comunei afluentul Solonț. Este o zona de exploatare petroliferă și forestieră, având în proprietate și pădurea ce se întinde la marginea satelor Câmpeni și Pustiana. Este străbătută de șoseaua județeană DJ156A, care o leagă spre sud de Ardeoani (unde se termină în DN2G) și spre nord de Balcani și mai departe în județul Neamț la Tazlău, Borlești și Roznov (unde se
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
2009-2012, în curtea Bisericii de la Măgirești s-a înălțat Așezământul social-filantropic „Sf. și Drepții Părinți Ioachim și Ana”. Ca locuri de distracție și agrement, Măgireștiul este destul de modest. Pană pe la sfârșitul anilor 1990, tinerii se puteau duce în pădure, la marginea satului, la Lacul Iezer. Iezerul - lac de munte, care, după unii specialiști, ar fi de natură vulcanică, fapt dovedit de existența în zonă a unor izvoare cu apă minerală. Aici se putea face plajă într-o zonă împădurită pe malul
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
cu Parincea; Podu Roșu și Valea lui Noe cu Vladnic. Două obiective din comuna Parincea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău că monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat în punctul „Gâtul Grecului”, la marginea de nord-vest a satului Parincea, unde s-au găsit urme ale unei așezări fortificate din eneolitic (cultură Cucuteni, faza A), iar celălalt, clasificat că monument de arhitectură, este biserică de lemn „Sfanțul Nicolae” din satul Parincea, construită în 1702 și
Comuna Parincea, Bacău () [Corola-website/Science/300690_a_302019]
-
nr. 67 din 23 martie 2005). În comună există un muzeu botanic înființat în anul 1971 de profesorul Paul Țarălungă. Singurul obiectiv din comuna Prăjești inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău este situl arheologic de pe dealul Ponoare din marginea de sud a satului Prăjești, sit ce cuprinde o necropolă daco-romană din secolele al II-lea-al III-lea e.n.
Comuna Prăjești, Bacău () [Corola-website/Science/300695_a_302024]
-
Sascut (în , în trad. „Fântâna Sasului”) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Berești, Conțești, Păncești, Sascut (reședința), Sascut-Sat, Schineni și Valea Nacului. Comuna se află la marginea de sud a județului, la limita cu județul Vrancea, pe malul drept al Siretului, în dreptul lacului de acumulare Berești, acolo unde Siretul primește apele afluenților Râul Fântânele și Conțești, care curg în întregime pe teritoriul ei. Este traversată de șoseaua
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]
-
strană - erau scrise în românește, dar cu litere slavone (cunoscute de cantori). Aceste cărți au existat în biserică până în ultimul deceniu. În prezent noile cărți sunt tipărite cu caractere latine. Despre biserica din Livadia de Coastă, asezată sub deal, la marginea satului, pe un teren mai ridicat ( cu cimitirul în incintă ), nu posedăm date. Ea este vizibilă de la distanță, construită posibil tot in secolul XIX, după stilul constructiv folosit. În lucrarea tiparită la Lugoj , Semitism” se fac referiri la prima construcție
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Sf. Ioan tinerii mergeau la sala de joc (de pe lângă o crâșmă a satului) unde cântau orchestre sătești, care aveau „clănete"(instrumente de suflat din metal) și tobe, jucau perechi la „învârtite" sau în grup la hore. Localnicii vârstnici stăteau pe margini priveau și comentau desfășurarea jocului, se „cinsteau" cu țuică, mai ales de la crâșmă. Satul Livadia fiind zonă cu livezi de pruni băutura obișnuită a localnicilor era țuica de prune, era o băutură mai slabă (cca.20ș),care iarna se servea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
a localnicilor era țuica de prune, era o băutură mai slabă (cca.20ș),care iarna se servea mai ales fiartă. Între Crăciun și postul Paștilor era perioada nunților, a căsătoriilor. În miercurea seara de dinaintea Paștilor, tinerii și copiii urcau la marginea cimitirului („prograde") cu vedere spre sat, făceau un foc mare și strigau: ,Aoș Mare, Aoș !” Nu se cunoaște semnificația acestor cuvinte. Turcu Petru Ponoran, cantor la biserică, povestea că era legat de această seară, dinainte de arestarea Domnului Isus, când acesta
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
glezne (ca un palton, cu aspect impunător, sculptural). Șuba albă (suman) de iarnă, specific regiunii Hunedoara era înfundată până la gât, fără guler (sau guler foarte îngust), cu un fir de motiv floral din fire negre. Aceste șube aveau prevăzute pe margini și la gât un șnur de întărire. În preajma celui de al II-lea război mondial șuba a dispărut din portul localnicilor, odată cu dispariția vârstnicilor din acea perioadă. Această șubă, albă, lungă și maiestoasă, era specifică portului nemeșesc, asemănătoare togilor romane
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de con, din piele de oaie (cu fund lat sau rotund), iar vara pălărie cu boruri mari dar și altele cu boruri mici, cu panglici negre înguste. Pălăria din pâslă neagră, cu boruri mari, avea pe laturi și în spate marginile ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
rotund), iar vara pălărie cu boruri mari dar și altele cu boruri mici, cu panglici negre înguste. Pălăria din pâslă neagră, cu boruri mari, avea pe laturi și în spate marginile ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de la 1848, armata ungurească a fost trimisă în aceste sate (inclusiv în Livadia) care se răsculaseră ,să restabilească ordinea și să pedepsească pe românii răsculați din sate. Ei povesteau că foarte mulți țărani din fiecare sat au fost spânzurați la marginea satelor pentru ai speria pe români. Socrul Lascu Unguraș spunea că el a avut un unchi - Vladislav Ștefan (frate cu mama lui din neamul numit Tironi), care locuia în casele lui Păluț Popa (lângă casa familiei Toiu), care era pe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea-al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al VII-lea) și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest a satului Viișoara, unde s-au descoperit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni. Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ansamblul mănăstirii Bogdana (secolele al XVII-lea-al XIX-lea), aflat la de satul Bogdana
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
pentru a forma, împreună cu alte sate, o comună de sine stătătoare. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat. În comuna Târgu Trotuș se găsesc două monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic de la „Tarna Nouă”, de la marginea de nord a satului Târgu Trotuș, sit ce cuprinde urmele unei așezări medievale (secolele al XIV-lea-al XVII-lea) și ruinele unei biserici din secolul al XIV-lea. Celălalt este un monument de arhitectură, (1730) aflat în centrul aceluiași
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
a devenit reședința comunei; în sfârșit, a fost desființat satul Ruget (comasat cu Lichitișeni). Singurul obiectiv din comuna Vultureni inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local este situl arheologic de „Pe Tablă”, aflat în marginea de vest a satului Lichitișeni, sit ce cuprinde urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni); Epoca Bronzului târziu (cultura Noua); epoca daco-romană (secolele al III-lea&ndas;al IV-lea); și Epoca Medievală Timpurie (secolele al IX-lea-al X
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
un frumos tip al acestora. Caracterul ei muntenesc s-ar lămuri prin obârșia locuitorilor”." Mai la vale pe șosea se regăsește biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” a cărei turle a fost dărâmată de cutremurul din 1977 și reconstruită ulterior. La marginea de apus a satului, șade umbrită in desișul copacilor biserica cu hramul „Sfinții Voievozi”. Intrând pe valea lăturalnică a Curiței, regăsim un sat frumos organizat de-a lungul șoselei. Acesta cuprinde o școală primară, un cămin cultural și o bisericuță
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Pe 13 mai 2007 marchează o dublă cu FC National (3-0), primul din 10 metri în minutul 8, după ce Cristi Munteanu a respins greșit o minge trimisă din lovitură liberă de Nicoliță, iar al doilea în minutul 65, șut din marginea careului care s-a dus în vinclu. Marchează cu capul și în minutul 38 al ultimei partidă a sezonului, cea din 23 mai 2007 cu Jiul Petroșani. Turul sezonului Liga I 2007-2008 avea să fie ultimul pentru "Janker" la Steaua
Victoraș Iacob () [Corola-website/Science/300714_a_302043]
-
cruste calcaroase numită "duricrust" (Australia) sau "caliche" (Mexic). În timpul averselor, oricât de rare ar fi, apele sunt atât de mari încât modifică relieful într-o măsură mai mare decât restul tuturor agenților în intervalul fără ploi. Șiroirea, mai intensă la marginea deșerturilor și în regiunile montane, unde cantitatea de precipitații se menține în jur de 200-300 mm, exercită o puternică activitate de eroziune mai ales pe versanții alcătuiți din roci moi (argile, marne). În aceste locuri se formează o rețea densă
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
brutalitatea viiturii scade, uedurile transportă materialele în suspensie (nisipuri, mâluri) și pe cele dizolvate până în cuvetele cele mai joase. Mâlurile și produsele dizolvate sunt depuse în partea centrală unde temporar se mențin lacuri, în general sărate. Nisipurile se depun pe marginea cuvetelor creând condiții de formare a dunelor. Asemenea depresiuni endoreice sunt numite "sebkha" sau "șot" în țările arabe, "playa", "bolson", "salina" sau "salar" în America Latină, "kewir" în Iran, "takâr" în Asia Mică. Ele au dimensiuni reduse și apă temporară când
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
-se în direcția vântului cu câțiva zeci de metri pe an. Abundența lor în Asia Centrală și Mauritania este legată de constanța vânturilor musonice și respectiv a alizeelor. Dunele parabolice reprezintă excavarea prin deflație a unor depresiuni circulare sau ovale, la marginea cărora se depune un val de nisip semicircular sau parabolic. Forma de semilună a dunelor parabolice este opusă barcanelor, având frontul convex abrupt, iar cel concav lin, ultimul fiind situat în bătaia vântului. Fixarea vegetației oprește adâncirea excavațiilor. Dacă vântul
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
vărsare a uedului la piciorul muntelui, dându-i o formă de pâlnie. Dezagregarea activă pe versanții lipsiți de vegetație, șiroirea și scurgerea în pânză, care transportă sfărâmăturile de roci, migrările laterale ale uedurilor, permit menținerea unor versanți puternic înclinați la marginea reliefurilor mai înalte. Intensitatea acestor procese permite o evoluție activă a acestora, prin retragerea lor spre amonte, paralelă cu ei înșiși. Din această retragere a versanților rămâne la baza lor o pantă de eroziune ușor înclinată, pe care pot fi
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]